Sentință: Daune morale de doar 5.000 euro pentru soția unui bărbat decedat după ce s-a infectat cu Covid în spital

Tribunalul Suceava a obligat Spitalul Județean să achite unei femei 5.000 de euro cu titlu de daune morale pentru decesul soțului, în vârstă de 73 de ani, care a mers la spital pentru o afecțiune, dar s-a infectat cu Covid la 18 zile de la spitalizare și a decedat. Pentru a motiva suma acordată ca dune morale, instanța notează: ”aceasta nu reprezintă o situație diferită față de alte persoane care și-au pierdut rudele în contextul pandemiei Covid 19”. Reclamanta a cerut 500.000 euro. Sentința nu este definitivă.

Cazul a fost prezentat în premieră de ziarul Libertatea. Clujust vă prezintă in extenso mărturia femeii îndurerate și motivarea judecătorului în ce privește despăgubirea.

”Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 29.07.2021 și înregistrată sub nr. ., din aceeași dată, reclamanta M.C, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 Euro, cu titlu de daune morale și 6.000 de lei cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul produs de decesul soțului său, M.D, survenit în urma infectării cu Covid 19 în timpul internării în acest spital; cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

În fapt:  Este soția supraviețuitoare a numitului M.D, pacient internat și decedat în Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava.

La data de 16 ianuarie 2021, orele 12⁰⁰, s-a prezentat cu soțul, M.D, în Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava deoarece acesta era bolnav, având o stare generală proastă, acuzând dureri intense la piciorul afectat de varice și slăbiciune corporală accentuată. Prima neregulă constatată a fost timpul mare de așteptare – aproximativ 2 ore – de la întocmirea fișei de internare și până la introducerea pacientului în Camera de garda-Triaj.

I s-a făcut test PCR Sars Cov-2 cu rezultat „NEGATIV” și a fost internat în secția ATI noncovid, dovada fiind mențiunile din scrisoarea medicală anexată cererii.

Odată internat, pacientul și aparținătorii au respectat întocmai condițiile impuse de spital, nu a ieșit din spital și nu a primit vizitatori (cu precizarea că și anterior, în întreaga perioada de la declanșarea pandemiei Covid 19 și-a luat toate măsurile de protecție pentru prevenirea infectării cu acest virus), iar ca urmare a tratamentului aplicat, starea de sănătate „a avut o evoluție lent favorabilă”.

La data de 25 ianuarie 2021, medicul a informat-o că organismul soțului său a rezistat, că acesta și-a revenit, că a fost transferat pe secția de gastro-enterologie și că urma să fie externat după o săptămână, cu recomandarea de a reveni regulat și destul de des la control, analize și supraveghere medicală. De altfel, a sesizat personal o îmbunătățire a sănătății lui, întrucât a vorbit zilnic la telefon după ce a ieșit din secția de terapie intensivă și a constatat că vorbea normal, avea respirația normală, spunea că se simte din ce în ce mai bine și că începuse să mănânce câte puțin (supă, iaurt, banane, mandarine, etc.) și să bea ceaiuri. O dovadă în plus a îmbunătățirii stării de sănătate o constituie și faptul că nu a fost supus procedurii de dializă. Din aceste împrejurări faptice rezultă că prognosticul medical era bun.

La data de 26 ianuarie 2021, după 10 zile de la internare, pacientul a fost testat din nou, Ag rapid pentru Sars Cov-2, rezultatul fiind „NEGATIV”.

După alte 9 zile, la data de 4 februarie 2021, s-a repetat testul Ag rapid Sars Cov-2, care de această dată a fost „POZITIV”.

În aceste condiții a fost transferat în secția boli infecțioase, a fost întrerupt tratamentul administrat pentru afecțiunile diagnosticate la internare și a primit tratament specific doar pentru Covid 19.

