Din hotărârile unui judecător candidat la ÎCCJ: ”factualități nereale”/ ”toţi ordonatorii principali de erori”

”Perle” la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Șase candidați pentru Secția penală au picat proba de evaluare a hotărârilor.

Comisia de evaluare a constatat numeroase deficiențe de conținut, logică și limbaj juridic în hotărârile depuse de un candidat, arătând că acesta a preluat masiv motivările instanțelor inferioare, a folosit expresii improprii stilului judiciar și a redactat fraze lipsite de coerență.

Lipsă de analiză proprie și structură neclară a hotărârilor

În raportul de evaluare, comisia a reținut că majoritatea hotărârilor supuse analizei nu au o construcție logică, ci redau pur și simplu elementele din dosarul de fond:

„Deciziile pronunțate în apel încep cu redarea integrală a sentinței primei instanțe, enumerarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, citarea textelor de lege și prezentarea întregului proces argumentativ al judecătorului fondului.”

Evaluatorii notează că lipsește un proces real de sintetizare și analiză proprie, cu o abordare concisă și riguroasă a argumentelor părților: „Absența unei analize profunde conduce la motivări incomplete, lapidare și conclusive, care afectează inteligibilitatea considerentelor.”

Formulări improprii și ton polemic

Raportul notează că unele decizii conțin expresii improprii stilului judiciar: „susțineri eronate”, „conduită abuzivă”, „factualități nereale”, „această fază a fost depășită” – termeni considerați colocviali sau moralizatori.

Comisia subliniază că astfel de exprimări afectează coerența și claritatea motivării:

„Instanța pare să se apere, mutând accentul de la analiza juridică la justificarea propriei conduite.”

Formule nepotrivite pentru limbajul judiciar

Evaluatorii au criticat și folosirea expresiei „Ca o observație” în motivări, arătând că:

„Astfel de formule aparțin notelor doctrinare, nu hotărârilor judecătorești, care trebuie să expună raționamente juridice, nu observații personale.”

De asemenea, s-a constatat utilizarea greșită a unor termeni de drept: „Un fapt nu poate reprezenta o nulitate relativă; încălcarea dispozițiilor privind dreptul la apărare este cea sancționată cu nulitatea relativă.”

Extras relevant din Raport:

”Marea majoritate din hotărârile supuse evaluării nu prezintă o structură coerentă de natură să faciliteze parcurgerea acestora: astfel, deciziile pronunţate în apel încep cu redarea, de regulă integrală, a sentinţei primei instanţe, enumerarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, a ordonanţelor procurorului, înregistrarea dosarului de urmărire penală la prima instanţă, desfăşurarea cercetării judecătoreşti, cererile părţilor formulate la diferite termene de judecată şi dispoziţiile instanţei de fond în cursul procedurii, redarea integrală a depoziţiilor de martori şi a conţinutului probelor ştiinţifice, citarea textelor de lege şi prezentarea întregului proces argumentativ al judecătorului fondului.

Comisia de evaluare apreciază că absenţa unui proces real de sintetizare conjugat cu lipsa de preocupare a candidatului în a realiza o analiză proprie, concisă, riguroasă şi aprofundată a apărărilor / criticilor / cererilor formulate sau invocate de părţi, cu consecinţa unor motivări incomplete, lapidare şi conclusive, afectează în substanţă caracterul inteligibil al considerentelor.

Totodată, se constată că, în numeroase hotărâri, se regăsesc greşeli gramaticale evidente, dar şi omisiuni de cuvinte-cheie care rup fraza. Astfel, hotărârile depuse de candidat nr. 7, 10 conţin o succesiune de erori care afectează lizibilitatea: „unui buletinul de cont (…)”, „al contestatoarea”, „contestatilor” (în loc de „contestatorilor”), „aceiaşi Lege” (în loc de „aceeaşi lege”), „judecător de las secţia civilă” (eroare de dactilografiere), „toţi ordonatorii principali de erori” (frază lipsită de sens), „… este necesar a fi indicate şi identificate acele operaţiuni comerciale (…) nu au fost evidenţiate” – lipseşte „care” („care nu au fost evidenţiate”).

În hotărârea nr. 1 selectată, se regăseşte dezacordul gramatical: „nu pot constitui infracţiune exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii legale”. Din punct de vedere gramatical, expresia este incorectă deoarece lipseşte acordul dintre predicat şi subiectul său gramatical. Subiectul gramatical al propoziţiei este exprimat printr-un grup nominal nearticulat – „exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii legale” – adică două substantive la singular, coordonate prin „sau”. Prin urmare, predicatul verbal trebuie să fie la singular, nu la plural.

