CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Clujust vă prezintă motivarea ordonanței președințiale emise de Judecătoria Cluj-Napoca, prin care a obligat firma Goto Parking să nu mai afișeze mesaje denigratoare la adresa conducerii Aeroportului International Cluj. Instanța arată în motivare și de unde a pornit conflictul din parcarea aeroportului și câte litigii sunt pe rol.
„În fapt, la data de 17.08.2010, între Județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj, în calitate de concedent, și societatea UTI Facility Management SA București, actuala GOTO PARKING SRL, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune de lucrări publice nr. 29/17.08.2010 (f. 13-41), având ca obiect ”concesiunea de lucrări publice pentru proiectarea, finanțarea, construirea, darea în exploatare, întreținerea, operarea și asigurarea garanției totale prin activități de service și mentenanță a Parcărilor și a unui Hotel de 4* din perimetrul Aeroportului International Avram Iancu
Prin art. 51 lit. d) din contractul mai sus menționat s-a stabilit următoarea obligație în sarcina concesionarului: ”Concesionarul va pune la dispoziția R.A. Aeroportul International Avram Iancau un număr de 100 locuri de parcare/ în fiecare an, cu titlu gratuit, pentru angajați și delegați. Acest număr va crește anual proporțional cu crearea de noi locuri de parcare de către concesionar”.
Conform susținerilor reclamantului, inițial, o parte din cele 100 de locuri de parcare au fost alocate de către concesionar în zona de vest a parcării, actualmente identificată în CF nr. ____ Cluj-Napoca (anterior CF ______ Cluj-Napoca) cu nr. cad. ______ (anterior nr. cad. ______), porțiune unde urma să fie construit parkingul supraetajat.
În contextul în care nici construirea hotelului și nici a parcării supraetajate nu s-a mai realizat, iar la data de 28.05.2020, prin HCJ nr. 113, Consiliul Județean Cluj a trecut imobilul identificat în CF nr. ____ – zona de vest a parcării și imobilele construcții identificate pe suprafața acestuia în administrarea aeroportului, între părți au început să apară divergențe de opinie cu privire la interpretarea prevederilor art. 51 lit. d) din contractul nr. 29/2010.
Astfel, prin notificarea din data de 18.08.2021, reclamantul a solicitat pârâtei delegarea unor reprezentanți în data de 20.08.2021 sau 23.08.2021, ora 10:00, pentru stabilirea și marcarea locurilor de parcare care revin aeroportului (f. 54).
Prin răspunsul din data de 23.08.2021, pârâta a informat aeroportul că locurile de parcarea destinate angajaților și delegaților săi vor fi rezervate din rândul celor identificate pe suprafața de teren înscrisă în CF nr. ______, solicitându-i acestuia, totodată, să-i informeze pe angajații și colaboratorii săi că, începând cu data de 01.09.2021, atunci când vor parca în spațiile administrate de Goto Parking SRL, vor suporta contravaloarea serviciilor oferite (f. 55-57).
Potrivit susținerilor pârâtei, conducerea aeroportului nu i-a informat pe angajații săi că, începând cu data de 01.09.2021, parcarea se va face cu plată, astfel că, în data de 01.09.2021, dar și în zilele următoare, a afișat pe panourile informative aflate în parcarea situată în fața Aeroportului Internațional ”Avram Iancu Cluj” R.A. următorul mesaj: ”Mesaj important pentru angajații aeroportului – Din cauza abuzurilor lui David Ciceo, începând cu 1 septembrie 2021 parcarea în spațiile exploatate de GOTO PARKING SRL, se va face cu plată. Vă recomandăm să utilizați zona din parcarea de Vest, dincolo de Terminalul Vechi pe care DAVID CICEO o ține blocată fără a se gândi la problemele pe care le-a creat angajaților aeroportului. Am atacat în instanță acest abuz, pentru remedierea situației. Domnul Ciceo a fost anunțat de o săptămână și nu v-a spus!”, reclamantul apreciind, în esență, că această conduită a pârâtei are un scop ilicit, acela de a lansa în spațiul public acuze denigratoare și cu caracter calomnios la adresa conducerii aeroportului, fiindu-i vătămată imaginea și reputația.