Pe data de 5 februarie 2021, după vizita medicală, a vorbit la telefon cu M.D., care era foarte afectat de brutalitatea cu care personalul medical din secția de boli infecțioase discuta în prezența pacienților despre ,,care moare și care trăiește” dintre cei internați în salonul în care se afla, despre faptul că „urma să fie sedat și intubat și el” și că ”cine ajunge la intubare moare”. Purtarea acestor discuții de față cu pacientul a fost o cruzime, un comportament inadmisibil, lipsit de compasiune și bun-simt, ce a avut un impact puternic asupra sa, îngrozindu-l și demoralizându-l profund. Sesizând aceasta situație, în aceeași zi, a telefonat din nou la spital pentru a cere relații privind starea sănătătii soțului. La apelurile repetate efectuate timp de oră, nu i s-a răspuns decât în jurul orei 17⁰⁰, când o persoană neidentificată i-a spus că dna doctor care era de gardă „avea treabă” și nu putea veni la telefon. După alte apeluri telefonice și insistente, medicul de gardă a venit foarte greu la telefon și i-a comunicat: că plămânul îi este „prins” în proporție de 60%”; „să-i aducă supă de pasăre cu morcov pasate ca să poată înghiți” și că nu poate să-i aducă antivirale (deși i-a comunicat această intenție și le-a procurat știind că în alte cazuri aceste medicamente fuseseră acceptate de medici în spital). Și-a sunat apoi și soțul pentru a-l întreba cum se simte și de ce anume mai avea nevoie-pampers, etc., iar în timpul acelei discuții, asistenta medicală a țipat la el „să aibă răbdare, să mai aștepte!!!”. Atunci, M.D. nu a mai zis nimic și a început să plângă. Din acel moment nu a mai putut să-l contacteze, cel mai probabil din cauza că i-au închis telefonul, astfel că nu a mai putut comunica cu dânsul. Această situație i-a creat o stare accentuată de stress, care s-a prelungit pe parcursul întregii nopți.

A doua zi, sâmbătă 6 februarie 2021, dimineața la ora 6.30 a fost apelata de pe un alt număr de telefon de la spital comunicându-i-se decesul soțului.”

Motivarea instanței: ”Tribunalul consideră dovedită culpa pârâtului (spitalul – n.red) în protejarea sănătății pacientului ”

”Așa cum rezultă din scrisoarea medicală depusă de către reclamantă la dosarul cauzei, aceasta, împreună cu soțul său, s-au prezentat la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava în data de 16.01.2021, ora 12⁰⁰, soțul său acuzând dureri intense la picior și o slăbiciune corporală accentuată.

După aproximativ 2 ore, perioadă în care i s-a întocmit fișa medicală și testul PCR Sars Cov 2 cu rezultat „negativ”, soțul reclamantei a fost internat în secția ATI noncovid a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava. Conform fișei medicale, pacientul acuza epigastralgii, greață, paloare cutanată, astenie fizică, dispnee.

După internare, reclamanta susține că nu a mai avut contact cu soțul său, iar din scrisoarea medicală rezultă că, în urma tratamentului aplicat, starea de sănătate a acestuia a avut o evoluție lent favorabilă.

La 25.01.2021, reclamanta a fost informată că soțul său și-a revenit și a fost internat la secția gastroenterologie, de unde urma să fie externat după o săptămână. În cursul internării s-au efectuat multiple consultări interdisciplinare (consult chirurgical, nefrologic, cardiologic, consult diabet și bilanț imagistic, ecografie abdominală și cardiacă, CT torace și abdominal), pe data de 28.01.2021, pacientul urmând tratament cu antibiotice, simptomatice, hepatoprotectoare, perfuzii de rehidratare, tratament pentru susținerea funcțiilor vitale, medicație cardiologică, insulinoterapie, tratament anticoagulant, cu evoluție lent favorabilă.

Deoarece pacientul prezenta insuficiență respiratorie severă s-a repetat examenul CT torace la 04.02.2021 și, în urma acestei investigații, s-au evidențiat leziuni extinse sugestive Covid 19 formă severă, astfel că s-a repetat testul Sars Cov 2, care a fost „pozitiv”.

În urma acestei investigații s-a solicitat consult boli infecțioase, pacientul fiind transferat la secția de boli infecțioase pentru continuarea tratamentului specific Covid 19.

La internarea în secția de boli infecțioase, pacientul a fost afebril, intens icteric, cu saturație O2 96%, tahiaritmic, abdomen suplu, cu stare generală mult influențată.

Insuficiența respiratorie s-a accentuat progresiv, la 05.02.2021 dimineața saturația O2 a scăzut la 89% iar în cursul nopții din 05.02.2021 prezintă brusc un episod de desaturare, instalându-se ulterior stopul cardio-respirator ireversibil.

Deși pârâtul susține că afirmațiile reclamantei privind culpa medicală nu au fost dovedite, din coroborarea datelor medicale ale scrisorii medicale rezultă că, la momentul internării, pacientul nu era infectat cu virusul Sars Cov 2, testul PCR fiind unul de mare acuratețe, astfel că la acest moment se poate extrage prezumția simplă că pacientul, fiind internat pe secția ATI noncovid a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul I___ cel Nou” Suceava, acesta avea obligația atât de a lua toate măsurile necesare pentru ameliorarea sau vindecarea afecțiunilor stabilite prin diagnostic, cât și pentru evitarea oricăror infecții, inclusiv cu Sars Cov 2, al cărui caracter pandemic și contagios este de notorietate.

