Judecătoarea Stoicescu, jignită grosolan pentru că a îndrăznit să scrie despre Dumnezeu de Crăciun

”Babă penibila si siropoasă, sclerozată, coruptă sau proastă”, sunt doar câteva dintre reacțiile primite pe Facebook de cunoscuta judecătoare Adriana Stoicescu după ce a scris în ajun de Crăciun un text despre o întâlnire imaginară cu Dumnezeu.

Chiar judecătoarea Stoicescu de la secția penală a Tribunalului Timiș a dezvăluit ce comentarii urâte a primit de la unii utlizatori anonimi de pe rețeaua de socializare:

”Stiti unde vedem adevarata fata a oamenilor?
In comentariile anonimilor.
Asa cum, pe vremuri, securitatea ridica oamenii din case in urma unei scrisori anonime, azi aruncam anatema prin banalele comentarii.
La adapostul lui “John Stone” sau “floaremagica” veti gasi uratenia oamenilor, in forma pura.
Ca nu va place cum scriu, ca nu va place fata mea, inteleg perfect.
Puteti pur si simplu sa nu cititi.
Dar, sa jigniti atat de grobian, sa fiti atat de rai, meschini si mici sufleteste, asta mi-e greu sa inteleg.
Iar majoritatea comentariilor negative vizeaza un intreg corp profesional.
Asa urati medicii, asa urati dascalii, asa urati politistii.

Sunt fie baba penibila si siropoasa, fie sclerozata, inceata la minte.
Sunt corupta sau proasta.
Cuvintele mele sunt propaganda ieftina si sunt antidemocratice.
Imi doriti cel putin o excludere, daca nu multa puscarie.
Si doar pentru ca am indraznit sa scriu despre Dumnezeu.
Pentru ca mi-am exprimat o parere.

Ne plangem de dictatura si incalcarea drepturilor, dar noi ne batem joc de tot si toate, in fiecare secunda, urland la cel de alaturi doar pentru ca gandeste altfel.
Suntem in iadul construit de noi, dupa chipul si asemanarea noastra.
Chiar daca nu ne-ar construi altii garduri, le avem pe ale noastre, intre noi si cei care gandesc altfel decat turma.
Suntem bolnavi de rautate si ura si suntem urati pe dinauntru, chiar daca stralucim pe dinafara.
Va rog, nu ma mai cititi, cei ce nu simtiti decat nevoia de a distruge.
Va rog, nu ma mai cititi, cei care nu stiti decat sa urati tot ce nu intelegeti.
Cuvintele mele va fac rau.
Si nu as vrea sa patiti, Doamne fereste, ceva.
Cum ar fi sa deveniti mai buni…”

Textul de Crăciun:

”Gonim disperati dupa caltabosi si carnati..
Trebuie facute tone de sarmale si cozonaci, musai pufosi, ca altfel nu vine Mosul…
Cadourile sunt multe si inutile, menite sa arate propria bunastare, nu iubirea pentru cel daruit..
V-ati intrebat vreodata, in timp ce stati cu orele in trafic, mergand spre un munte aglomerat si duduind de manele….. ce Isi doreste de fapt El?
Ca doar e ziua Lui.
E ziua Lui si e ultimul care conteaza.
Am transformat bucuria de acum 2000 si ceva de ani intr-un chiolhan gretos, ornat cu triferment si finalizat apoteotic cu vizite la UPU.
Priviri tampe si hahaituri alcoolizate ne insotesc de pe ecranele TV, intruchipand “bucuria sarbatorilor de iarna”.
Tot mai putini calcam pragul ieslei, ocupati cu clubul frumos ornat, bucurosi sa ne mai imbatam/drogam strasnic, ca doar sunt zile libere, ce naiba…

In fiecare an Il astept si ma intreb ce I-as putea oferi?
Slava Domnului, nu are nevoie de manusi. Si nici de o cana personalizata cu inscriptii banale, progresiste….
In mod paradoxal, singurul cadou pe care cred ca I L-as putea oferi azi este o clipa de sinceritate.
Mi-as putea da jos masca fericita si I-as putea spune tot.
I-as pune in palme sufletul si I-as incredinta neputinta.
I-as da Lui intrebarile fara raspuns pentru a le putea gasi El un rost.
I-as arata greselile mele si le-as recunoaste, sperand sa le transforme El in picaturi de bine.
M-as privi si m-as vedea asa cum sunt, cum m-a creat si poate as incepe sa inteleg de ce ma iubeste, totusi, atat.
Si apoi ne-am aseza si am povesti, Tata rabdator si un copil rebel, atat de putin credincios.
Apoi as adormi linistita ca totul va fi bine.
Iar El ar pleca incet, dorind parca sa mai stea nitel si s-ar refugia la prietena Lui, babuta din catunul uitat, care sta la povesti cu el de cand lumea.
Care Il cunoaste si Il intelege atat de bine…
L-ar imbia cu o cana cu lapte si o felie de pita cu unt si miere si I-ar povesti ce mai face vacuta si ametita de pisica.
Apoi S-ar intoarce la El acasa, multumit de cadoul primit: o clipa de sinceritate a unui copil singuratic, ce nu–si intelege rostul….

Fericiti cei intrebati ce si doresc de ziua de nastere….
Craciun fericit!”

Comments

comentarii