CJUE: Judecătorul care muncește în plus ”nu are dreptul la o compensație în mod necesar financiară”

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că judecătorii români care preiau sarcini suplimentare din cauza posturilor vacante nu au dreptul automat la plata orelor suplimentare, atâta timp cât legislația națională le permite să beneficieze de timp liber compensatoriu și remunerația totală rămâne adecvată rolului lor constituțional. Hotărârea vine în urma unei cauze pornite de un magistrat de la Tribunalul Galați, care a cerut compensații financiare pentru volumul de muncă crescut.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că judecătorii români care preiau sarcini suplimentare din cauza posturilor vacante nu au dreptul automat la plata orelor suplimentare, atâta timp cât legislația națională le permite să beneficieze de timp liber compensatoriu și remunerația totală rămâne adecvată rolului lor constituțional. Hotărârea vine în urma unei cauze pornite de un magistrat de la Tribunalul Galați, care a cerut compensații financiare pentru volumul de muncă crescut.

Litigiul care a ajuns la CJUE: un judecător cere contravaloarea muncii suplimentare

Cazul a ajuns la Luxemburg după ce un judecător de la Tribunalul Galați a susținut că, din cauza unui deficit cronic de personal, a preluat atribuțiile aferente mai multor posturi vacante încă din 2019. Magistratul a solicitat plata muncii suplimentare, raportată inclusiv la salariile posturilor neocupate, însă instanța de fond i-a respins cererea.

În apel, Curtea de Apel București a sesizat CJUE, întrebând dacă principiul independenței judecătorilor, prevăzut de dreptul UE, permite unui stat membru să refuze compensarea financiară a muncii suplimentare atunci când singura formă prevăzută de lege este acordarea de timp liber.

Regimul românesc al muncii suplimentare: doar timp liber, nu bani

Legea română prevede că judecătorii și procurorii nu pot primi bani pentru ore suplimentare, singura formă de compensare fiind timpul liber corespunzător. Această regulă a fost menținută chiar și după modificările operate prin OUG 114/2018, OUG 130/2021 și OUG 168/2022, ordonanțe adoptate în contextul procedurii de deficit excesiv, cu scopul reducerii cheltuielilor bugetare.

Magistratul a susținut însă că regimul legal îi afectează independența financiară, deoarece volumul uriaș de muncă nu îi permite să beneficieze efectiv de timpul liber compensatoriu.

”Tribunalul Galați (România) se confruntă cu o situație de deficit de personal ca urmare a neocupării unor posturi de judecător. Un judecător care își exercită funcția în cadrul acestei instanțe din anul 2017 a considerat că, începând din anul 2019, a îndeplinit nu numai sarcinile aferente propriului post, ci și, în parte, pe cele corespunzătoare unor posturi vacante. Apreciind că a efectuat ore suplimentare, judecătorul menționat a solicitat remunerarea acestora. În mod concret, acesta a formulat o acțiune pentru a solicita o parte din salariile nete și din indemnizațiile aferente posturilor vacante, împărțite la numărul de judecători aflați efectiv în activitate, pentru perioada cuprinsă între anul 2019 și anul 2021, precum și pentru anii următori, până la ocuparea acestor posturi vacante.

Prin sentința din 11 ianuarie 2023, Tribunalul București (România) a respins acțiunea acestuia. Astfel, în temeiul legislației române în vigoare, orele suplimentare în discuție s-ar compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. Judecătorul a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel București. El a susținut printre altele că, în raport cu volumul său efectiv de muncă, posibilitatea compensării orelor suplimentare astfel efectuate cu timp liber ar fi doar teoretică.

Arătând că Curtea Constituțională a României a statuat că stabilitatea financiară a magistraților reprezintă una dintre garanțiile independenței justiției, Curtea de Apel București a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă dreptul Uniunii1 se opune unei dispoziții de drept național care limitează compensarea orelor suplimentare lucrate de un judecător ca urmare a deficitului de personal în cadrul instanței în care își exercită funcția la acordarea de timp liber.

Curtea consideră că cerința de independență a judecătorilor este inerentă activității de judecată și face parte din conținutul esențial al dreptului fundamental la protecție jurisdicțională efectivă și la un proces echitabil. Or, la fel ca inamovibilitatea membrilor instanței vizate, perceperea de către aceștia a unei remunerații de un nivel adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le exercită constituie o garanție inerentă acestei independențe. Astfel, nivelul respectivei remunerații trebuie să fie de natură să protejeze judecătorii împotriva riscului de corupție.

Cu toate acestea, principiul independenței judecătorilor nu se opune unei reglementări care, precum cea în vigoare în România, exclude orice compensație financiară pentru munca efectuată de un judecător în vederea realizării unor sarcini suplimentare. Acordarea unei perioade de repaus în compensație pentru această muncă suplimentară este, așadar, o măsură suficientă și conformă cu dreptul Uniunii.”, se arată în comunicatul CJUE.

Hotărârea integrală

Comments

comentarii