Stenogramă din cazul doctorițelor arestate de la Pantelimon: ”Da’ ce, sunt Dumnezeu să prelungesc suferință?”

Judecătorul care au decis arestarea preventivă a celor două doctorițe de la Spitalul Pantelimon scrie în motivarea hotărârii că acestea au decis ”pe baza unor criterii care sunt inumane, arbitare şi discreţionare” cine trebuie să moară pentru a elibera secţia de terapie intensivă.

Cele două doctorițe de la Spitalul Pantelimon, Miron Maria Alexandra şi Păiuș Mirela, ”au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei Militaru Marian” și au arătat ”un profund dispreț al inculpatelor față de viața persoanelor prin ignorarea tuturor dispozițiile legale care reglementează exercitarea profesiei lor, dar și a jurământului depus la terminarea facultății de medicină.”, este una dintre concluziile prezentate în motivarea hotărâri de arestare pentru 30 de zile.

În România nu avem dreptul să decidem când luăm viaţa unei persoane, indiferent de starea de sănătate a acestei persoane. În aceste condiţii apreciază că lăsarea în libertate a inculpatelor chiar şi în condiţiile unor articole de presă de tipul celor depuse la dosar, articole de susţinere a inculpatelor, ar fi de natură să creeze o neîncredere în actul de justiţie.

Gravitatea faptelor săvârşite rezultă inclusiv din calitatea de medic a persoanelor care şi-au asumat responsabilitatea profesională şi morală de a salva vieţile pacienţilor care îşi pun vieţile în mâinile lor şi acestea au decis că nu este cazul să facă, au decis pe baza unor criterii care sunt inumane, arbitare şi discreţionare.

Diverse persoane îşi dau cu părere a despre cum ar trebui să fie sau cum a fost, dar pe baza datelor din dosar, pe baza datelor tehnice din dosar, INML a stabilit foarte clar că scăderea dozei de noradrenalină în această cauză a condus la decesul pacientului Militaru Marian”, se arată în motivare.

Judecătorul a apreciat că motivul acțiunilor inculpatelor este arătat chiar de către una dintre doctorițe, așa cum reiese dintr-o convorbire interceptată și existentă la dosar:

“P.C.L.: Ea (n.n Noradrenalina) prelungește o suferință, deci nu tratează absolut nimic.

M.M.: Asta nu pot să zic că ce sunt eu, Dumnezeu … suferință?

P.C.L.: Păi nu, nu, nu.

M.M.: Hî, hî, hî.

P.C.L.: Păi nu, da’ ce, sunt Dumnezeu să prelungesc suferință?

M.M.: Da.

P.C.L.: Tre’ să-l lași pe Cel de Sus, nu pe N. să decidă.

M.M.: Da, Cel de Sus. Frumos”.

Cu privire la acuzaţia că în 26 marti, M.M. a scăzut doza de noradrenalină de la valoarea de 15 ml la 1 ml şi că asistenta G.N. a intervenit şi a injectat fără să aibă acordul medicului într-o perfuzie o anumită doză de noradrenalină care ar fi asigurat supravieţuirea pacientului, judecătorul scrie în motivare că dacă aşa s-au întâmplat aceste lucruri, suntem într-o situaţie foarte gravă, discutăm de un paralelism între atribuţiile medicului şi atribuţiile asistentelor.

Suntem în situaţia în care decizia unui medic, bună sau greşită este validată, verificată de către un asistent care nu doar că o critică şi foloseşte nişte mijloace pe care le are la dispoziţie, de a sesiza şeful de secţie, de a sesiza conducerea spitalului şi aşa mai departe în legătură cu o încălcare gravă a protocoalelor medicale, această asistentă nu procedează astfel şi susţine că a injectat din proprie iniţiativă în perfuzie o anumită cantitate de noradrenalină”, precizează instanța în încheirea citată de Antena 3 CNN.

Comments

comentarii