Din această perspectivă, îi revine pârâtului obligația să indice care sunt protocoalele medicale de tratament și transport cu ocazia diferitelor investigații medicale, prin care pacienții sunt protejați de riscul contractării altor infecții sau viroze.

Or, la dosarul cauzei pârâtul nu a depus nicio probă care să indice că, în ciuda măsurilor luate, de prevenire a oricăror infecții, infectarea s-a produs fie din cauze obiective, care nu puteau fi împiedicate de măsurile luate, fie din culpa pacientului sau a altor persoane.

Prin urmare, față de actele medicale care prezintă modul de îngrijire a pacientului, îi revenea pârâtului obligația să răstoarne prezumția simplă care se poate reține din scrisoarea medicală, că infectarea cu virusul Sars Cov 2 s-a realizat în spital, după internarea din 14.01.2021, și nu se poate reține existența unor cauze sau motive care să aparțină unor evenimente sau situații străine de cazul medical, culpa pacientului sau a altor persoane.

În consecință, față de momentul confirmării infecției – 04.02.2021, durata de timp de peste 18 zile nu poate conduce la existența infectării la momentul internării, întrucât rata de incubație a virusului este de 5-10 zile, așa cum rezultă din protocoalele medicale ale Ministerului Sănătății, prin urmare nu poate fi reținută prezumția simplă că infectarea s-a realizat la momentul internării, după efectuarea testului PCR.

În condițiile în care, ca urmare a infectării cu virului Sars Cov 2 starea pacientului s-a degradat, cauzându-i stopul cardio-respirator, Tribunalul consideră dovedită culpa pârâtului în protejarea sănătății pacientului și, prin urmare, nerespectarea obligațiilor contractuale stabilite de dispozițiile art. 644 din Legea nr. 95/2006.

Astfel, conform art. 168 din Legea nr. 95/2006 unitățile medicale trebuie să asigure condițiile pentru investigațiile medicale, tratament, cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor, conform normelor aprobate prin ordin de ministru răspunzând, concomitent, pentru calitatea actului medical, condițiile de cazare și igienă, inclusiv pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților.

Fiind dovedită culpa pârâtului ca o primă condiție a răspunderii contractuale, Tribunalul urmează să analizeze condițiile privitoare la prejudiciu și legătura de cauzalitate.

Astfel, reclamanta arată că a cheltuit pentru înmormântarea soțului său suma de 6.000 de lei. Verificând chitanțele depuse, Tribunalul constată că reclamanta a depus la dosarul cauzei chitanțe doveditoare în cuantum de 610 lei, prin urmare, în condițiile în care cheltuielile de înmormântare au la bază culpa pârâtului, fiind dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, Tribunalul urmează, în baza art. 1350 Cod civil, să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de înmormântare dovedite cu chitanțele depuse.

Cât privește daunele morale, reclamanta își cuantifică pretențiile la suma de 500.000 de euro.

Fără a nega șocul emoțional prilejuit de pierderea soțului său, Tribunalul urmează să țină cont și de probatoriul depus la dosarul cauzei în susținerea acestor pretenții. Astfel, martorul audiat confirmă starea de depresie a reclamantei, cauzată de decesul soțului său, însă aceasta nu reprezintă o situație diferită față de alte persoane care și-au pierdut rudele în contextul pandemiei Covid 19. Pe de altă parte, nici martorul audiat și nici probatoriul administrat nu confirmă afectarea în mod grav a vieții de zi cu zi, față de alte persoane aflate în aceeași situație.

Prin urmare, ținând cont de situația reclamantei, vârsta soțului și afecțiunile preexistente de care suferea, speranța de viață a acestuia, cât și de sprijinul moral și material acordat de către acesta reclamantei, pentru atenuarea suferințelor provocate de decesul său Tribunalul consideră că suma de 5.000 de euro, cât și stabilirea culpei pârâtului sunt de natură să acopere prejudiciul cauzat și să înlătute suferințele reclamantei, astfel încât în limitele acestei sume urmează a fi admise în parte pretențiile reclamantei.

Față de culpa pârâtului rezultată din pierderea procesului, conform art. 453 Cod procedură civilă Tribunalul va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.”

Comments

comentarii