Deosebirile majore de conţinut juridic între forma adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, și cea adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, încalcă principiul bicameralismului.

Prin Decizia nr.600 din 15 iulie 2020, Curtea Constituțională a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat ,,că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori este neconstituţională, în ansamblul său”.

Legea criticată și supusă analizei prevedea, în principal, că ,,obligația de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi și comisioane, acordate debitorilor de către creditori până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se suspendă, la cererea debitorului, până la 31 decembrie 2020, prin prelungirea corespunzătoare a maturității creditului, fără costuri suplimentare”, ,, obligația de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi și comisioane, acordate debitorilor afectați de toate tipurile de secetă de către creditori până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă la cererea debitorului cu până la 18 luni, dar nu mai mult de 31 octombrie 2021, prin prelungirea corespunzătoare a maturității creditului, fără costuri suplimentare”, ,, Orice proceduri de executare silită, inclusiv urmărirea silită a bunurilor mobile, urmărirea silită imobiliară sau popririle de orice fel, începute până la data intrării în vigoare a prezentei legi, intră sub incidența moratoriului și se suspendă până la 31 decembrie 2020.”

Prin obiecția de neconstituționalitate s-au invocat mai multe motive de neconstituționalitate și anume că au fost încălcate: principiului bicameralismului, principiul neretroactivității legii, principiul stabilității și securității circuitului civil pe care se întemeiază chiar principiul neretroactivității legii, dar și că încalcă dispozițiile din Constituție în privința cerințelor referitoare la claritatea legii, prin prisma previzibilității și a respectării normelor de tehnică legislativă, însă Curtea Constituțională a analizat doar primul motiv, și anume încălcarea principiului bicameralismului, reținând următoarele:

,,Având în vedere aceste considerente, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura parlamentară, se încalcă principiul bicameralismului: (1) existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi (2) existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr.62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.373 din 2 mai 2018, paragraful 63).

Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, respectiv cel legat de necesitatea de a nu exista deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, Curtea trebuie să analizeze care au fost amendamentele adoptate pentru prima dată de către Camera Deputaților în calitate de Cameră decizională, amendamente care nu au fost discutate de către Senat în calitate de primă Cameră sesizată.

Astfel, articolul unic pct.3 din legea de aprobare a introdus art.2 alin.(11) la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2020, articol care prevede o nouă categorie de debitori, respectiv debitorii afectați de toate tipurile de secetă care urmează să beneficieze de prevederile ordonanței de urgență modificate până la 31 octombrie 2021, spre deosebire de debitorii „obișnuiți”, adică cei ai contractelor de credit care își pot valorifica drepturile prevăzute doar până la 31 decembrie 2020. De asemenea, același pct.3 al articolului unic din lege a introdus alin.(9) la art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2020, care prevede că măsura prevăzută la art.2 alin.(11) menționat mai sus se acordă exclusiv debitorilor afectați de secetă conform prevederilor ordinului comun al ministrului afacerilor interne și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale. Din analiza dispozițiilor legale rezultă că acest ordin este preexistent, însă nu este și identificat.

Așadar, prin adoptarea amendamentelor formulate în Camera decizională [Camera Deputaților], legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2020 extinde domeniul reglementării și la protejarea debitorilor afectați de secetă, cu alte cuvinte a unor persoane care nu au fost afectate în vreun fel de pandemia de SARS-CoV2. Prin urmare, Curtea reține că, deși Camera de reflecție a păstrat domeniul de aplicare al ordonanței de urgență, Camera decizională a modificat acest domeniu de aplicare, fără ca prima Cameră sesizată să se poată pronunța.

În continuare, articolul unic pct.5 din legea de aprobare a modificat art.4 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2020, precizându-se că prevederile legale astfel modificate se aplică și pentru cererile depuse după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2020. Astfel, dacă sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2020 dobânzile pentru credite, altele decât cele ipotecare se capitalizau la soldul creditului existent la finele perioadei de suspendare, în Senat soluția legislativ a fost schimbată complet, în sensul că nici măcar pentru aceste credite nu se mai capitalizează dobânda, iar în Camera Deputaților acest beneficiu a fost extins și în favoarea celor care au depus cereri după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență de urgență a Guvernului nr.37/2020. Cu alte cuvinte, articolul unic pct.5 din legea de aprobare extinde beneficiile prevăzute de legea de aprobare [cum ar fi necapitalizarea dobânzii la creditele aflate în curs de derulare] și pentru cererile depuse înainte de intrarea în vigoare a legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2020, soluție legislativă care nu a fost analizată de Senat.

Articolul unic pct.8 din legea de aprobare a modificat radical art.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2020, prevăzând o flexibilitate mai mare în ceea ce privește condițiile de constatare a situației de dificultate în care se află debitorii persoane juridice definiți la art.1 lit.b) în urma declarării stării de urgență pentru a beneficia de facilitățile reglementate de legiuitor, în sensul că este nevoie doar de o declarație pe propria răspundere potrivit căreia au activitatea întreruptă total sau parțial, iar veniturile sau încasările sunt diminuate cu cel puțin 15% față de media ultimelor două luni. Astfel, nu mai este nevoie de obținerea unui certificat de situații de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri. De asemenea, printre noii beneficiari ai prevederilor legale modificate au fost introduse și autoritățile publice locale.

Analizând amendamentele de mai sus, Curtea constată că ele aduc deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între forma adoptată de Senat în calitate de primă Cameră sesizată, și cea adoptată de Camera Deputaților în calitate de Cameră decizională. Prin urmare, Curtea concluzionează că primul criteriu din cele două criterii esențiale configurate în jurisprudența instanței de contencios constituțional a fost încălcat.

În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu, respectiv necesitatea de a nu exista o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, Curtea observă că prin amendamentele adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, respectiv cele introduse prin articolul unic pct.3, 5 și 8, textul legii de aprobare nu capătă o configurație semnificativ diferită [a se vedea și Decizia nr.624 din 26 octombrie 2016, paragraful 34].

Curtea reține că nerespectarea primului criteriu a condus la încălcarea principiului bicameralismului. Astfel, chiar dacă, prin raportare la forma adoptată de Senat, nu există o configurație semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, totuși legea criticată conţine un număr de soluţii normative care, sub aspectul fondului reglementării, se îndepărtează considerabil de conceptele asupra cărora Senatul s-a pronunţat și de soluția legislativă urmărită de Senat, în condițiile în care acesta nu s-a putut pronunța asupra modificărilor introduse în cadrul Camerei decizionale, respectiv Camera Deputaților.

În concluzie, Curtea constată că legea criticată încalcă prevederile art.61 alin.(2) și ale art.75 din Constituție.

Având în vedere concluzia mai sus enunțată și în acord cu jurisprudența sa în materie, Curtea nu va mai analiza celelalte aspecte de neconstituționalitate invocate, întrucât viciul de neconstituţionalitate afectează legea în ansamblul său (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr.619 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.6 din 4 ianuarie 2017, Decizia nr.140 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.377 din 14 mai 2019, paragraful 84, sau Decizia nr.58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.205 din 13 martie 2020, paragraful 62)”.

Atașăm Decizia_600_2020

Comments

comentarii