Membru CSM: ”Deşteaptă-te, Justiție, din somnul cel de moarte / În care te-adânciră puteri ce te submină!”

Zilele acestea, Justiția este chemată să dea un examen de maturitate democratică.

De modul cum va reacționa sistemul în următoarea perioadă depinde nu doar soarta Magistraturii, ci chiar soarta democrației din România.

În arhitectura constituțională a oricărui stat de drept, Justiția este singura stavilă împotriva eventualelor abuzuri ale celorlalte două puteri în stat: legislativă (Parlamentul) și executivă (Guvernul). De aceea, orice tentativă de a subordona ori de a submina Justiția trebuie înțeleasă ca ceea ce este cu adevărat: o agresiune la adresa democrației!

Acum, Justiția este pusă, pentru a nu mai știm câta oară, cu spatele la zid.

Este pusă în situația de a se apăra, de a-și apăra statutul de putere în stat și trebuie să o facă pentru a putea salva însuși statul de drept.

Pentru că cine slăbește independența justiției, deschide poarta arbitrarului și alunecării spre autoritarism.

Dacă vrem stat de drept, trebuie să începem prin a respecta justiția. Nu doar în vorbe, nu în discursuri electorale, ci în fapte! Este deja evident că în privința puterii executive, acest respect lipsește cu desăvârșire. Este evident că în privința unei bune părți a societății, campania de stigmatizare și demonizare a magistraturii a dat deja roade.

De aceea, poate că a venit momentul ca fiecare magistrat din această țară să își pună o întrebare: până când mai putem întoarce și celălalt obraz și când se va impune să (re)acționăm pe măsura respectului ce ni se oferă în această democrație sui generis?

Dar după atât de mult timp în care a întors mereu și celălalt obraz, mai este Justiția capabilă să se ridice în picioare?

Și pentru că totuși este ziua Imnului Național: