CA Cluj a sesizat Curtea Constituțională cu privire la ultrajul judiciar împotriva unui avocat

Completul format din Adina Lupea și Elena Botezan de la Curtea de Apel Cluj a sesizat Curtea Constituțională într-un proces de ultraj judiciar în care partea civilă este un fost avocat.

Ca urmare a cererii avocatului inculpatului, instanța a decis: ” În baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul RFD şi în consecinţă: Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 4 Cod penal. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 noiembrie 2021.”

Cererea de sesizare a fost depusă în legătură cu neconstituționalitatea 279 alin. (4) din Codul penal cu referire la sintagma ,, în legătură cu exercitarea profesiei”.

”În primul rând, este de reținut diferența pe care legiutorul a făcut-o între subiecții pasivi secundari ai infracțiunii descrise la art.279 din Codul penal:

Astfel, dacă în cazul procurorilor și al judecătorilor, pentru existența infracțiunii, este esenţial este ca fapta să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestora sau să se comită în timpul când aceştia sunt în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în cazul avocaților, fapta trebuie să aibă legătură cu exercitarea profesiei.

Astfel, legiuitorul a pus semnul egalității între profesie și atribuțiile de serviciu, ceea ce este incorect din moment ce atât judecătorii, cât și toți cei vizați ca fiind subiecții pasivi secundari ai infracțiunii de ultraj judiciar exercită anumite profesii și anume procurorii și judecătorii exercită profesia de magistrat, iar avocații pe cea de avocat, însă cu privire la magistrați se poate săvârși infracțiunea de ultraj judiciar doar dacă fapta se petrece în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu ale acestora sau dacă are legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe când, în cazul avocaților există ultraj judiciar când fapta are legătură cu exercitarea profesiei, și nu în timpul exercitării activităților specifice profesiei de avocat sau în legătură cu aceste activități.

 Or, activitățile specifice profesiei de avocat sunt expres reglementate de prevederile Legii nr.51/1995 și a Statutului profesiei de avocat. Doar aceste activități au legătură cu realizarea actului de justiție și nu și cele care sunt comune oricărui liber profesionist sau oricărei persoane juridice.”, se arată în cererea de sesizare a CCR.

În cerere se mai arată că textul criticat este ”o normă imperfectă” și că are o formulare vagă.

”Dreptul avocatului la încasarea onorariului este echivalentul drepturilor magistraților la încasarea salariului, atât onorariul cât și drepturile salariale ale magistraților fiind echivalentul muncii prestate de către aceștia.

Dacă s-ar accepta ideea că un judecător sau procuror și-ar îndeplini atribuțiile de serviciu atunci când are revendicări salariale de orice fel, atunci s-ar putea accepta și că un avocat care își pune în executare un contract de asistență juridică cu scopul de a-și încasa onorariul se află în timpul exercitării atribuțiilor specifice profesiei de avocat.

Însă, la momentul la care legiuitorul a dorit incriminarea ultrajului judiciar a avut în vedere relaţiile sociale privitoare la respectul datorat înfăptuirii justiţiei, care presupune stimă şi respect faţă de judecătorul sau procurorul care exercită o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii statului, precum şi faţă de avocatul care participă la procesul de înfăptuire a justiţiei.

Prin incriminarea separată a infracţiunii de ultraj judiciar nu se schimbă, în esenţă, obiectul juridic al infracţiunii clasice de ultraj, ci doar se particularizează autoritatea de stat căreia i se aduce atingere prin săvârşirea acestei infracţiuni (în acest caz, justiţia).

Prin urmare cât timp o profesie presupune mai mult decât anumite activități specifice acelei profesii sau mai mult decât îndeplinirea unor atribuții de serviciu, apreciem că sintagma criticată și anume ,,în legătură cu exercitarea profesiei” este lipsită de claritate și precizie, este generică și abstractă, făcând posibil arbitrariul la momentul interpretării acesteia de către organele judiciare și împiediecând destinatarul normei de a-și reglementa conduita.

Totodată, folosirea unei astfel de expresii, cu un înțeleg atât de larg, într-un text de lege, afectează atât funcționalitatea legii penale, cât și aplicarea sa coerentă și nediscriminatorie.

Principiile nulla poena sine lege și nullum crimen sine lege includ faptul că o nicio lege penală nu poate fi interpretată și aplicată extensiv. Aceste principii sunt stabilite ca valori constituționale prin art 23 alin (12) care prevede  că ,,Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.”

