Culiță Sterp câștigă proces cu încă o televiziune. Daune morale de 75.000 lei pentru o știre falsă

admin 12/01/2024 PROCESE Spune-ți părerea!

⭐ Adaugă Clujust la sursele preferate în Google

După ce a câștigat daune de 100.000 de lei împotriva România TV, cântărețul de manele Culiță Sterp, reprezentat de tânărul avocat Răzvan Trușcă de la cabinetul maestrului Călin Budișan, a învins și Antena 1 în instanță, primind daune morale de 75.0000 de lei pentru știrea falsă că ar fi provocat un accident mortal în 2016.

Tribunalul Hunedoara a pronunțat în 11 ianuarie hotărârea: ”Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul Sterp Nicolae (…), în contradictoriu cu pârâta ANTENA TV GROUP S.A., în calitate de proprietar al site-ului www.observatornews.ro și titulară a licenței audiovizuale a televiziunii Antena 1 şi în consecinţă:

Constată caracterul ilicit al afirmaţiilor referitoare la reclamantul Sterp Nicolae făcute de pârâtă prin:

a) publicarea articolului „Cum a încercat familia lui Culiță Sterp să-i cumpere libertatea, în 2016, atunci când a adormit la volan si a ucis un om: „Hai să ne înțelegem cumva” pe site-ul www.observatornews.ro, la data de 03.12.2022, ora 19:50 și pe pagina oficială Observator de pe rețeaua de socializare www.facebook.com;

b) difuzarea știrii „Dezvăluiri despre accidentul mortal al lui Culiți Sterp” pe postul de televiziune Antena 1, la data de 03.12.2022, în jurul orei 19:04;

Obligă pe pârâtă, la plata către reclamant a sumei de 75.000 lei, cu titlu de daune morale pentru atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine, drepturi încălcate prin articolele publicate şi ştirile difuzate.

Obligă pe pârâtă la plata dobânzii legale penalizatoare de la data de 03.12.2022 şi până la data plăţii efective a sumei, precum şi la actualizarea creanţei cu rata inflaţiei atât în ceea ce priveşte suma de 75.000 lei, cât şi în ceea ce priveşte dobânda legală penalizatoare.

Obligă pe pârâtă la publicarea, pe cheltuiala sa, a dispozitivului prezentei hotărâri în cadrul articolelor dintr-un ziar de circulaţie naţională, într-o manieră lizibilă, timp de o zi. Respinge în rest acţiunea.

Obligă pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Litigiul se referă la următoarele aspecte: ”În data de 03.12.2022, ora.19.50, pe site-ul www.observatornews.ro a fost publicat articolul intitulat: Cum a încercat familia lui Culiţă Sterp să-i cumpere libertatea când, în anul 2016, atunci când a adormit la volan şi a ucis un om:” Hai să ne înţelegem cumva”. În articolul publicat de redacţia Observator s-au precizat următoarele:

„La data de 03.12.2022, ora 19:50, pe site-ul www.observatornews.ro a fost publicat articolul intitulat „Cum a încercat familia lui Culiţă Sterp să-i cumpere libertatea, în 2016, atunci când a adormit la volan și a ucis un om: „Hai să ne înțelegem cumva” (ANEXA II – articolul „Cum a încercat familia lui Culiţă Sterp să-i cumpere libertatea, în 2016, atunci când a adormit la volan și a ucis un om: „Hai să ne înțelegem cumva” publicat pe site-ul www.observatornews.ro).”

Extras din motivarea instanței: ”Instanța apreciază că o importanță deosebită în analiza caracterului ilicit al faptei o reprezintă și contextul în care au fost prezentate informațiile: la doar două săptămâni după implicarea reclamantului într-un accident rutier pe raza municipiului Cluj-Napoca, pârâta i-a pus în sarcină un alt accident rutier grav petrecut în urmă cu șase ani, acuzându-l de ucidere și „aplicându-i” și pedeapsa închisorii cu executare.

Procedându-se în maniera descrisă mai sus, instanța reține că afirmațiile sunt lezatoare și de natură a aduce atingere dreptului la viața privată a reclamantului, fiind un atac la adresa imaginii acestuia, sens în care art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este incident în speță.

Mai mult, trebuie arătat că dreptul la reputație a fost inclus, la nivel internațional, în conceptul larg de „demnitate umană”, concept la care s-a făcut referire atât în preambulul Cartei ONU, intrată în vigoare la data de 24.10.1945, cât și în preambulul Convenției UNESCO, adoptată la data de 16.11.1945. Ulterior, dreptul la reputație a fost consacrat expres în art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și în cuprinsul art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, ca limită a exercițiului libertății de exprimare.

În dreptul intern, dreptul la reputație este prevăzut de art. 72 Cod civil potrivit căruia, este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia, ori fără respectarea limitelor prevăzute de art. 75 Cod civil.

În ceea ce privește libertatea de exprimare, instanța reține aspectul potrivit căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că art. 10 din Convenție „nu garantează o libertate de exprimare nelimitată, nici chiar atunci când este vorba despre apariția în presă a unor subiecte care interesează în mare manieră publicul. Această libertate de exprimare este subordonată condiției ca jurnalistul să acționeze cu bună credință în vederea furnizării unor informații exacte şi corecte.”( Verdens Gang şi Aase contra Norvegiei). De asemenea, Curtea a arătat în jurisprudența sa că protecția libertății de exprimare nu acoperă situațiile în care afirmațiile sunt lipsite de o bază factuală precisă, fiabilă și solidă. (Radio France c. Franța, Pedersen și Baadsgaard c. Danemarca, Alves c. Portugalia, Ivanciuc c. România, Rumyana Ivanova v. Bulgaria, De Diego Nafría c. Spania).

