CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
În timp ce procurorul a spus că medicul inculpat a dat dovadă de dispreț față de eforturile colegilor lui în combaterea pandemiei Covid, intanța Tribunalului Timiș arată în motivare că ”măsura arestului la domiciliu este suficientă atât pentru a trage un semnal de alarmă”. Este vorba de medicul de familie din Baia de Aramă (jud. Mehedinți) care elibera în fals adeverințe de vaccinare, unul din beneficiari ajungând în stare gravă la spital infectat cu Covid.
Inițial, Judecătoria Timișoara a dispus arestarea preventivă, după care Tribunalul a schimbat măsura cu cea a arestului la domiciliu.
Procurorul a arătat în referatul cu propunerea de arestare că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 223 alin. 2 CPP, în sensul că lăsarea inculpatului în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică întrucât starea de alertă reprezintă răspunsul la situația de o gravitate excepțională generată de răspândirea SARS-CoV-2 și consecințele negative asupra sănătății publice. Astfel, în condițiile în care amploarea, evoluția pandemiei, precum și insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns față de acest fenomen impun concentrarea tuturor eforturilor și adoptarea tuturor măsurilor pentru a combate efectele pandemiei de COVID-19, faptele inculpatului relevă o gravitate sporită, dublate de împrejurarea că inculpatul este de profesie medic.
S-a mai arătat de către procuror și faptul că inculpatul nu doar că a nesocotit valorile sociale apărate prin normele penale reținute în sarcina sa, ci a dat dovadă atât de un total dispreț față de ansamblul măsurilor adoptate de stat pentru combaterea pandemiei de COVID-19, cât și de o atitudine indiferentă față de eforturile depuse de colegii săi – medici în spitale – care se confruntă zilnic cu amploarea și gravitatea efectelor pandemiei.
Extras din motivarea Tribunalului Timiș: ”Tribunalul reține că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică este necesar a se ține seama atât de circumstanțele reale ale cauzei, cât și de circumstanțele personale.
În acest caz, nu poate opera în favoarea inculpatului că este instruit, tocmai calificarea lui de medic operând în cazul faptelor pentru care există supiciunea rezonabilă că au fost săvârșite, mai degrabă ca o circumstanță care este susceptibilă a atrage o reacție fermă a statului concretizată în arestul preventiv.
Însă, ceea ce tribunalul consideră că a fost analizat greșit de judecătorul fondului este manieră în care măsura preventivă luată este necesară pentru atingerea scopului prevăzut de lege.
Nu se poate negă faptul că în actualul context pandemic, este necesară o reacție rapidă și fermă a statului față de persoanele cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că au săvârșit fapte de natură penală menite a contribui la zădărnicirea eforturilor făcute la nivel național pentru asigurarea unei stări de sănătate cât mai bune a populației.
Însă, o reacție fermă nu trebuie să se concretizeze numai prin luarea măsurii arestării preventive. Sigur, nimeni nu contestă necesitatea tragerii unui semnal de alarmă cu privire la asemenea practici, însă trebuie avută în vedere și efectul măsurii asupra inculpatului.
În cauza de față luarea unei măsuri preventive mai blânde concretizate în măsura arestului la domiciliu este suficientă atât pentru a trage un semnal de alarmă, cât și pentru a se puțea realiza scopul măsurilor preventive. Sub acest aspect, al înțelegerii semnificațiie faptelor pentru care există suspiciunea că ar fi fost săvârșite de inculpat, instrucția școlară a acestuia trebuie luată în seamă. Inculpatul este suficient de conștient de gravitatea presupuselor fapte săvârșite, precum și de consecințele posibilă ale acestora, încât arestul la diomiciliu să fie îndestulător ca măsură preventivă în cazul său.
Raportat la considerentele judecătorului fondului potrivit cu care arestarea preventivă se impune pentru a nu fi îngreunată urmărirea penală, tribunalul consideră că și arestul la domiciliu este suficient pentru a opri inculpatul de la presupuse încercări de influențare a declarațiilor persoanelor deja audiate în cauză. De altfel, această posibilă influențare este doar prezumată de judecător plecând de la premisa că majoritatea persoanelor care au dat declarații este din aceeași zonă cu inculpatul, fără a există vreo probă din care să reiasă măcar o încercare a inculpatului de a influența declarațiile acestora sau să existe, raportat la conduită anterioară din societate a inculpatului, vreo premisă în acest sens, alta decât aria geografică din care provine o parte însemnată a suspecților.”
