Primărița din Beliș despre denunțătoare: ”femeie în vârstă şi bolnavă, care nu prezintă garanţii că poate stabili temporal evenimentele”

Primăriția din comuna clujeană Beliș, Violeta Trifu, trimisă în judecată pentru o mită de 500 de lei, susține că acuzarea se bazează doar pe susținerile denunțătoarei, despre care spune că este ”o femeie în vârstă şi bolnavă”

”Prin memoriul formulat de inculpata Trifu Violeta, înregistrat la data de 13.11.2024, s-a solicitat să se constate:

– că din probele administrate în cauză nu rezultă că a pretins sau primit, în calitate de funcţionar, bani de la denunţătoare, iar denunţătoarea arată că i-a respins o asemenea mită. Singura probă este o replică dintr-o înregistrare ambientală făcută cu un dispozitiv personal al denunţătoarei, din care procurorul a interpretat fraza altfel, în sensul că inculpata ar fi zi „ţi-i dau înapoi”, în loc de „ţi-l dau înapoi”, cu refeire la dosar,

– în cauză nu este stabilită data săvârşirii presupusei infracţiuni, singurul element care stabileşte momentul în timp fiind declaraţia numitei …., o femeie în vârstă şi bolnavă, care nu prezintă garanţii că poate stabili temporal evenimentele, astfel că nu se poate stabili de când începe să curgă termenul de prescripţie al răspunderii penale,

– în cadrul dosarului penal nu s-a ţinut cont de principiul contradictorialităţii, să fie ascultată şi cealaltă parte,

– în cauză întregul probatoriu gravitează în jurul susţinerilor unicului martor, nu s-a dovedit existenţa unei neînţelegeri frauduloase între inculpată şi cea care susţine că a dat mita, nu s-au descoperit înscrisuri întocmite de inculpată fără drept la dosarul acesteia, nu s-a putut dovedi remiterea sumei de bani cu titlu de mită, astfel că procurorul era obligat să aplice principiul in dubio pro reo,

– înregistrările ambientale de la dosar nu au fost efectuate de către organele judiciare, ci de către denunţătoare cu mijloace proprii, fără nicio implicare din partea organelor statului. Denunţătoarea s-a comportat ca un colaborator, un agent al statului, aceasta provocând în mod repetat discuţii referitoare la o presupusă mită, discuţiile fiind purtate pe un ton ostil, iritat, încercând să se obţină o reacţie. În aceste condiţii, a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice multimedia prin care să se stabilească autenticitatea înregistrării audio, dacă nu conţine intervenţii sub forma de decupări, înserări sau alte elemente de contrafacere şi să se stabilească dacă a afirmat „ţi-i dau înapoi””, se arată la dosar.

Judecătorul de cameră preliminară i-a respins cererile și excepțiile, dispunând începerea judecății.

”Referitor la critica privind stabilirea momentului comiterii presupuse infracţiuni, judecătorul constată, contrar celor invocate în apărare, că procurorul a plasat din punct de vedere temporal momentul comiterii presupusei infracţiuni, fiind indicată că inculpata ar fi primit suma de 500 de lei de la martorul denunțător …… „în luna septembrie 2021”. Imposibilitatea stabilirii cu exactitate a unei anumite date în cursul lunii respective nu este în măsură să atragă neregularitatea actului de sesizare, iar cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale poate fi stabilit în urma evaluării şi aprecierii probelor de către instanţa de judecată ulterior începerii judecăţii, aspect care este cunoscut şi de inculpată. În orice caz, caracterul suficient sau insuficient al probelor avute în vedere de procuror pentru stabilirea momentului comiterii presupusei infracţiuni nu face obiectul camerei preliminare, fiind o critică la nivelul temeiniciei acuzaţiei aduse inculpatei.”, se arată în încheierea judecătorului de cameră preliminară.

Acesta mai reține ”referitor la critica privind înregistrarea ambientală efectuată de martora – denunţătoare, judecătorul constată aplicabilitatea dispoziţiilor art. 139 alin. (3) C.proc.pen., conform cărora „Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege”. În acest context, martora – denunţătoare nu a acţionat, contrar apărărilor, în calitate de colaborator al organelor de urmărire penală. Pe de o parte, denunţul a fost înregistrat la data de 28.08.2023, iar înregistrarea ambientală a fost realizată anterior, la data de 23.08.2023 (conform celor consemnate în denunţ). Pe de o parte, chiar admiţând că, aşa cum a declarat martora-denunţătoare (f.23verso,dup), aceasta a fost la postul de poliţie, unde i s-a recomandat să procedeze la înregistrarea unor discuţii, simpla recomandare nu constituie o ingerinţă a statului şi nu îi atribuie martorei calitatea de colaborator (de fapt), în condiţiile în care înregistrarea sau discuţiile purtate de martoră cu inculpata nu au fost coordonate de organele de urmărire penală, martora-denunţătoare având deplina libertate de a acţiona la momentul respectiv conform propriei voinţe, fără o supraveghere din partea organelor de urmărire penală, fără o indicaţie precisă, ci eventual în urma unei simple recomandări prealabile (nefiind astfel în discuţie aşa-zisa lipsă a autorizării din partea procurorului). În aceste condiţii, aşa-zisa provocare invocată de inculpată nu este aplicabilă, provocarea reprezentând o limită adusă comportamentului autorităţilor ori „agenţilor statului”, ceea ce nu este cazul, dincolo de faptul că provocarea la probă (obţinerea unei recunoaşteri) nu constituie o provocare la infracţiune.”

Comments

comentarii