Șefa Inspecției Judiciare: ”interese private meschine au fost mai zgomotoase decât opiniile profesioniștilor”

Șefa Inspecției Judiciare, judecător Roxana Petcu: ”Este trist că interese private meschine au fost mai zgomotoase decât opiniile profesioniștilor. Zilele acestea, ca urmare a zgomotului făcut de magistrați și foști magistrați care s-au considerat mai presus de lege, asistăm la un nou val de critici la adresa Inspecției Judiciare fără minime argumente”

Roxana Petcu vorbește într-un interviu pentru Juridice.ro  despre criticile aduse Inspecției Judiciare și despre documentarul Recorder ”Justiție capturată”.

”Activitatea de inspecție este dificilă și atipică. Din păcate, considerente politice, uneori plecate chiar din rândul magistraturii, au determinat o reglementare care nu contribuie la profesionalizarea acestei activități. S-a plecat întotdeauna de la premisa că un judecător sau un procuror pot deveni automat buni inspectori judiciari. Nimic mai departe de adevăr. Este nevoie de timp și de o pregătire profesională specifică pentru a crea un bun inspector. Actuala reglementare a duratei mandatelor inspectorilor, cum și a condițiilor de numire, nu doar că nu ajută, dar împiedică, în opinia mea, profesionalizarea activității de inspecție. Pe site-ul nostru se găsește inclusiv un profil psihologic al inspectorului judiciar, profil în care nu se încadrează orice judecător sau procuror. De asemenea, activitatea de inspecție, nefiind populară printre magistrați, au existat numeroase voci chiar din magistratură care să susțină aceste limitări. Este trist că interese private meschine au fost mai zgomotoase decât opiniile profesioniștilor. Zilele acestea, tot ca urmare a zgomotului făcut de magistrați și foști magistrați care s-au considerat mai presus de lege, asistăm la un nou val de critici la adresa Inspecției Judiciare fără minime argumente.

România va fi cu adevărat o democrație consolidată când argumentul juridic va fi cel luat în seamă, iar nu tânguirile și neîmplinirile celor fie prea slabi, în fond, pentru activitatea de magistrat, fie interesați să își construiască o carieră fără parcurgerea tuturor etapelor firești, fără depunerea de eforturi consistente, doar pe temeiul unor victimizări închipuite.”

Despre documentarul Recorder

”Ne găsim zilele acestea într-o paradigmă în care percepțiile și sentimentele au devenit criteriul principal de evaluare a activității unor instituții ori persoane. Materialul Recorder nu face decât să adune laolaltă câteva persoane care au avut diverse interacțiuni anterioare cu IJ. O mare parte dintre criticile formulate au la bază percepții subiective ale unor persoane care, într-un moment sau altul, au avut tangență cu zona administrativă a justiției. Nu îmi propun să calific rolul pe care un decident trebuie sau nu să și-l asume în spațiul public, respectiv dacă acesta ar trebui să acționeze ca un presupus avertizor de integritate sau exclusiv în limitele atribuțiilor conferite de lege; aceasta este o discuție care ține de opțiuni personale și de asumare instituțională.

Este, desigur, legitim și chiar necesar să discutăm despre disfuncționalități și despre așteptările justițiabililor, care își doresc o justiție mai eficientă și mai previzibilă. Totuși, atunci când ocupăm funcții învestite cu autoritate publică, responsabilitatea noastră principală este aceea de a acționa prin instrumentele legale pe care le avem la dispoziție, nu doar de a constata sau enunța nemulțumiri. Oamenii așteaptă măsuri, nu doar evaluări declarative.

Revenind la percepții: susțin în continuare că magistrații ar trebui să aibă simț de răspundere, că ar trebui să înțeleagă că faptele au consecințe, că Inspecția Judiciară este o instituție puternică, abilitată să verifice încălcările legii, care nu își va limita activitatea legală și absolut necesară în urma atacurilor neexplicate nici azi prin vreun argument din partea unor magistrați, jurnaliști, ori politicieni de vârf.

Aș mai remarca și fractura de logică a celor care susțin, pe de o parte, că magistrații nu răspund penal suficient, dar care, pe de altă parte, susțin că magistrații nu ar trebui să răspundă disciplinar.

Invit oamenii de bună credință să reflecteze dacă nu cumva activitatea Inspecției Judiciare – care are, indirect, și rol de prevenție – este cea care a determinat scăderea cazurilor de răspundere penală în magistratură.

Când discutăm despre activitatea unei instituții atât de importante cum este Inspecția Judiciară, ar trebui să venim cu argumente solide, iar nu cu sentimente și emoții. Tocmai de aceea, evaluarea activității unei instituții precum Inspecția Judiciară trebuie să se bazeze pe argumente juridice, date obiective și cadrul legal, nu exclusiv pe sentimente, frustrări sau experiențe individuale, oricât de intens ar fi acestea trăite.

Aș vrea să reamintesc magistraților de bună credință că Inspecția Judiciară este o instituție absolut necesară pentru salvgardarea independenței justiției și că numai un sistem de autoreglare eficient poate garanta absența interferențelor din partea altor autorități. Din această perspectivă, cred că toți cei care cred într-un stat de drept și într-o justiție independentă ar trebui să lupte pentru întărirea Inspecției Judiciare. Altminteri, critica neconstructivă, fără argumente și fără discernământ poate conduce la ideea – absolut falsă – că magistrații nu răspund și, mai departe, la soluții pe care personal le consider monstruoase, de a ceda atribuțiile de verificare și control unor entități/grupări/structuri cu alcătuiri și agende oculte.”

Comments

comentarii