Primul caz din România în care se acordă daune morale pentru o faptă de discriminare bazată pe limbă. Motivare

După patru ani de judecată la trei instanței (ultima ÎCCJ) s-a terminat primul proces din România în care se acordă daune morale pentru o faptă de discriminare bazată pe limbă, dreptul încălcat aici fiind dreptul la educație în limba maternă. Zece elevi de la un liceu maghiar din Cluj au învins în instanță Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației. Cele două instituții au fost obligate la plata unor despăgubiri morale de câte 6.000 lei fiecărui copil.

Cele două instituții au fost acuzate de discriminare în folosirea limbii materne în procesul de educație, prin refuzul de a înființa, în 2016, o clasă de arte plastice în școală.

Curtea de Apel București a hotărât că cei zece elevi maghiari din Cluj-Napoca trebuie despăgubiți cu câte 6.000 lei, pe motiv că decizia din 2016 a Inspectoratului Școlar Județean Cluj de a închide clasa de arte plastice din Liceul Teoretic Apáczai  Csere János a fost luată prin discriminare.

De asemenea, hotărârea antemenționată a CNCD relevă netemeinicia apărărilor apelantului – pârât cu claritate, învederând că Inspectoratul a pretins că pentru cei 330 de elevi de limbă maternă maghiară ar trebui create 11 clase, ceea ce înseamnă clase cu număr maxim admis de lege, când, în conformitate cu prevederile art.63 alin.1 lit.d din Legea educației, puteau fi create și 27 de clase, numărul minim permis expres de respectivul text legal fiind de 12 elevi.

Așadar, nu poate fi reținută decât ca nefondată susținerea apelantului că acesta trebuia să se încadreze în numărul de posturi aprobat, de altfel neprobat, de Ministerul Educației pentru proiectul planului de școlarizare pe fiecare an școlar, de vreme ce drepturile conferite reclamanților de art.63 alin.1 lit.d, din Legea educației, erau cele care trebuiau să îl determine să le ia în considerare la realizarea planului de școlarizare în raport de care să se aprobe numărul de posturi, neputându-se exonera de răspunderea civilă delictuală pentru discriminarea reclamanților sub aspectul limbii, respectiv dreptului de a învăța în limba maternă la specializarea adecvată abilităților acestora, necontestate de pârât.

Se reține astfel nefondată susținerea apelantului că observația făcută de CNCD în hotărârea antemenționată, nr. 273/26.04.2017, cu privire la numărul minim de 27  de clase, toate la limita minimă a numărului de elevi, nu s-ar justifica în raport cu numărul de posturi aprobat în baza planului de școlarizare în care însuși apelantul – pârât nu a respectat drepturile intimaților – reclamanți.

Nici nu s-ar putea considera că aprobarea clasei de arte în limbă maternă la Liceul Teoretic Apaczai Csere Janos ar fi dus la închiderea altor clase de a V-a sau unor clase de la liceele confesional sau de muzică, cum nefondat susține apelantul pe motiv de număr prea mic de absolvenți de clasa a IV-a de naționalitate maghiară, de vreme ce la aprobarea respectivelor clase, ce acum pretinde că ar trebui desființate, acesta însuși a avut în vedere respectarea drepturilor elevilor care le-au format, neputându-se considera că ele ar fi fost aprobate nelegal, actele emise bucurându-se de prezumția de valabilitate.

Nefondat susține apelantul în a doua parte a cererii de apel că nu s-ar putea vorbi de existența vreunei fapte ilicite a sa pentru refuzul aprobării formării clasei integrate de arte plastice la Liceul Teoretic Apaczai Csere Janos din Cluj-Napoca pentru anul școlar 2016/2017 cu 15 elevi, deoarece ar fi respectat metodologia privind fundamentarea cifrei de școlarizare pentru învățământul preuniversitar de stat, cuprinderea efectivelor de preșcolari și elevi din unitățile de învățământ particular și confesional și respectiv emiterea avizului în vederea organizării rețelei unităților de învățământ preuniversitar pentru anul școlar 2016/2017, f apta ilicită delictuală a pârâtului din anul 2016 rezultând din încălcarea vădită a dispozițiilor obligatorii ale art.63 alin.1 lit.d din Legea educației, la datele de 3.08.2016 și de 13.09.2016 când pârâtul a respins de două ori cererile Liceului prin Director și părinților elevilor pentru înființarea clasei de arte plastice în limba maternă în ciuda justificărilor talentului acestora în cererile liceului de aprobare a respectivei clasei cu privire la premii individuale și de grup, sens în care sunt înscrisurile de la filele 25-26, 59-61, 30 – 31,38, 39 – 40,41 , prin adresa de la fila 26 din dosarul primei instanțe, apelantul Inspectorat răspunzând solicitării Liceului de la fila 25 din dosarul primei instanțe,privind înființarea clasei de arte plastice pe baza cererilor depuse de părinții elevilor,   că  în ședința consiliului de administrație al Inspectoratului din 3.08.2016 nu s-a aprobat suplimentarea planului de școlarizare pentru anul 2016/2017, iar prin adresa de la fila 29 din dosarul primei instanțe, apelantul Inspectorat răspunzând solicitării Liceului de la fila 27 din dosarul primei instanțe,privind înființarea clasei de arte plastice pe baza cererilor depuse de părinții elevilor,   că  în ședința consiliului de administrație al Inspectoratului din 3.08.2016 nu s-a aprobat solicitarea , iar prin adresa de la fila 41 din dosarul primei instanțe apelantul pârât Inspectorat considerând fără temei legal că , pentru a asigura dezvoltarea talentului artistic și a asigura dezvoltarea  psihică și cognitivă armonioasă în conformitate cu cerințele părinților, a propus toate alternativele în mod corect și transparent, în condițiile în care conducerea școlii nu a acceptat înființarea unei singure clase de artă pentru motivul că nu toți elevii doreau specializarea respectivă.