Aceste două principii impun ca legiuitorul să reglementeze legea penală prin termeni cerți și bine definiți, al căror înțeles să nu fie supus unor interpretări extensive din partea celor care aplică legea. O aplicare a legii penale prin interpretarea extensivă poate genera o interpretare abuzivă.

Cerința interpretării stricte a legii penale și interzicerea analogiei sunt menite să protejeze persoanele împotriva arbitrariului, iar legiuitorului îi revine obligația, mai ales în materie penală, să dea dovadă, în actul de legiferare, de exigențe sporite în respectarea principiului clarității și prezibilității legii.

Mai mult decât atât, în situația în care avocații au stabilite prin norme nepenale toate activitățile specifice profesiei lor, apreciem că legiuitorul avea obligația să identifice cu claritate și precizie în cadrul alin. (4) al art. 279 din Codul penal în exercitarea cărora dintre activitățile specifice profesiei aceștia sunt protejați de norma penală care incriminează ultrajul judiciar.

Un cadru penal care nu permite acuzatului să cunoască sensul și întinderea legii penale este necorepunzător nu numai prin raportare la la noțiunea generală de ,,calitate a legii” dar și în considerarea noțiunii de ,,legalitate penală”. În cauza Pleshkov împotriva României, Curtea a reținut: ,,92. Curtea a constatat că infracţiunea în considerarea căreia reclamantului i-a fost confiscată nava nu răspundea cerinţelor de „legalitate” care decurg din art. 7 deoarece dispoziţiile interne care au servit drept temei legal condamnării sale nu erau de aplicare suficient de previzibilă (a se vedea supra, pct. 74). Această concluzie o determină să ia în considerare că ingerinţa în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor reclamantului nu îndeplinea în plus condiţia similară de legalitate impusă de art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Sud Fondi srl şi alţii, citată anterior, pct. 137 şi Varvara, citată anterior, pct. 84 şi 85).

Prin urmare, legiuitorul trebuie să evite folosirea unor termeni vagi al căror înțeles și interpretare să fie lăsate pe seama practicii judiciare.

Pe lângă conținutl vag și neclar al sintagmei criticate, prevederile alin. (4) al art. 279 C.penal nici nu se corelează cu prevederile art.3 din Legea nr.51/1995.

Formularea vagă a textului criticat a permis astfel o interpretare conform căreia executarea silită a unei creanțe datorate în temeiul unei facturi emise în baza unui contract de asistență juridică să fie catalogată ca o activitate specifică activității de avocat, deși este evident că executarea silită a unei creanțe este o acțiune comună tuturor prestatorilor de bunuri sau servicii care nu și-au încasat contravaloarea bunurilor sau serviciilor prestate.

Cât timp în cazul infracțiunii de ultraj judiciar prevăzută de art.279 alin.(1) și (4) C.pen. subiectul pasiv principal este statul ca garant al înfăptuirii justiţiei și doar în secundar se aduce atingere unui avocat, este esential ca fapta să să se comită în timpul când acesta se află în exercitarea uneia dintre activitățile specifice profesiei de avocat.

Activitățile de încasare a onorariului şi executarea silită prin poprire nu intră în atribuțiile profesionale ale avocatului care țin de înfăptuirea justiției ci sunt activități ce țin de partea economică a activității de avocat, activități comune ce se desfășoară de orice profesionist în vederea obținerii contravalorii serviciilor prestate.

Doctrina reține că urmarea imediată în cazul infracțiunii de ultraj judiciar ar fi următoarea: ,,Prin săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar se creează o stare de pericol pentru autoritatea cu care este învestit organul din care face parte subiectul pasiv al ultrajului, şi implicit pentru înfăptuirea justiţiei, iar ca urmare adiacentă, o lezare a libertăţii, integrităţii corporale, sănătăţii sau vieţii judecătorului, procurorului, avocatului sau membrului de familie al acestuia.”

În opinia noastră, este evident că, la momentul la care un avocat își pune în executare un contract de asistență juridică nu este investit cu autoritatea specifică înfăptuirii justiției, ci acționează ca simplu creditor deținător al unui titlu executoriu.”, a arătat avocatul inculpatului.

De asemenea, se arată că sintagma criticată contravine și principiului securității juridice, enunțat în jurisprudența Curții Constituționale, precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului și care este, de fapt, principiul încrederii juridice.

Art. 279 CP- Ultrajul judiciar

(1) Amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârșite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.

(2) Săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.

(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează faptele comise în condițiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului.

(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și faptelor comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.

Comments

comentarii