În hotărârea nr. 4 depusă, motivele de contestaţie sunt preluate integral, din vorbirea directă: „În tot cazul, cineva şi-a scos banii din cont. Presupune că acel cineva care şi-a scos banii ori administratorul firmelor B SRL, C SRL, D SRL, E SRL ori vreo altă persoană interpusă la cererea administratorilor, şi aceste persoane nu vor putea declara că şi-au scos banii fictiv din bancă.”, folosind şi verbe la persoana I singular: „Dat fiind faptul că la pagina 44 din Rechizitoriu se arată că trimitererea în judecată are loc pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, respectiv delapidare, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal, consider că pe de o parte există o contradicţie între cele descrise la pagina 32 şi temeiul de drept al concursului de infracţiuni, pe de o parte, iar de altă parte, odată se vorbeşte despre plăţi reale (la infracţiunea de delapidare, iar ulterior de cheltuieli fictive, la infracţiunea de delapidare), de toate că am fost trimis în judecată pentru săvârşirea celor două infracţiuni în concurs real, deşi la pagina 32 se vorbeşte despre un concurs ideal şi acest lucru este definit prin două fraze din Rechizitoriu.”

Comisia de evaluare constată că, în unele hotărâri, candidatul folosește exprimări improprii hotărârilor judecătorești. Astfel, în hotărârea nr. 8, depusă, p. 27, candidatul folosește un ton polemico-evaluativ, impropriu unei motivări judiciare. Termeni precum „susțineri eronate”, „conduită abuzivă”, „factualități nereale” au o nuanță moralizatoare sau ironică, apropiată de un comentariu polemic, nu de o analiză obiectivă și neutră. Hotărârea conține formulări improprii din punct de vedere logic și gramatical: „instanța nu reține că ele sunt rezultatul unei conduite procesuale abuzive și apreciază”, „pe motiv că aceștia invocă factualități nereale” – formularea „factualități nereale” este un oximoron (factual = bazat pe fapte reale), deci termen impropriu semantic. Astfel de exprimări afectează coerența și claritatea motivării, încălcând cerința de comprehensibilitate. Candidatul include argumente irelevante sau confuze procedural. Instanța pare să se apere („nu prevede că judecătorul trebuie să explice inculpatului…”), ceea ce mută accentul de la analiza juridică la justificarea conduitei instanței. Hotărârea indicată are fraze lungi, redundante și cu juxtapuneri de idei fără structură logică, ceea ce reduce forța raționamentului juridic.

De asemenea, în hotărârea nr. 7 depusă, p. 4, candidatul exprimă o opinie ipotetică şi speculativă, nu un raţionament juridic. Expresii precum „este discutabil dacă” sau „nu ar fi fost de preferat” denotă incertitudine, speculaţie sau opinii doctrinare, nu constatări de drept. Aceste formulări sunt potrivite într-un comentariu doctrinar, dar inacceptabile în motivarea unei hotărâri, care trebuie să fie clară, previzibilă şi autoritativă. Modalitatea de exprimare aleasă de candidat creează ambiguitate asupra temeiului soluţiei. Fragmentul lasă impresia că instanţa nu e convinsă de propria soluţie („ar fi fost de preferat altceva”); sugerează un alt temei procedural (restituirea la parchet) care nu mai este posibil, dar fără să motiveze clar de ce soluţia actuală este legală. Expresia „Această fază a fost depăşită” este colocvială şi neadecvată limbajului juridic solemn, indicând lipsa de rigoare logică şi stil judiciar.

În hotărârea nr. 7 selectată, candidatul preia din hotărârea primei instanţe exprimări improprii: „Ca o observaţie: actele de urmărire penală fiind îndeplinite sub imperiul Vechiului Cod de procedură penală…”. Această exprimare este improprie pentru o hotărâre judecătorească din mai multe motive, de ordin stilistic, logic şi structural, specifice limbajului juridic judiciar. Tonul introductiv („Ca o observaţie”) este nepotrivit stilului judiciar. Astfel de formulări aparţin comentariilor sau notelor de subsol doctrinare, nu motivărilor unei instanţe, care trebuie să expună raţionamente juridice, nu „observaţii” personale. În aceeaşi hotărâre, Comisia de evaluare a regăsit folosirea improprie a terminologiei juridice: „Referitor la pretinsa lipsă de apărare (…) se apreciază că acest fapt poate reprezenta cel mult o nulitate relativă”. În fapt, un fapt nu poate reprezenta o nulitate relativă, ci încălcarea dispoziţiilor care reglementează dreptul la apărare este sancţionată cu nulitatea relativă; „legalitatea acuzaţiilor” – acuzaţiile nu pot fi nelegale, doar actele de urmărire penală, administrarea probelor şi actul de sesizare, acuzaţiile sunt fapte reproşate inculpatului şi pot fi cel mult neîntemeiate.”, se arată în Raportul comisiei de evaluare.

Raportul complet

Comments

comentarii