În drept, potrivit art. 997 C.proc.civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul art. 997 C.proc.civilă reiese că cererea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească, pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni și anumite condiții particulare, respectiv aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Spre deosebire de acțiunile civile întemeiate pe dreptul comun, în cazul acțiunii promovate pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale nu este necesară dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 249 C.proc.civilă, fiind suficientă reținerea unei aparențe de drept.
Totodată, art. 253 alin. (1) C.civil reglementează mijloacele de apărare pe care le are o persoană ale cărui drepturi nepatrimoniale au fost încălcare sau sunt amenințate.
În acest sens, Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:
a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește faptul că în situația încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), ca o excepție de la dispozițiile alin. (1).
Art. 255 C.civil reglementează măsurile provizorii pe care le poate dispune instanța de judecată în situația persoanei care se consideră lezată și face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat.
Astfel, art. 255 C.civil are următorul conținut: “(1) Dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii. (2) Instanța judecătorească poate să dispună în special: a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie; b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor. (3) În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanța judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acțiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acțiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75, și dacă măsura luată de instanță nu apare ca fiind disproporționată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispozițiile art. 253 alin. (2) rămân aplicabile. (4) Instanța soluționează cererea potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acțiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa și termenul în care acțiunea în fond trebuie să fie introdusă, sub sancțiunea încetării de drept a acelei măsuri. Dispozițiile alin. (6) sunt aplicabile”.
Totodată, conform art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute le lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești”.
Paragraful 2 al articolului 10 din Convenție prevede condițiile în care sunt permise ingerințe în dreptul la liberă exprimare, acestea putând fi generate fie de nevoia de a proteja anumite interese publice (cum ar fi cele privitoare la siguranța națională, integritatea teritorială, siguranța publică, apărarea acesteia și prevenirea săvârșirii unor infracțiuni, protejarea sănătății și a moralei publice, garantarea autorității și a imparțialității puterii judiciare), fie pentru a ocroti unele interese de ordin privat, precum reputația și drepturile altor persoane ori nevoia de a împiedica divulgarea de informații confidențiale. Acest paragraf autorizează, practic, statele să ia unele măsuri pentru ocrotirea respectivelor interese, măsuri ce se materializează printr-o ingerință în exercitarea dreptului la liberă exprimare. Statele se bucură de o marjă de apreciere pentru stabilirea necesității într-o societate democratică a respectivelor măsuri.
Așadar, exercițiul dreptului la liberă exprimare presupune unele îndatoriri și responsabilități, ce fac posibile restricționări, impunerea unor condiții în exercițiul acestuia, iar aceste ingerințe trebuie să întrunească trei caracteristici: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, așadar să fie proporționale cu scopul urmărit.
Totodată, art. 70 alin. (2) C.civil, care enunță dreptul la exprimare, arată că acesta nu poate fi limitat decât în condițiile art. 75, care face trimitere expresă la convențiile și pactele internaționale la care România este parte.
De asemenea, art. 75 alin. (2) C.civil prevede expres că exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și tratatelor internaționale nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.
În speță, analizând îndeplinirea condițiilor generale și speciale ale ordonanței președințiale, instanța constată că acestea sunt întrunite, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul neprejudecării fondului, pe calea prezentei ordonanțe președințiale instanța va proceda doar la o verificare sumară a situației de fapt, fondul raportului juridic litigios dintre părțile litigante urmând a se dezlega în cadrul acțiunii întemeiate pe dreptul comun, în care vor fi analizate atât dreptul la libera exprimare al pârâtei, cât și dreptul la imagine al reclamantului.
