Curtea de Apel Cluj a respins apelul Parchetului și a menținut achitarea unui bărbat acuzat că a rupt declarația întocmită de polițiști în timpul unei audieri desfășurate în penitenciar. Instanța a apreciat că, deși documentul distrus reprezenta un mijloc de probă într-un dosar penal, fapta nu întrunește elementele vreunei infracțiuni, deoarece inculpatul nu a acționat cu scopul de a împiedica aflarea adevărului, ci din furie față de polițistul pe care îl considera responsabil pentru condamnarea sa.
A rupt declarația imediat după ce i-a fost înmânată
Incidentul s-a produs la 23 martie 2022, când inculpatul, aflat încarcerat în Penitenciarul Baia Mare, era audiat într-un dosar de furt calificat.
După ce i-a fost adusă la cunoștință calitatea de inculpat, polițistul l-a întrebat dacă dorește să dea declarație. Acesta a răspuns că nu dorește și a devenit recalcitrant. Organul de cercetare penală a consemnat acest lucru într-un formular tipizat, l-a semnat și i l-a înmânat pentru semnătură.
În acel moment, fără să citească documentul, inculpatul a spus: „M-ați băgat în pușcărie pentru 6 ani”, după care a rupt declarația în mai multe bucăți. Incidentul a fost observat atât de polițist, cât și de avocatul desemnat din oficiu.
Declarația conținea o recunoaștere a furtului
În declarația întocmită de polițist era consemnat faptul că inculpatul recunoștea furtul bicicletei și își menținea declarația dată anterior în calitate de suspect.
Textul consemnat era: „În data de 23.06.2021, când am sustras acea bicicletă (…) îmi mențin declarația dată anterior în calitate de suspect și nu mai am altceva de declarat”.
Ulterior, după distrugerea documentului și reluarea procedurii de audiere, inculpatul și-a schimbat poziția procesuală și a negat comiterea furtului, susținând că ar fi cumpărat bicicleta de la o persoană necunoscută.
Parchetul a cerut condamnarea
În primă fază, Judecătoria Baia Mare l-a condamnat pe inculpat la un an de închisoare pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri.
Ulterior, cauza a fost rejudecată, iar instanța de fond a dispus achitarea, apreciind că documentul rupt nu întrunea condițiile unui înscris protejat de art. 259 din Codul penal.
Parchetul a declarat apel, susținând că declarația reprezenta un înscris oficial, iar inculpatul avea dreptul să refuze semnarea ei, nu să o distrugă.
Curtea: Era un mijloc de probă, dar lipsea scopul cerut de lege
Curtea de Apel a arătat că fapta nu trebuia analizată prin prisma infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, deoarece declarația făcea parte dintr-o procedură penală aflată în desfășurare și reprezenta un mijloc de probă.
Judecătorii au apreciat că, teoretic, singura încadrare juridică posibilă era infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe ori înscrisuri, prevăzută de art. 275 din Codul penal.
Această infracțiune presupune însă existența unui scop special: împiedicarea aflării adevărului într-o procedură judiciară. Curtea a concluzionat că acest scop nu a fost dovedit.
Gest făcut din furie, nu pentru a împiedica ancheta
Judecătorii au reținut că inculpatul a acționat spontan, din furie și frustrare față de polițist, pe care îl considera responsabil pentru pedeapsa pe care urma să o execute. În plus, acesta nici măcar nu citise declarația înainte de a o rupe și avea convingerea că nu făcuse nicio declarație, deoarece refuzase să răspundă întrebărilor.
Instanța a mai arătat că schimbarea ulterioară a poziției procesuale a inculpatului în dosarul de furt nu este relevantă, deoarece, în momentul distrugerii declarației, acesta nu a urmărit împiedicarea aflării adevărului, ci a avut un gest impulsiv și de sfidare.
În consecință, Curtea de Apel Cluj a respins apelul Parchetului și a menținut soluția de achitare, apreciind că, în lipsa scopului cerut expres de lege, fapta nu este prevăzută de legea penală.
CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.