Astfel, în cazul depășirii limitelor acceptabile într-o societate democratică ale dreptului la liberă exprimare, se aduce atingere art. 10 paragraful 2 din Convenție și se pune în discuție îndatorirea statului de a limita libertatea de exprimare a pârâtului pentru a atinge scopurile legitime enumerate în paragraful 2 al art. 10, printre care se află și necesitatea de a proteja reputația persoanelor vizate de demersul jurnalistic conform art. 8 din Convenție, dar și dreptul acestora la un proces echitabil protejat de art. 6 paragraful 2 din Convenție.

Or, din coroborarea stării de fapt cu dispozițiile legale indicate, instanța reține că este întemeiată în parte acțiunea în răspundere civilă delictuală exercitată de către reclamant și va dispune atragerea răspunderii pârâtei, ca urmare a faptului că în exercitarea profesiei de jurnalist și de post de televiziune, pârâta a realizat o imixţiune lezatoare în viața personală a reclamantului vizat de știrea transmisă și publicată. Existența faptei ilicite rezidă în transmiterea către opinia publică a unor informații care nu corespund realității, astfel cum au fost analizate în paragrafele anterioare, informații de natură a aduce atingere dreptului la reputație și imagine a reclamantului, persoană ce se bucură de susținerea publică a unui grup mare de admiratori pasionați de genul muzical transmis de acesta.

Informațiile nereale făcute publice de către pârâtă sunt de natură a determina o lezare a demnității umane și o deteriorare a percepției celorlalți asupra persoanei defăimate, cu consecințe privind statutul său în societate, precum și a imaginii pe care reclamantul și-a creat-o la nivelul domeniului în care activează și pentru care a devenit cunoscut. Cu alte cuvinte, chiar dacă imaginea reclamantului a fost adusă publicului prin prisma altor evenimente rutiere în care a fost implicat, această împrejurare nu exclude de plano posibilitatea sancționării persoanelor care procedează la divulgarea către publicul larg a unor informații care nu prezintă caracter real și care contribuie, în esență, la distrugerea dreptului reclamantului la imagine. Așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții, imaginea unei persoane este unul din principalele atribute ale personalității sale, având în vedere că exprimă originalitatea sa și îi permite să se diferențieze de ceilalți. Dreptul persoanei la protejarea imaginii sale constituie, astfel, una din condițiile esențiale ale dezvoltării sale personale.

Sub aspectul dovedirii prejudiciului moral cauzat de încălcarea dreptului la reputație, instanța reține că în practica internă, precum și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, s- a conturat principiul conform căruia prejudiciul moral și raportul de cauzalitate se prezumă dacă fapta ilicită a fost dovedită. Astfel, prejudiciul suferit de către reclamant prin încălcarea dreptului la viața privată rezultă implicit din însăși săvârșirea faptei ilicite de către pârâți.

În concret, demnitatea, onoarea, reputația și imaginea reclamantului au fost deteriorate de informațiile lansate de către pârâți în mediul public, în contextul în care reclamantul este o persoană publică, interpret de muzică ușoară ce și-a construit o carieră muzicală și care se bucură de popularitate și apreciere din partea oamenilor din țară și din străinătate, dovadă fiind numărul mare de persoane care îl urmăresc pe rețelele de socializare.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului, trebuie avut în vedere faptul că în cazul prejudiciului moral, despăgubirile nu reprezintă praetium doloris, ci doar o reparație simbolică ce îndeplinește un scop atât de indemnizare, cât și preventiv și punitiv. Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Decizia nr. 1326/25.06.2020 a Secției I civile –, în materia drepturilor personal nepatrimoniale prejudiciul nu este cuantificabil potrivit unor criterii economice, astfel că instanța de judecată poate opta pentru modalități nepatrimoniale de recuperare a prejudiciului în raport cu interpretările concrete ale cauzei, statutul persoanei, valoarea morală lezată, intensitatea și gravitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Prin urmare, având la dispoziție mai multe forme de sancțiuni civile pentru repararea prejudiciului moral, instanța este liberă să aprecieze dacă gravitatea atingerii dreptului personal nepatrimonial necesită aplicarea celei mai aspre sancțiuni, respectiv cea a despăgubirilor bănești, sau sunt suficiente remediile cu caracter nepatrimonial, respectiv constatarea caracterului ilicit al faptei unit cu publicarea dispozitivului hotărârii judecătorești.

Raportat la statutul persoanei reclamantului, la valoarea morală lezată și la modul de prezentare către public a informațiilor false, instanța apreciază că se impune pentru repararea prejudiciului moral, pe lângă aplicarea unei sancțiuni pecuniare și aplicarea celorlalte remedii nepatrimoniale.

Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sterp Nicolae în contradictoriu cu pârâta ANTENA TV GROUP S.A.

Pe cale de consecință, instanța, în temeiul art. 253 alin. 1 lit. C) Cod civil va constata caracterul ilicit al afirmațiilor referitoare la reclamant, făcute de pârâtă la:

b) difuzarea știrii „Dezvăluiri despre accidentul mortal al lui Culiță Sterp” pe postul de televiziune Antena 1, la data de 03.12.2022, în jurul orei 19:04;

În temeiul art. 1349 și următoarele Cod civil, raportat la prevederile art. 254 alin. 4 Cod civil, va obliga pârâta, la plata către reclamant a sumei de 75.000 lei , cu titlu de daune morale pentru atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine, drepturi încălcate prin articolele publicate şi ştirile difuzate.”

Comments

comentarii

Urmărește CLUJUST pe Google News

Culiță Sterp câștigă proces cu încă o televiziune. Daune morale de 75.000 lei pentru o știre falsă

Comments

Lasă un răspuns Anulează răspunsul