Magistrații CA Cluj au trimis-o după gratii pe preoteasa acuzată de trafic de influență, chiar dacă are un copil bolnav

Cererea soției unui preot din Cluj de a-i fi suspendată executarea pedepsei primită pentru trafic de influență pentru a fi alături de copilul ei de 14 ani care suferă de o boală incurabilă nu a avut ecou la completul de judecată de la Curtea de Apel Cluj, care a respins apelul inculpatei. Aceasta a rămas cu pedeapsa de 2 ani închisoare.

Judecătorii CA Cluj arată în motivare că periculozitatea inculpatei derivă din faptul că s-a dat drept general MApN, care are influență asupra fostului ministru și premier Nicolae Ciucă. ”Condiţia medicală într-adevăr dificilă a copilului inculpaţilor nu poate avea un ecou deosebit în procesul de stabilire a pedepselor”, se arată în motivarea din care cităm mai jos:

”În speţă, Curtea îşi însuşeşte argumentele reţinute de prima instanţă în procesul de stabilire lato sensu a sancţiunii penale şi, suplimentar, constată că reindividualizarea judiciară, în sensul solicitat de apărare nu poate fi primită, în special faţă de gravitatea concretă a faptei, care a fost comisă în mod repetat şi a fost stopată abia prin intervenţia organelor judiciare. Referitor la maniera de comitere şi circumstanţele reale concrete, se constată pe lângă modalitatea faptică a primirii directe a diverselor foloase, în scop ilicit, inculpata a şi pretins, uneori insistent, sume de bani importante în acelaşi scop, fapt care denotă curaj infracţional deosebit, observabil şi din modul de comunicare cu martorii denunţători (întreţinerea încrederii martorilor, oferirea unor perspective sigure de materializare a pretinsei influenţe, solicitarea sumelor de bani şi negocierea acestora).

În egală măsură, gravitatea faptei şi, în egală măsură, periculozitatea inculpatei derivă din invocarea unor funcţii importante pretins deţinute la nivelul statului român (general M.A.P.N.) şi, de aici, influenţa asupra unei persoane importante care au activat în acelaşi domeniu, şi care a deţinut inclusiv funcţia de prim-ministru în stat (Nicolae Ciucă – n.red). Nu s-a oprit aici, invocând în egală măsură o pretinsă influenţă şi asupra unor funcţionari publici din alte instituţii (Casa de Pensii, arhivele militare şi alte structuri de resort), în acelaşi scop şi manieră, pentru a duce la îndeplinire interesul beneficiarilor infracţiunii.

Analizând cuantumul concret al pedepsei, Curtea constată că pedeapsa principală este situată între limitele speciale reduse rezultate din aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii (recunoaştere care nu mai poate fi valorificată prin intermediul instituţiei circumstanţelor atenuante), fiind orientată între minimul special al acesteia şi media limitelor speciale. În acest sens, în mod temeinic a fost valorificată şi lipsa antecedenţei infracţionale a inculpatei, aspect pozitiv care nu trebuie totuşi globalizat în demersul de adaptare a unei sancţiuni penale, fiind o componentă a stării de normalitate în orice societate democratică. Mai mult, tot din perspectiva circumstanţelor personale se remarcă particularitatea că atitudinea procesuală a inculpatei nu a fost una constant pozitivă, dimpotrivă, pe parcursul procesului penal aceasta acţiunea acesteia de prezentare a unor înscrisuri medicale false conducând chiar la înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar dispus faţă de aceasta, cu măsura arestării preventive.

Pe de altă parte, nici condiţia medicală într-adevăr dificilă a copilului inculpaţilor nu poate avea un ecou deosebit în procesul de stabilire a pedepselor, până la schimbarea modalităţii de executare a acestora. Fără a contesta aşadar starea minorului şi efectul asupra părinţilor acestuia, inculpaţi în prezenta cauză, nu poate fi acceptat faptul că săvârşirea unei infracţiuni (în formă continuată), ar fi o justificare de natură a atenua gravitatea concretă sau chiar o justifica într-un fel, fiind evident că există căi legale şi programe sociale de sprijin la care se putea apela pentru a remedia problema cu care se confruntă inculpaţii.

În mod just au fost aplicate inculpatei alăturat pedepsei principale pedepse complementare şi accesorii, şi se impune menţinerea acestora. Acestea au fost judicios individualizate vizând împiedicarea inculpatei de a ocupa funcţii publice sau care implică exerciţiul autorităţii de stat ori de a comunica cu beneficiarii faptei, lucru absolut rezonabil, în raport de natura faptelor comise şi de persistenţa infracţională a inculpatei, constatată în concret şi antemenţionată. În acest context, cazuistica judiciară de tipul celei depuse la dosarul de apel, deşi este pertinentă, nu poate avea decât caracter orientativ pentru instanţă, care trebuie să ţină cont de particularităţile fiecărei cauze, cu referire la circumstanţele de comitere a unei infracţiuni, respectiv la elementele care ţin de persoana inculpatului.

În consecinţă, Curtea apreciază că nu se impune reindividualizarea pedepselor şi nici modalitatea de executare a acestora, circumstanţele reale ale faptei şi cele personale incidente reclamând executarea efectivă a sancţiunii penale corect individualizate de către instanţa de fond, astfel că va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata apelantă, cu consecinţa obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.”

Comments

comentarii