Curtea Constituțională a anunțat oficial decizia luată cu majoritate de voturi: Măsurile asigurătorii din dosarele penale trebuie verificate în termenele maxime prevăzute de lege: șase luni în cursul urmăririi penale și un an în cursul judecății. CCR a arătat că tratarea acestor termene ca simple recomandări ar permite menținerea bunurilor sub sechestru pe perioade nedeterminate, cu încălcarea dreptului de proprietate și a dreptului la un proces echitabil.
”Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis miercuri excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.250 ind.2 din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care se interpretează că termenele pe care le reglementează sunt termene imperative (peremptorii).
Rezumat
Curtea Constituțională a stabilit că interpretarea termenelor reglementate în cuprinsul art. 250 ind.2 din Codul de procedură penală ca fiind termene de recomandare creează premisele menținerii sine die a măsurilor asigurătorii dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv premisele menținerii acestor măsuri pentru perioade de timp disproporționate în raport cu scopul urmărit prin indisponibilizarea bunurilor – care, potrivit art.249 alin.(2) și (3) din Codul de procedură penală, constă în garantarea executării pedepsei amenzii, ori asigurarea posibilității dispunerii confiscării speciale sau a confiscării extinse – cu consecința încălcării dreptului de proprietate privată.
Curtea Constituțională a stabilit, totodată, că verificarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul procesului penal are și o dimensiune procedurală, motiv pentru care calificarea termenelor reglementate la art. 250 ind.2 din Codul de procedură penală drept termene de recomandare contravine și dreptului la un proces echitabil.
Argumente
Referitor la natura termenelor de 6 luni și, respectiv de 1 an, prevăzute la art.250 ind.2 din Codul de procedură penală drept termene maxime pentru verificarea de către organele judiciare a măsurilor asigurătorii dispuse în cursul procesului penal, Curtea Constituțională a reținut următoarele:
– Interpretarea termenelor prevăzute la art.250 ind.2 din Codul de procedură penală ca fiind termene de recomandare este de natură a contraveni regulilor stabilite, cu valoare de principiu, pe cale jurisprudențială, de către Curtea Constituțională, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit acestor reguli, principala exigență ce se impune a fi respectată în privința dispunerii măsurilor procesuale ce au ca obiect indisponibilizarea bunurilor este cea referitoare la caracterul lor proporțional în raport cu scopul urmărit prin luarea unor astfel de măsuri, scop ce vizează crearea premiselor prevăzute la art.249 alin.(2) și (3) din Codul de procedură penală. Acest aspect implică, în esență, faptul că este obligatoriu ca măsurile asigurătorii dispuse în cursul procesului penal să fie temporare și să fie revizuite de către organele judiciare anterior soluționării cauzelor.
– De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul dintre factorii hotărâtori în evaluarea comportamentului proporțional al organelor statului în raport cu scopul anterior menționat al indisponibilizării bunurilor, este starea de incertitudine provocată persoanelor în privința cărora sunt dispuse măsuri asigurătorii, datorată întârzierilor imputabile autorităților publice.
– Așadar, calificarea termenelor prevăzute la art.250 ind.2 din Codul de procedură penală drept termene de recomandare echivalează cu impunerea de către organele judiciare, în privința titularilor dreptului de proprietate sau ai dreptului de folosință a bunurilor indisponibilizate, a unei sarcini excesive în raport cu scopul dispunerii măsurilor asigurătorii, prevăzute la art.249 alin.(2) și (3) din Codul de procedură penală, scop care este de ordine publică și vizează înfăptuirea instrucției penale.
– Având în vedere caracterul procesual al măsurilor asigurătorii, Curtea a reținut că prelungirea acestora pentru perioade nedeterminate de timp, contravine și dreptului la un proces echitabil.
Referitor la sancțiunea incidentă în ipoteza nerespectării termenelor maxime prevăzute la art.250 ind.2 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a constatat că lipsa unei soluții legislative exprese, care să reglementeze o sancțiune procesual penală specifică, indică intenția legiuitorului ca, în ipoteza legislativă analizată, să fie incidente dispozițiile art.268 din Codul de procedură penală care prevăd regulile cu caracter general referitoare la consecințele nerespectării termenului.
Referitor la momentul de la care încep să curgă termenele reglementate prin dispozițiile legale ce constituie obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională a constatat că, având în vedere lipsa caracterul suspensiv de executare al contestației formulate în temeiul art.250 ind.2 teza finală din Codul de procedură penală, termenele analizate ar urma să curgă de la data pronunțării încheierilor prin care sunt dispuse măsurile asiguratorii. Cu toate acestea, determinarea momentului procesual ante referit constituie o problemă de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale criticate, și nu una de constituționalitate.
Decizia este definitivă și general obligatorie.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”, a transmis CCR.
CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.