Referitor la aparența de drept, se reține că aceasta este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Așadar, în ceea ce privește această condiție, din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că, în speță, aparența dreptului este în favoarea reclamantului, raportat la conținutul mesajelor postate de către pârâtă mai multe zile la rând pe panourile aflate în parcarea situată în fața terminalelor Aeroportului: ”Mesaj important pentru angajații aeroportului – Din cauza abuzurilor lui David Ciceo, începând cu 1 septembrie 2021 parcarea în spațiile exploatate de GOTO PARKING SRL, se va face cu plată. Vă recomandăm să utilizați zona din parcarea de Vest, dincolo de Terminalul Vechi pe care D____ CICEO o ține blocată fără a se gândi la problemele pe care le-a creat angajaților aeroportului. Am atacat în instanță acest abuz, pentru remedierea situației. Domnul Ciceo a fost anunțat de o săptămână și nu v-a spus!”
Acum se cuvine a se reține faptul că, între părți, se poartă mai multe litigii ce derivă din executarea contractului nr. 29/2010, astfel, cu titlu de exemplu: dosar nr. _______** – Tribunalul Specializat Cluj – obiect: acțiune confesorie formulată de către reclamant; dosar nr. ________ – Tribunalul Specializat Cluj – obiect: acțiune în constatarea caracterului exclusiv al dreptului de exploatare asupra serviciului de parcare din incinta Aeroportului – promovată de către pârâtă; dosar nr. ______ – Tribunalul Specializat Cluj – cerere de ordonanță președințială formulată de către pârâtă pentru înlăturarea gardului împrejmuitor amplasat de aeroport; dosarele nr. ______ și nr. ____ aflate pe rolul Tribunalului Specializat Cluj – ordonanță președințială și dosar de fond formulate de către reclamant pentru obligarea pârâtei la predarea a 100 locuri de parcare pentru angajați, niciunul dintre aceste dosare nefiind soluționat definitiv, astfel că este apanajul instanțelor de judecată, și nu al pârâtei, de a stabili dacă conduita domnului David Ciceo este abuzivă și încalcă prevederile actului juridic încheiat între părți.
Totodată, contrar susținerilor pârâtei, instanța arată că legiuitorul Codului civil, prin prevederile art. 257 – Dispozițiile prezentului titlu se aplică prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice, a recunoscut posibilitatea ca și o persoană juridică să aibă drepturi nepatrimoniale, caracteristice de regulă ființei umane, fără a le enumera în mod expres în cuprinsul Titlului IV, dedicat persoanei juridice.
Așadar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 252 și art. 257 C.civil, persoana juridică are dreptul, prin asemănare cu persoana fizică, la ocrotirea drepturilor sale nepatrimoniale prevăzute la art. 252 Cod civil.
În mod evident, unele dintre drepturile nepatrimoniale prevăzute de art. 252 C.civil nu pot aparține decât unei persoane fizice, cum ar de exemplu cele referitoare la viața, sănătatea, integritatea fizică sau psihică. În schimb, alte drepturi dintre cele prevăzute la art. 252 Cod civil pot aparține atât unei persoane fizice, cât și unei persoane juridice, iar între acestea se regăsește și dreptul la demnitate. Este adevărat că art. 72 Cod civil care reglementează dreptul la demnitate face referire doar la persoana fizică, însă prevederile al. 2 al acestui articol, care instituie obligația de a nu aduce atingere onoarei și reputației unei persoane poate fi aplicat, prin asemănare și persoanei juridice, deoarece reputația nu este un drept care să poată aparține exclusiv unei persoane fizice, ci poate aparține și unei persoane juridice. În consecință, prin raportare la prevederile art. 257 C.civil, și o persoană juridică poate solicita apărarea reputației sale în ipoteza unor atingeri aduse imaginii sale, persoana juridică putând și ea să fie vătămată în onoarea sa atunci când este defăimată sau când, din pricina altuia, decade din considerarea de care s-a bucurat.
