Baroul Cluj a cerut închisoare cu executare pentru un fals avocat, Curtea a spus că nu e cazul

Baroul Cluj a cerut, în apel, închisoare cu executare pentru un fals avocat care avea deja o amendă penală definitivă pentru aceeași infracțiune în alt dosar. Curtea de Apel a menținut amenda penală dată de judecătorie în prezentul dosar, fiind contopite cele două pedepse, motivând că ”nu se justifică modificarea naturii pedepsei deja aplicate, ce reprezintă finalmente tot o dispoziţie de condamnare”

În cazul inculpatului Viorel Bondor  au fost contopite pedepsele cu amenda penală stabilite în sarcina lui, Curtea aplicând amenda penală cea mai grea, de 7200 lei (240 zile-amendă), la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse cu amenda, respectiv de 4200 lei (140 zile amendă), rezultând pedeapsa finală de 11.400 lei amendă penală (380 zile-amendă x 30 lei).

De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă, Baroul Cluj, cu titlu de daune morale.

Viorel Bondor a fost trimis în judecată sub acuzația că ”la data de 30 ianuarie 2018 s-a prezentat în calitate de avocat pentru inculpatul T.V. în cadrul şedinţei de judecată din acea zi în dosarul penal nr. .. al Judecătoriei Cluj-Napoca, purtând robă de avocat şi prezentând instanţei o legitimaţie prin care, aparent, figura înscris în Baroul Cluj, deşi acesta nu este înscris în niciun barou membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.”

Inculpatul a solicitat să fie achitat sens în care a arătat că hotărârea fondului este abuzivă, netemeinică şi nelegală, fapta comisă de el neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii. În continuarea argumentelor sale cuprinse în memoriul de apel inculpatul a făcut trimitere la decizii de speţă ale instanţelor şi soluţii adoptate de parchet pentru fapte, afirmativ, similare, unde s-a pronunţat achitarea sau soluţii de neurmărire/clasare. Finalmente inculpatul a realizat o analiză a legii privind exercitarea profesiei de avocat, concluziile sale fiind acelea că are dreptul de a exercita activitatea pentru care a fost trimis în judecată, anume să reprezinte persoane în faţa instanţelor de judecată ca un avocat, să acorde consultanţă şi reprezentare juridică.

Baroul Cluj a cerut pedeapsa închisorii cu executare pentru inculpat în raport de conduita constantă a acestuia de încălcare a legii.

Motivarea Curții de Apel:

”Cererea inculpatului Bondor Viorel de a fi achitat, pentru lipsa tipicităţii infracţiunii nu este fondată.

Curtea constată mai întâi că inculpatul nu a contestat niciun moment materialitatea desfăşurării evenimentelor prezentate de acuzare, anume că s-a prezentat în instanţă ca avocat ce asigura asistenţa juridică pentru inculpat T____ V____ la data de 30.01.2018. Mai apoi Curtea constată că inculpatul a justificat această conduită prin aceea că avea dreptul să profeseze întrucât face parte dintr-o entitate fiscal declarată.

În mod corect Judecătoria a înlăturat argumentele prezentate de inculpat potrivit căruia acesta era autorizat să exercite profesia de avocat ca urmare a înregistrării la ANAF a entităţii sub egida căreia desfăşura activităţi.

De asemenea, judecătorul de la prima instanţă a aplicat just considerentele deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, Decizia 15/2015, prin care s-a statuat că profesia de avocat nu poate fi exercitată în mod legal decât în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, după dobândirea calităţii de avocat prin modalităţile prevăzute de aceeaşi lege specială. În acest sens, art. 17 din lege reglementează că, dreptul de primire în profesie se obţine în baza promovării unui examen organizat de UNBR în condiţiile acestei legi şi al statului profesiei. Aşadar, nu înscrierea la OSIM şi înregistrarea la organele fiscale conferă dreptul de a practica profesia de avocat, ci doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr.51/1995.

Curtea reţine că raţionamentul inculpatului Bondor Viorel prin care acesta încearcă să justifice legitimitatea activităţii sale este străin de dispoziţiile legale cărora acesta ar trebui să se conformeze pentru a exercita legal profesia de avocat. De altfel, prin decizia sus amintită, ÎCCJ a stabilit fără echivoc că ,,fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 din Codul penal”.

Aşadar, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat potrivit art. 421 pct. 1 lit.. b Cod procedură penală, acesta urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

În ce priveşte apelul Baroului Cluj, acesta a criticat netemeinicia hotărârii pronunţate sub aspectul naturii pedepsei aplicate inculpatului, apelantul solicitând pedeapsa închisorii cu executare în detenţie. Suplimentar, sentinţa a fost criticată sub aspectul nelegalităţii pentru greşita instituire a pedepsei complementare a interzicerii exercitării profesiei de avocat.

Examinând modul în care instanţa de fond a realizat individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, Curtea constată că aceasta a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art.74 din Codul penal, evidenţiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.

Curtea, în baza propriei analize, faţă de criticile formulate în sensul stabilirii pedepsei închisorii cu detenţie, consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece, pe de o parte, nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, iar pe de altă parte, nu se justifică modificarea naturii pedepsei deja aplicate, ce reprezintă finalmente tot o dispoziţie de condamnare, amenda individualizată de judecătorie fiind într-un cuantum considerabil.

Curtea consideră că pedeapsa aplicată, amenda în sumă de 7200 lei echivalent a 240 zile-amendă, reprezintă sancţiune proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de inculpat, concretizată prin modul în care acesta a acţionat, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate este una pozitivă.

Faţă de modul concret de săvârşire a faptei, cuantumul pedepsei amenzii asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privarea inculpatului de o sumă de bani semnificativă (sau transformarea în zile de detenţie în cazul neachitării), va da acestuia prilejul de a reflecta pentru conştientizarea consecinţelor faptelor sale, în vederea unui reviriment al poziţionării sale faţă de normele legale.”

Comments

comentarii