Judecătoare de la Tribunalul București: ”Oare ce e curajul? Oare ce e asumarea?”

Judecătoarea Ana Maria Puiu de la Tribunalul București susține că Laurențiu Beșu și Raluca Moroșanu ”nu au nevoie de umbrela unor semnături care astfel le-ar răpi din dimensiunea curajului” și spune că ”nu cred nici în trezire în conștiință subită și în grup”. De asemenea, Puiu nu crede în interes real al presei și al opiniei publice pentru funcționarea justiției.

”La implinirea a 19 ani de prezidat sedinte de judecata in roba de judecator, toate dezbaterile momentului ma determina sa ma intreb: Oare ce e curajul? Oare ce e asumarea?

In anul 2008, in calitate de tanar judecator definitiv la Judecatoria Ploiesti, realizand ca cei din conducere au nesocotit grav principiile repartizarii aleatorii si continuitatii completului, am sesizat aceasta neregula treptat, pana la CSM si apoi in public, mai intai insotita de ceilalti colegi afectati, dar pana la urma si pana la capat am ramas singura. Am procedat astfel, “cu riscul Inspectiei Judiciare”. Nu am fost cercetata disciplinar, iar Colegiul de Conducere a dat o noua hotarare prin care cei din conducere si-au preluat dosarele inapoi.

In anul 2010, in calitate de judecator la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, am candidat pentru calitatea de reprezentant al judecatorilor de la judecatorii in CSM. Desi am avut parte de mare sustinere din partea colegilor, totusi, majoritatea au votat pentru candidatul care avea functie de conducere – Presedinte la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.

In anul 2022, in calitate de judecator la Tribunalul Bucuresti, am candidat pentru calitatea de reprezentant al judecatorilor de la tribunale in CSM. In scrisoarea de candidatura, in timpul campaniei, dar si in mesajul de dupa alegeri, am insistat pe:

1. Schema de personal neacoperita.

2. Abundenta delegarilor in raza Curtii de Apel Bucuresti.

3. Lipsa de transparenta a criteriilor dupa care sunt detasati judecatorii in CSM sau in alte institutii (inca mi-e neclar de ce nu e nevoie in CSM de un judecator cu 20 de ani vechime, dar un judecator poate ajunge detasat in CSM de la judecatorie, din primii ani de activitate; mi-e neclar din punct de vedere obiectiv; altfel, subiectiv, nu sunt naiva).

4. Absurdul interviurilor pentru promovarea la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Nu imi amintesc, legat de aceste alegeri, sa fi fost interesata presa de bunul mers al justitiei, de candidati si proiectele lor, de problemele relevate in proiectul de candidatura. (Desi am transmis catre juridice.ro scrisoarea de candidatura, proiectul si mesajul de dupa alegeri, doar luju.ro si clujjust au preluat informatii despre candidatura subsemnatei).

Opinia publica nu a parut interesata nici atat.

Colegii? Marea majoritate a votat, si de aceasta data, judecatorul care detinea functia de conducere – Presedintele Tribunalului Bucuresti.

Despre Curtea de Apel Bucuresti, cu mult inainte de anul 2020 s-a inceput accederea prin delegare data de Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, iar nu prin transfer aprobat de CSM. Am refuzat sa verific daca ma “calific” pentru o delegare de proba. Dar, astfel, nici nu am ajuns judecator la Curtea de Apel Bucuresti.

Despre volumul excesiv de dosare inregistrat pe rolul instantelor de judecata, cel mai mare greu al magistraturii romane, de vreme ce in acest context sunt expusi si devin vulnerabili toti judecatorii, stie toata lumea, inclusiv domnul Presedinte al Romaniei care a recunoscut ca parte din volumul de dosare este generat chiar de autoritatile care nu isi asuma (nimic).

In toata cariera m-am exprimat, mai intai in colectiv, in interiorul sistemului, iar apoi, punctual si foarte aproape de momentul in cauza, am relevat public neregulile.

In conditiile in care cariera mea a fost marcata de aceste puncte de referinta, va marturisesc faptul ca nu am avut de dat socoteala Inspectiei Judiciare (avertizorii de integritate sunt aparati de lege si in instante si in orice alte institutii), dar, cu regret o spun, nici nu m-am simtit urmata de vreo masa critica a colegilor, desi mereu au fost colegi care au crezut in idealurile pentru care ma exprimam si actionam.

Iata de ce nu pot sa cred in interesul sincer al presei pentru bunul mers al justitiei ori in curaj post factum ori in solidaritate in aplauzele / sub presiunea strazii, la fel cum nu cred nici in trezire in constiinta subita si in grup.

Voi avea intotdeauna admiratie pentru cei decenti si curajosi pe cont propriu care nu au nevoie de o umbrela pentru a fi demni si integri.

Independenta ne e recunoscuta prin lege. Demnitatea si integritatea se dobandesc prin munca proprie, prin educare, asumare si practicare, chiar cu riscul de a fi neplacut.

Sunt convinsa ca nici colegul Laurentiu Besu care a ales sa apara in documentar si nici colega Raluca Morosanu care ar putea deja iesi la pensie nu au nevoie de umbrela unor semnaturi care astfel le-ar rapi din dimensiunea curajului.

Cred insa ca orice om decent, profesionist, demn, integru, curajos si-ar dori sa fie urmat de cat mai multi oameni care sa ii semene prin ceea ce fac zi de zi.

Doar asa gesturile de curaj au un sens care poate merge si dincolo de cel al implinirii destinului personal.”, a postat judecătoarea Ana Maria Puiu.

Comments

comentarii