Interceptarea unei discuții dintre inculpat și avocat, exclusă de la dosar chiar dacă nu era semnat contractul de asistență

Curtea de Apel București a exclus dintr-un dosar penal interceptarea unei discuții telefonice dintre un inculpat și un avocat, în ciuda faptului că între cei doi nu era semnat la acel moment un contract de asistență juridică. Curtea a apreciat că din discuție rezultă că cel cel care l-a apelat pe avocat a făcut-o pentru servicii juridice.

Decizia CAB: ”Exclude înregistrarea audio şi transcrierea convorbirii telefonice din data de 8.10.2018, purtată de inculpatul (…) cu avocatul (…).

În conformitate cu Decizia nr. (…)/18.01.2018 a Curţii Constituţionale, dispune îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă, aflate la filele 197-198 din volumul II al dosarului de urmărire penală şi a suporţilor care conţin rezultatul măsurilor de supraveghere mai sus menţionate, precum şi eliminarea redării conţinutului acestui mijloc de probă din cuprinsul rechizitoriului nr”

Motivarea judecătorului de cameră preliminară: ”Din conţinutul procesului-verbal care redă convorbirea dintre inculpatul (…) şi avocatul (…) din data de 8.10.2018 rezultă cu claritate calitatea de avocat a interlocutorului inculpatului, având în vedere că discuţiile priveau aspecte juridice. Nu poate fi admisă motivarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond, potrivit căreia „din conținutul discuțiilor dintre cei doi nu rezultă că inculpatul (…) l-ar fi sunat pe (…) pentru servicii de consultanță juridică, ci mai degrabă ca pe o cunoștință”. Dimpotivă, înregistrarea convorbirii telefonice relevă exclusiv convorbiri care se circumscriu unei consultaţii juridice.

Din acest motiv judecătorii de cameră preliminară din contestaţie reţin că nu putea exista un dubiu cu privire la faptul că interlocutorul inculpatului (…) avea calitatea de avocat şi că îi acorda asistenţă juridică acestuia în legătură cu presupuse acte comise de inculpat, care au legătură cu prezenta cauză. De altfel, legătura discuţiilor cu faptele supuse judecăţii rezultă şi din aspectul că procurorul a făcut trimitere şi în rechizitoriu la această convorbire şi la afirmaţii făcute de inculpat în cadrul discuţiei. Or, afirmaţiile făcute de inculpat în cadrul discuţiei cu avocatul care îl consilia nu pot fi folosite în procesul penal desfăşurat împotriva inculpatului, deoarece s-ar aduce atingere dreptului la apărare. În consecinţă, aceste convorbiri telefonice sunt supuse reglementării de la art. 139 alin. 4 Cod procedură penală, care prevede că aceste probe nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, interdicţia fiind aşadar una absolută. Potrivit textului de lege aceste probe trebuie distruse, de îndată, de către procuror, fapt care impune concluzia că vătămarea produsă este prezumată juris et de iure.

Pentru aceste motive, având în vedere că nu reiese de nicăieri săvârşirea de către avocatul (…) a vreunei fapte prevăzute de legea penală sau pregătirea de către acesta a săvârşirii unei infracţiuni, astfel încât să opereze excepţia de la regula instituită în art. 139 alin. 4 Cod procedură penală, judecătorii de cameră preliminară vor admite această cerere a inculpatului (…), urmând a se dispune excluderea de la dosar a procesului-verbal ce conţine transcrierea convorbirii dintre inculpat şi avocatul acestuia.

Judecătorii de cameră preliminară mai reţin că nu poate fi admis argumentul judecătorului de camera preliminară de la instanţa de fond, în sensul că nu am fi în prezenţa unei relaţii avocat-client deoarece “între cei doi nu exista încheiat un contract de asistență juridică și, mult mai important, din conținutul discuțiilor dintre cei doi nu rezultă că inculpatul (…) l-ar fi sunat pe (…) pentru servicii de consultanță juridică, ci mai degrabă ca pe o cunoștință, convorbirea părând mai degrabă o punere de acord asupra unui mod de a acționa.” Chiar din debutul conversaţiei inculpatul i se adresează interlocutorului cu cuvintele „Bună ziua d-le avocat”, din care rezultă cu certitudine calitatea în care inculpatul l-a sunat pe avocatul (…)”. Acelaşi lucru rezultă şi din conţinutul convorbirii telefonice redate în procesul verbal.

Nu are relevanţă faptul că inculpatul nu avea încheiat un contract de asistenţă juridică cu avocatul sunat, deoarece potrivit art. 121 din Legea nr. 51/1995 contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat şi în formă verbală, cerinţa încheierii în formă scrisă fiind una ad probationem, iar nu ad validitatem. În plus, relaţia avocat-client poate fi şi una cu durată în timp, în care avocatul este sunat ori de câte ori clientul are nevoie de asistenţă juridică, indiferent de domeniu, iar aceste convorbiri nu pot fi folosite în procesul penal, chiar dacă consultaţia juridică nu a fost acordată în acest proces.”, se arată în motivarea citată de grama-linca.ro

Comments

comentarii