CCR a declarat neconstituționale modificări importante ale Codului de procedură penală. ÎCCJ a sesizat

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, în unanimitate, obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte și a constatat că mai multe modificări aduse Codului de procedură penală sunt contrare Constituției. Printre prevederile eliminate se numără cele care ar fi obligat părțile să își urmărească singure dosarele, fără a mai fi citate pentru fiecare termen din camera preliminară, dar și cele care ar fi limitat posibilitatea invocării ulterioare a nulităților absolute și a excluderii probelor obținute nelegal.

Judecătorul de cameră preliminară nu poate primi atribuții specifice judecății pe fond

CCR a declarat neconstituționale dispozițiile prin care judecătorul de cameră preliminară ar fi dobândit competența de a dispune reunirea și disjungerea cauzelor.

Potrivit Curții, aceste atribuții nu sunt compatibile cu natura procedurii camerei preliminare, în care judecătorul verifică exclusiv legalitatea sesizării instanței și a actelor de urmărire penală, fără a soluționa fondul cauzei. Atribuirea unor competențe specifice judecății propriu-zise ar crea o incoerență legislativă incompatibilă cu exigențele Constituției privind calitatea legii.

Părțile nu pot fi obligate să își urmărească singure dosarele

Una dintre cele mai importante modificări respinse de Curtea Constituțională viza procedura de citare în camera preliminară.

Legea prevedea că, după primul termen, participanții la procesul penal nu ar mai fi fost citați pentru termenele următoare, fiind obligați să urmărească singuri parcursul dosarului.

CCR a apreciat că o asemenea soluție transferă asupra părților o obligație care aparține organelor judiciare și reprezintă o garanție esențială a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

În plus, legea nici nu stabilea modalitatea concretă prin care participanții ar fi trebuit să afle data următorului termen de judecată, aspect considerat contrar principiului legalității și cerințelor privind claritatea și previzibilitatea legii.

Încheierile din camera preliminară nu pot avea efectul unei hotărâri definitive

CCR a declarat neconstituțională și modificarea prin care încheierile judecătorului de cameră preliminară urmau să producă efecte similare autorității de lucru judecat și principiului ne bis in idem.

Judecătorii constituționali au subliniat că încheierile pronunțate în camera preliminară nu soluționează fondul cauzei penale și nu stabilesc vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Prin urmare, acestea nu pot beneficia de efectele specifice hotărârilor definitive.

Ar fi fost limitată invocarea nulităților absolute

Curtea a arătat că noua reglementare ar fi avut un efect important asupra drepturilor procesuale ale inculpaților.

Dacă modificarea ar fi intrat în vigoare, după încheierea camerei preliminare nu ar mai fi putut fi invocate anumite cauze de nulitate absolută care, potrivit actualului Cod de procedură penală, pot fi ridicate în orice fază a procesului.

În consecință, ar fi devenit imposibilă excluderea unor probe obținute sau administrate nelegal în cursul urmăririi penale, chiar dacă neregularitățile ar fi fost descoperite ulterior.

CCR a apreciat că o asemenea limitare încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, garantate de Constituție.

Prin această hotărâre, Curtea Constituțională a admis integral criticile formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aceste dispoziții din legea de modificare a Codului de procedură penală.

Decizia este definitivă și general obligatorie, astfel că prevederile declarate neconstituționale nu vor putea intra în vigoare în forma adoptată de Parlament.

Comunicatul CCR:

”Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite și a constatat că dispozițiile art.I pct.2, pct.3, pct.45 [cu referire la art.343 alin.(3) și (4) din Codul de procedură penală] și pct.50 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală sunt neconstituționale.

Rezumat

Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.I pct.2, pct.3, pct.45 [cu referire la art.343 alin.(3) și (4) din Codul de procedură penală] și pct.50 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art.1 alin.(5), art.21 alin.(3) și ale art.24 din Constituție.

Argumente

Cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională a constatat următoarele:

– Reglementarea, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din lege, a competenței judecătorului de cameră preliminară de a dispune reunirea și, respectiv, disjungerea cauzelor este în dezacord cu natura procedurii camerei preliminare și a funcției judiciare exercitate de judecătorul de cameră preliminară, creând o incoerență legislativă incompatibilă cu standardele de calitate a legii ce rezultă din prevederile art.1 alin.(5) din Constituție.

– Dispozițiile art.I pct.45 din lege [cu referire la art.343 alin.(3) și (4) din Codul de procedură penală] transferă în sarcina participanților la procesul penal obligația organelor judiciare penale de a aduce la cunoștința participanților la procesul penal (prin procedura de citare) termenele de judecată, obligație ce constituie singura formă de garantare de către stat, prin intermediul acestor organe, a drepturilor fundamentale prevăzute la art.21 alin.(1) și (3) și art.24 din Constituție. De asemenea, dispozițiile art.I pct.45, care prevăd acordarea termenului în continuare fără a preciza procedura concretă potrivit căreia participanții la procesul penal își pot îndeplini obligația procesuală de a urmări parcursul dosarului, contravin principiului legalității procesului penal și, totodată, standardelor de calitate a legii ce rezultă din prevederile constituționale ale art.1 alin.(5) din Constituție.

– Soluția legislativă prevăzută la art.I pct.50 din lege, prin care încheierile judecătorului de cameră preliminară sunt asociate cu principiul autorității de lucru judecat, şi, respectiv, cu principiul ne bis in idem, încalcă standardele de calitate a legii procesual penale ce rezultă din prevederile art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, întrucât aceste încheieri nu soluționează fondul cauzei penale, nepresupunând o analiză a raportului juridic penal de conflict, care să se finalizeze cu stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, în timp ce principiul anterior menționat are în vedere hotărârile penale definitive, prin care se soluționează fondul cauzelor penale. Mai mult, reglementarea în privința încheierilor judecătorului de cameră preliminară a efectelor specifice autorității de lucru judecat ar avea ca efect imposibilitatea invocării, ulterior momentului finalizării fazei camerei preliminare, a acelor cauze de nulitate absolută care, în prezent, conform dispozițiilor art.281 alin.(3) și alin.(4) lit.c) din Codul de procedură penală, pot fi invocate în orice stare a procesului, cu consecința imposibilității excluderii, potrivit dispozițiilor art.101-102 din Codul de procedură penală, a probelor corespunzătoare obținute sau administrate în mod nelegal, în cursul urmăririi penale, din dosarul cauzei, aspecte ce încalcă drepturile fundamentale prevăzute la art.21 alin.(3) și ale art.24 din Constituție.

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Comments

comentarii