Cât mai valorează drepturile omului?

Recunosc că niciunul dintre scenariile activității juridice imaginate de mintea mea optimistă, la începutul pandemiei, nu s-a adeverit. La decretarea stării de urgență, la o simplă privire de avocat surprindeai o grămadă de nereguli legate de la modalitatea de legiferare și până la conținutul măsurilor instituite. Până la urmă, pentru avocați, care trăim de pe urma nelegalităților, abuzurilor și ilegalităților comise de către autorități, agenți economici și cetățeni în toate combinațiile posibile, neregulile ar fi trebuit să se dovedească o mană cerească.

Dar ce să vezi? Deși se presupune că toți am avut mai mult timp să ne aplecăm asupra formei și a fondului problemelor de care ne izbim, nu am remarcat niciun interes. Mă așteptam la telefoane, întrebări, neliniști, dorință de a cunoaște dacă supunerea la măsuri este justificată. Nimic. Nici clienții, de altfel nerăbdători să li se soluționeze urgent cauzele, nici cei care s-au confruntat cu suprimarea activității economice, nici cei care au fost nevoiți să își trimită angajații în șomaj tehnic, nici cei interesați de căutarea dreptății nu au sunat. Nici vecinii în vârstă, nici cei bolnavi, nici cei obligați să muncească fără echipament corespunzător, nici medicii, nici profesorii, nici elevii, deși cunosc o grămadă.

Știu, unii se vor grăbi să îmi spună că nu m-au căutat pe mine, dar au apelat la alți avocați. Ei, bine, nu. Sau cel puțin eu nu am cunoștință ca vreun coleg să fie suprasolicitat de astfel de probleme legate de drepturile menționate în Declarația Universală a Drepturilor Omului și Constituția României.

Constituția României zice la art. 21 alin. (3) că ,,Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. Ce mai înseamnă acest drept la un termen rezonabil? Ce va mai însemna noțiunea de termen rezonabil în viitorul apropiat? Toți clienții mei s-au dovedit extrem de răbdurii, înțelegători și resemnați când le-am spus că le sunt suspendate cauzele.

Tot Constituția, la art. 25, garantează dreptul la liberă circulație (țară și străinătate) și libertatea de stabilire a domiciliului și a reședinței.

Bagheta magică a panicii, iscusit răspândită, a făcut ca oamenii să se lepede de bună voie și nesiliți de nimeni de aceste drepturi constituționale, ba mai mult haștag stauîncasă a fost afișat public pe profilele de Facebook ca o dovadă a responsabilității civice. De ce să te mai plimbi prin parcuri, păduri sau pe munte când binele și siguranța publică impun să nu circuli? Bine, toți ăștia cu haștagul pe profil nu au găsit nimic riscant să bată ca bezmeticii în lung și-n lat supermarketurile, piețele agroalimentare, dedemanurile și leroymerlinurile, unde lumina neoanelor și aerul suflat pe tuburi îi protejau de toți covizii din lume. Toți responsabilii moraliști mi-au arătat amenințător și și-au agitat degetul arătător dacă au auzit că m-am dus hai hui pe la țară sau în vizită pe la cineva.

Copiii nu mai pot merge la școală, părinții care nu au fost trimiși în șomaj (tehnic sau simplu) au fost obligați să presteze munca de acasă, s-au suprimat concerte, teatre, s-au închis muzee și biblioteci, restaurante și baruri, frizerii și saloane de cosmetică. Nimeni nu mai poate circula spre ele. Vreo nelămurire? Nu, nici măcar una.

Aceeași Lege fundamentală garantează respectarea şi ocrotirea vieții intime, familiale şi private, a dreptului la învățătură. Nu e nimic straniu să nu fii lăsat să îți vizitezi părinții pe motiv de dor, îngijorare, în căutarea uni sfat? Nu e nimic aiurea să îți forțezi copilul să învețe cu ochii într-un telefon? Bine. Nu e nimic forțat să fii obligat ca și profesor să predai cursuri on line pentru care nu ai fost nici instruit și nici pregătit să o faci?

Art. 34 din suprema Lege instituie garantarea dreptului la ocrotirea sănătății. Golirea spitalelor de bolnavi acuți și cronici nu a trezit nicio revoltă? Este ocrotită sănătatea unui pacient depistat pozitiv Covid-19, dar fără simptome, la momentul la care este ținut internat forțat în secție de ,,covizi” cu simptome? Este ocrotită sănătatea la momentul la care toate intervențiile chirurgicale pentru care te-ai pregătit și ai fost programat au fost amânate până la Paștele Cailor? Este ocrotiătă sănătatea atunci când trebuie să fugi pentru o carie sau abces la UPU unde stai la coadă, ore în șir, la grămadă cu pacienți care pot avea toate patologiile din lume? Bănuiesc că da, din moment nicio cunoștință confruntată cu aceste probleme nu a avut nicio neliniște juridică legată de aceste incidente.

Toți cei care ar fi putut să se revolte (pe cale juridică sau nu), să chestioneze statul în casă nu au făcut-o. Și-au rezervat dreptul la viață! O rezervare fără nicio garanție din partea nimănui. Celor cu tumori le-a garantat cineva că dacă mai stau în casă fără tratament și investigații vor scăpa cu bine? Celor cu intervenții amânate li s-a garantat că intervenția poate fi făcută oricând cu același rezultat? Etc.

Nici măcar suprimarea dreptului la muncă garantat de art. 41 din Constituție nu a iscat vreun rictus pe fețele crispate de frica de moartea de covid. Ce mai contează că acest drept nu poate fi îngrădit? Și ce mai contează că îngrădirea dreptului la muncă suprimă dreptul la un trai decent? Ce mai contează că dacă nu muncești nu îți mai poți plăti ratele la bancă nici pentru casă și nici pentru mașină? Ce mai contează că dacă nu muncești nu vei mai avea ce să mănănci?

Citisem undeva că poate acești oameni atât de generoși cu drepturile lor poate dețin secretul și vor ști să se învețe să nu mănânce așa cum s-au învățat să stea în case. Eu le recomand, (la fel ca și autorul acelor cugetări la care am făcut referire), să recitească povestioara cu măgarul lui Nastratin Hogea care a murit exact când s-a obișnuit să nu mai mănânce.

Da, mai sunt garantate și alte drepturi cum ar fi libertatea de întrunire, de procesiune, libertatea presei. N-am auzit ca vreo publicație suprimată să fi apelat la contestarea măsurii, a cenzurii interzise chiar de către Constituție și nici nu am auzit ca oamenii să se plângă la judecători pentru încălcarea dreptului de a participa la slujbe religioase.

Nici măcar cei mai rebeli sau nedisciplinați, care au fost sancționați, nu au contestat masiv amenzile, sau cel puțin, nu am cunoștință de un val de plângeri contravenționale formulate de către colegi sau de către cetățeni.

N-am fost surprinsă doar ca avocat de această atitudine generală de acceptare și supușenie, dar și ca om încă liber. Cum acceptă o ființă inteligentă să trăiască în frică, să fugă de realitatea obiectivă și în izolare, fără primăvară, fără verde și fără libertate? CUM?

Avocații sunt garanți ai drepturilor și libertăților omului, ai statului democratic, dar pe cine să reprezinți, pe cine să asiști, pe cine să aperi? Care stat democratic?

Av. Adina Lincă

Comments

comentarii