Motivarea înlocuirii prin recuzare a unui complet de la ÎCCJ pentru că voia să sesizeze CJUE

Judecătoarele Isabelle Tocan și Valerica Voica de la ÎCCJ, care au admis cererea de recuzare, au considerat că punerea în discuție a sesizării CJUE  ”este de natură să afecteze aparența de imparțialitate în soluționarea prezentei cauze”.

”Admite cererea de recuzare a doamnelor judecător Rodica Aida Popa, Oana Burnel şi Simona Elena Cîrnaru formulată de apelantul-inculpat Pop Şerban”, au decis, cu majoritate, judecătoarele Isabelle Tocan și Valerica Voica. Al treilea judecător din complet, Iulian Dragomir, a fost pentru respingere.

În motivarea celor două judecătoare se arată următoarele: ”În cauza de față, raportat la motivul invocat în cererea de recuzare de către intimatul inculpat Pop Șerban, în sensul că punerea în discuție, din oficiu, a oportunității sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene, înainte de finalizarea etapei procesuale a judecății în apel, ar fi de natură să prefigureze soluţia în prezenta cauză, judecătorii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție ce analizează prezenta cerere de recuzare, în majoritate, consideră că aceasta este întemeiată şi se impune a fi admisă, pentru a se înlătura orice suspiciune asupra judecătorilor ce vor soluționa cauza ce formează obiectul dosarului nr. 793/1/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.

Astfel, se apreciază că punerea în discuţie de către completul de judecată desemnat cu soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 32 /F din data 14.03.2025 a Curţii de Apel București -Secţia I Penală, la termenul de judecată din data de 02 octombrie 2025, termen la care cercetarea judecătorească se apropia de final (astfel cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă de la acea dată, în cuprinsul căreia s-a consemnat poziţia procesuală a reprezentatului Ministerului Public şi a apărătorilor aleşi ai intimaţilor inculpaţi în sensul că nu înţeleg să mai formuleze alte cereri), a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a oportunităţii sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru a răspunde pe calea trimiterii preliminare la întrebarea: „Prevederile art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 4 alin.(1) şi alin.(3) TUE şi art. 1 din Decizia 2023/1786 a Comisiei Europene din 15.09.2023, de abrogare a Deciziei 2006/928 a Comisiei Europene din 13.12.2006, trebuie interpretate în sensul că în procesele penale privind infracţiuni de corupţie săvârșite cât timp Decizia 2006/928 a Comisiei Europene a fost în vigoare și în privința cărora, nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă până la abrogarea acesteia, instanțele naționale rămân obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum s-a statuat prin Hotărârea din 24.07.2023, pronunţată în cauza Lin C-107/23?”, deşi nu reprezintă de plano un impediment la soluţionarea apelului, este de natură să afecteze aparența de imparțialitate în soluționarea prezentei cauze, în ceea ce îl priveşte pe intimatul inculpat Pop Șerban și constituie o situație care, în mod obiectiv, justifică temerea că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi afectată.

Având în vedere soluţia de achitare dispusă în cauză de instanţa de fond, motivele de apel, în cuprinsul cărora Direcţia Naţională Anticorupție a criticat această soluţie, solicitând pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conținutul întrebării preliminare, dar şi momentul la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus-o în discuție, după efectuarea cercetării judecătorești, se apreciază că punerea în discuţie a celor două cereri au creat inculpatului suspiciunea lipsei de imparțialitate a completului care judecă cauza sa (manifestată sub forma prefigurării soluției). Or, percepția lipsei de imparțialitate prezintă o importanță deosebită, întrucât nu este suficient ca justiția să fie realizată, ci este necesar ca aceasta să se și vadă.

Deşi sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară reprezintă un atribut exclusiv al instanţei de judecată, aceasta având libertatea de a aprecia asupra necesității unei trimiteri preliminare în funcție de circumstanțele cauzei și de relevanța întrebărilor pentru soluționarea acesteia, punerea în discuţie, la finalul cercetării judecătoreşti, a oportunităţii unei astfel de sesizări, care, prin conţinutul ei, ar fi de natură să prefigureze o soluţie în cauză, este de natură să creeze o aparenţă de lipsă de imparţialitate din partea completului de judecată, susceptibilă să afecteze încrederea părţilor în obiectivitatea actului de justiţie și de natură să justifice în mod obiectiv temerile inculpatului cu privire la imparţialitatea instanţei.”

Președintele de complet, Ilie Iulian Dragomir, a făcut opinie separată.

”În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunțarea unei soluții de respingere a cererii de recuzare formulate de intimatul-inculpat Pop Şerban în dosarul nr. 793/1/2025 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, având în vedere că motivele invocate în cuprinsul cererii de recuzare nu generează îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată desemnat cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinței penale nr. 32/F din data de 14.03.2025 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală şi nu legitimează admiterea cererii.

Astfel, sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene reprezintă un instrument procedural prevăzut de art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, a cărui utilizare constituie atributul exclusiv al instanţei de judecată și ține de plenitudinea de competență a instanței învestite cu soluționarea cauzei, atunci când aceasta apreciază că o anumită chestiune de interpretare a dreptului Uniunii este necesară pentru soluţionarea cauzei.

Exercitarea acestei prerogative nu implică, în sine, nicio antepronunţare şi nu este de natură să afecteze imparţialitatea judecătorului.”, arată Dragomir.

Hotărârea completă

 

Comments

comentarii