În cauză, nu poate fi primită susținerea pârâtei conform căreia, în limitele libertății de exprimare, doar și-a expus opinia privind conduita recentă a directorului, întrucât scopul afișării acelui mesaj a vizat apărarea intereselor sale legate de exploatarea parcării aeroportului, deci nu apărarea unui interes general. Așa cum a arătat și reclamantul, rostul acelor panouri informative este de a furniza informații legate de parcare – tarife, reguli, instrucțiuni etc., și nu de a expune în spațiul public „abuzurile lui David Ciceo”, urmând ca, în acest sens, instanțele judecătorești să stabilească care este partea care a dat o interpretare corectă a prevederilor contractului încheiat în anul 2010. De asemenea, în cuprinsul întâmpinării, pârâta a susținut că nu era obligația sa de a informa angajații aeroportului cu privire la faptul că, începând din data de 01.09.2021, nu mai pot folosi parcarea cu titlu gratuit, însă, dacă chiar a dorit să-i informeze relativ la această chestiune, instanța consideră că aceasta avea posibilitatea să recurgă la o altă manieră de exprimare, conținutul mesajelor putând îmbrăca o cu totul altă formă.
În aprecierea instanței, prin mesajele afișate mai multe zile la rând pe panourile amplasate în parcarea aeroportului, prin intermediul cărora pârâta a acreditat ideea că directorul general al aeroportului săvârșește abuzuri, s-a conturat în spațiul public o percepție negativă asupra conducerii aeroportului și, implicit, asupra Regiei Autonome Aeroportul International „Avram Iancu Cluj”, ceea ce atrage îndeplinirea în litigiul de față și a condiției urgenței, dovadă în acest sens fiind reacțiile apărute în presa scrisă și nu numai, ca urmare a postării acestor mesaje, cum sunt cu titlu exemplificativ următoarele: 06.09.2021 – Ziar de Cluj – ”Dictatorul Ciceo, bătut pe mânuțe de Goto Parking cu rigla adevărului, în propria curte”, 06.09.2021 – adevărul.ro – ”Mesajul neașteptat care i-a întâmpinat pe angajații Aeroportului International Cluj. Conflictul, în instanță”, 06.09.2021 – Ziua de Cluj – ”Scandal în parcarea din fața Aeroportului Cluj”, 14.09.2021 – Monitorul de Cluj – ”Parcarea Aeroportului Cluj, BLOCATĂ! Angajații, puși să plătească, deși au parcare gratuită/Ciceo: Firma a amenințat angajații, mă denigrează și șantajează”, 06.09.2021 – Cluj24.ro – „Scandal pe parcarea aeroportului. Angajații puși să plătească taxă”, 05.09.2021 – Turda News – ”De râsul curcilor la Aeroportul Cluj! Directorul aeroportului acuzat public prin sistem de afișaj electronic!”.
Condiția vremelniciei este, de asemenea, îndeplinită, întrucât măsurile solicitate nu au caracter definitiv, ci temporar, acestea urmând să își producă efectele doar până la soluționarea definitivă a dosarului de fond, respectiv nr. _____/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, reținând că, în speță, exercitarea dreptului la liberă exprimare nu a fost făcută, în aparență, cu bună-credință, constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile reglementate de art. 997 Cod procedură civilă raportat la art. 255, art. 257 Cod civil, instanța va admite cererea de emitere a ordonanței președințiale și o va obliga pe pârâtă să înceteze afișarea oricăror afirmații denigratoare pe panourile informative aflate în parcarea situată în fața Aeroportului International „Avram Iancu Cluj”, R.A. cu următorul conținut: ”Din cauza abuzurilor lui David Ciceo, începând cu 1 septembrie 2021, parcarea în spațiile exploatate de GOTO PARKING SRL, se va face cu plată. Vă recomandăm să utilizați zona din parcarea de Vest, dincolo de Terminalul Vechi pe care David CICEO o ține blocată fără a se gândi la problemele pe care le-a creat angajaților aeroportului. Am atacat în instanță acest abuz, pentru remedierea situației. Domnul Ciceo a fost anunțat de o săptămână și nu v-a spus!” sau cu un conținut similar, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. _____/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca”
