CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Accesul liber la justiție este garantat prin art, 21 din Constituția României, iar potrivit alin. 2, „nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”, în consens cu disp. art. 6 par. 1 CEDO.
Dacă admitem că acest drept nu este unul absolut, restrângerea exercițiului acestuia nu se poate realiza decât prin lege, ca act formal al Parlamentului, în conformitate cu disp. art. 53 alin. 1 din Constituția României, și, în orice caz, fără a aduce atingere esenței dreptului.
În prezent, pentru starea de alertă sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 55/2020, dar nicio prevedere din acest act normativ nu restrânge exercițiul dreptului de acces liber la justiție, astfel încât acest lucru nu se poate realiza nici prin hotărâre de guvern, nici prin hotărâri ale Comitetului Național pentru Situații de Urgență și, cu atât mai mult, nu printr-o hotărâre a Colegiului de conducere a unei instanțe judecătorești.
Toate acestea din urmă sunt acte administrative cu caracter normativ, nu sunt legi, astfel încât au un vădit caracter nelegal, nemaifiind necesar nici măcar să se aprecieze asupra caracterului proporțional al unor astfel de restrângeri potrivit art. 53 alin. 2 din Constituția României. Simplul fapt că ele sunt acte administrative cu caracter normativ reprezintă un fine de neprimire.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale a României nr. 157/13.05.2020:
„88. Este incontestabil faptul că legislația care prevede regimul juridic al unor situații de criză ce impun luarea unor măsuri excepționale presupune un grad mai sporit de generalitate față de legislația aplicabilă în perioada de normalitate, tocmai pentru că particularitățile situației de criză sunt abaterea de la normal (excepționalitatea) și imprevizibilitatea pericolului grav care vizează atât societatea în ansamblul său, cât și fiecare individ în parte. Cu toate acestea, generalitatea normei primare nu poate fi atenuată prin acte infralegale care să completeze cadrul normativ existent. De aceea, măsurile care organizează executarea dispozițiilor legale și particularizează și adaptează respectivele dispoziții la situația de fapt existentă, la domeniile de activitate esențiale pentru gestionarea situației care a generat instituirea stării de alertă nu se pot abate (prin modificări sau completări) de la cadrul circumscris prin normele cu putere de lege, deci nu pot viza drepturi și libertăți fundamentale.
89. (…) De asemenea, Curtea constată că legiuitorul delegat nu poate delega la rândul său unei autorități/entități administrative ceea ce el însuși nu deține în competență. Așa cum Curtea a statuat în mod constant, din coroborarea normelor constituționale cuprinse în art.53 alin.(1) și în art.115 alin.(6) rezultă că afectarea/restrângerea drepturilor sau libertăților fundamentale nu se poate realiza decât prin lege, ca act formal al Parlamentului.”
Interesant este că, în prima formă a comunicatului afișat la sediul instanței, Hotărârea Colegiului de Conducere a Judecătoriei Buftea nr. 21/05.11.2020 avea ca temei Hotărârea CNSU 52/05.11.2020
Colegiile de conducere hotărăsc cu privire la problemele generale de conducere ale instanței, potrivit Legii nr. 304/2004, dar acest lucru nu înseamnă că se poate restrânge exercițiul unor drepturi ale cetățenilor, respectiv accesul liber la o instanță.
Se poate susține că nu se restrânge exercițiul unor drepturi, dar acest lucru este contrazis de faptul că, totuși, se judecă anumite dosare dintre cele prevăzute de coduri ca fiind urgente și al căror obiect este indicat în această hotărâre. În privința cauzelor care nu se judecă, acest lucru echivalează cu o suspendare de facto a procedurii, iar față de acest aspect CEDO s-a exprimat în cauza Kutic/Croația, nr. 48778/99, 1 martie 2002, alineatul 25, în sensul că suspendarea procedurii pentru o perioadă semnificativă de timp poate încălca dreptul de acces la instanță întrucât împiedică o persoană să obțină o „soluție” în cauză. Bineînțeles, dacă măsura decisă de Colegiul de conducere nu se va prelungi, atunci putem considera că „suspendarea” a operat pe o perioadă nesemnificativă, dar ceea ce vreau să subliniez este că CEDO a considerat că se aduce atingere exercițiului dreptului de acces la instanță în acest caz deci clar este vorba despre restrângerea exercițiului unor drepturi, nu doar despre o măsuri cu caracter administrativ a instanței.
Nu în ultimul rând, se poate susține că este o restrângere proporțională, necesară prin raportare la numărul mare de infectări din această instanță. Fără doar și poate că așa ar fi, dar, cum am precizat și mai sus, acest tip de restrângeri nu se pot realiza decât prin lege și, în orice caz, fără a aduce atingere esenței dreptului.
Dacă am admite că s-ar putea ca prin acte administrative cu caracter normativ să se restrângă exercițiul unor drepturi doar pentru că suntem într-o situație absolut excepțională, atunci nu am mai putea să ne încredem în existența unui stat de drept și nimic nu ar împiedica orice autoritate sau instituție publică să ia deciziile pe care le consideră de cuviință și care afectează drepturile cetățenilor pe perioade de 30 de zile, 6 luni sau, de ce nu, pentru totdeauna.
Soluțiile pe care le apreciez ca fiind posibile sunt ori o modificare legislativă, ori, și mai judicioasă, instituirea stării de urgență de către Președintele României.
Chiar și pe timp de pandemie, chiar și pe timp de război, la fel ca în orice situație excepțională, nu trebuie să abandonăm principiile după care funcționează statul de drept.
Text de av. Silvia Uscov
