Auditarea externă a repartizării dosarelor la Inspecția Judiciară, cerută de judecătoarea Maria Rădulescu în 2025 și respinsă de Consiliul Superior al Magistraturii, a fost aprobată recent de același CSM, după un raport al Comisiei Europene. Judecătoarea Rădulescu a explicat într-o postare cronologia evenimentelor:
”Legea prevedea auditul. Comisia Europeană a constatat lipsa lui.
De ce a fost nevoie de ani pentru a fi operaționalizat?
Există momente în care descoperi că lucrurile pe care le considerai firești nu sunt, de fapt, atât de firești. Pentru mine, unul dintre aceste momente a fost în anul 2025. Împreună cu un coleg judecător, am cerut aplicarea unei obligații prevăzute de lege. Atât.
Nu am cerut o lege nouă. Nu am cerut modificarea legislației. Nu am cerut un privilegiu. Am cerut aplicarea unei reguli care exista deja. Poate tocmai de aceea nu mi-am imaginat că un asemenea demers ar putea deveni controversat.
Mi se părea firesc că, dacă legea instituie o garanție, trebuie să existe și posibilitatea de a cere aplicarea ei atunci când nu este respectată.
Despre ce era vorba?
Despre auditarea externă a sistemului prin care sunt repartizate aleatoriu sesizările și dosarele disciplinare din cadrul Inspecției Judiciare.
Poate că formularea pare tehnică. În realitate, întrebarea este una foarte simplă: Cine verifică mecanismul care stabilește către ce inspector judiciar ajunge o anumită lucrare?
Legea nr. 305/2022 a oferit un răspuns clar. Audit extern. Verificare independentă. Transparență.
Pentru că mecanismele care pot avea consecințe directe asupra carierei unui magistrat nu trebuie doar să funcționeze corect. Ele trebuie să poată fi și verificate independent.
Pornind de la această idee, am solicitat aplicarea obligației prevăzute de lege. Am formulat plângere prealabilă. Am mers în instanță. Am declarat recurs.
Poziția exprimată de Plenul CSM a fost că un asemenea demers nu poate produce efectul urmărit pe calea aleasă, fiind invocate argumente de inadmisibilitate și lipsa unui interes suficient care să justifice intervenția instanței.
Recunosc că, în acel moment, am avut sentimentul că nu înțeleg ceva esențial. Pentru că mi se părea firesc ca o garanție prevăzută de lege să poată fi invocată atunci când nu este aplicată.
După inițierea acestor demersuri, Comisia Europeană a consemnat în Raportul privind Statul de Drept din 2025 că auditul prevăzut de lege pentru sistemul de repartizare a lucrărilor din cadrul Inspecției Judiciare nu fusese încă realizat.
Ulterior, Plenul CSM a adoptat Hotărârea nr. 81/2026 și a stabilit condițiile necesare realizării auditului extern.
Aceasta este, în esență, cronologia.
O obligație legală exista. Aplicarea ei a fost solicitată. Comisia Europeană a constatat că ea nu era pusă în practică. Ulterior, chiar Plenul CSM a adoptat cadrul necesar aplicării ei.
Tocmai această succesiune de fapte ridică o întrebare la care încă nu am găsit un răspuns convingător.
Dacă auditul era necesar, dacă legea îl prevedea, dacă lipsa lui a fost constatată inclusiv la nivel european și dacă ulterior au fost adoptate măsurile necesare pentru realizarea lui, atunci de ce era atât de dificil să fie cerută aplicarea acestei obligații atunci când nu era respectată?
Dosarul prin care am solicitat aplicarea acestei obligații legale a fost menționat ulterior în hotărârea prin care Secția pentru judecători în materie disciplinară a dispus excluderea mea din magistratură, în cadrul considerentelor referitoare la individualizarea sancțiunii.
Adevărata întrebare nu este despre mine. Și nici despre un singur dosar. Întrebarea este ce mesaj transmite sistemul atunci când cineva solicită aplicarea unei garanții prevăzute chiar de lege. Ce va face mâine un alt judecător care observă că o obligație legală nu este pusă în aplicare? Va solicita aplicarea ei? Sau va considera că este mai prudent să nu întrebe?”
Ulterior, judecătoarea Rădulescu a adăugat:
”Dincolo de situația mea personală, miza acestui demers a fost una de principiu: dacă legea instituie o garanție, trebuie să existe și posibilitatea reală de a solicita aplicarea ei.
Cred că încrederea în instituții nu se construiește doar prin existența regulilor, ci și prin posibilitatea verificării respectării lor atunci când legea o cere.
Fiecare este liber să tragă propriile concluzii din succesiunea faptelor prezentate. Eu am considerat important ca această cronologie să fie cunoscută.”
CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.