De asemenea pentru anul școlar 2017/2018 apelantul pârât Inspectorat a refuzat aprobarea înființării clasei a VI-a cu program integrat de arte plastice în limba maghiară,la Liceul Teoretic Apaczai Csere Janos,  prin adresa nr. 8727/24.08.2017 (fila 77 dosar primă instanță) invocând tot efectivele medii de elevi , în loc să înainteze Ministerului cum îi recomandase CNCD în hotărârea de constatare a discriminării solicitarea Liceului de aprobare în condițiile art. 63 alin. 2 din Legea educației a clasei respective. Conform respectivei adrese pentru anul școlar 2017/2018 apelantul pârât Inspectorat a aprobat înființarea numai a clasei a V-a cu 12 locuri cu program integrat de arte plastice în limba maghiară la Liceul Teoretic Apaczai Csere Janos.

Nefondat susține apelantul că nu i s-ar putea reține vinovăția prin simplul motiv că a aplicat în anul 2016 prevederile Ordinului MECS nr.5556/27.10.2015. Cum s-a arătat, dispozițiile legale încălcate vădit au fost cele ale art.63 alin.1 lit.d din Legea educației, iar în materia răspunderii civile delictuale, orice culpă, chiar și cea mai ușoară, antrenează o răspundere, așadar nu se poate reține ce susține apelantul, de altfel neprobat, că, dacă ar fi aprobat clasa cu 15 elevi, ar fi încălcat ordinul antemenționat care ar fi impus baremul minim de 25 de elevi pe clasă, tot așa cum și ordinul vădit nelegal al superiorului nu poate exonera de răspundere pe cel care l-ar executa, câtă vreme dispozițiile legale ale art.63 alin.1 lit.d din Legea educației erau clare, nelăsând loc de interpretare cu privire la numărul minim de elevi admis de lege pe clasă, 12.

Nu poate fi reținută decât ca nefondată și susținerea apelantului că nu ar exista prejudiciu deoarece clasa nu putea funcționa dacă nu avea minim 25 de elevi, susținerea contravenind textului art.63 alin.1 lit.d din Legea educației, care stabilea numărul minim de 12 elevi.

2. Apelul pârâtului MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE este, de asemenea, nefondat, după cum se arată în continuare:

(…)

Această faptă săvârșită de apelantul – pârât în anul 2016 a fost repetată de acesta și în anul 2017 , în ciuda faptului că i s-a și comunicat de către  Consiliul Național de Combatere a Discriminării Hotărârea nr. 273/26.04.2017 în mod expres, hotărâre prin care s-a constatat nefondată întreaga apărare a pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN Cluj, punctul 5 din hotărârea CNCD menționând expres comunicarea ei la MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE – Direcția Minorități, după punctul 4 în care CNCD a recomandat și Inspectoratului ca, pe viitor, să solicite de la Ministerului EDUCAȚIEI NAȚIONALE – Direcția Minorități să se implice în mod activ în stabilirea cifrelor de școlarizare conform celor arătate la art.63 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2001, hotărârea CNCD menționând, totodată, la pct.4.3 că, deși s-a solicitat un răspuns în mod expres chiar de la minister de la Direcția de minorități, anterior hotărârii CNCD, răspunsul a venit de la Direcția Generală de Management Universitar prin adresa atașată, fără să ofere un punct de vedere referitor la caz, ci indicând principiul respectării criteriilor generale prevăzute de metodologia privind cifrele de școlarizare și anexând punctul de vedere al Inspectoratului .

Într-adevăr, în adresa emisă la 13.09.2017, apelantul – pârât Minister  doar menționa că elaborarea proiectului planului de școlarizare  (…) conform art.12 alin.1 și art.13 din Metodologia privind fundamentarea cifrei de școlarizare pentru învățământul preuniversitar de stat, cuprinderea efectivelor de preșcolari și elevi din unitățile de învățământ particular și confesional, precum și emiterea avizului conform în vederea organizării rețelei unităților de învățământ preuniversitar pentru anul școlar 2017 — 2018, aprobată prin OMEN nr. 5777/2016, cu modificările și completările ulterioare, și că proiectul planului de școlarizare la nivelul  județului este particularizat în funcție de specificul județului, fiind prioritare interesul elevului și corelarea inserției profesionale cu oferta de pe piața muncii, cu respectarea criteriilor generale (criteriul legislativ, criteriul economic, criteriul demografic, criteriul geografic, criteriul socio-economic, criteriul relevanței) , prevăzute în respectiva Metodologie.

Or, criteriul legislativ era tocmai cel de la art.63 alin.1 lit.d din Legea educației pe care Inspectoratul îl încălcase și, mai mult decât atât, Ministerul însuși nu a dat o soluționare favorabilă solicitării părinților elevilor ce îi era adresată, conform art.63 alin.2 din aceeași lege (filele 73 – 75 privind cererea părinților celor 10 copii din 26.07.2017) și nici cererilor Consiliului de Administrație al Liceului Teoretic Apaczai Csere Janos nr.998/14.09.2016 – filele 30 – 31, nr.963/08.09.2016 – filele 27 – 28, dosar primă instanță, ce îi erau adresate .

Cererii părinților de la filele 73 – 75 dosar primă instanță, care îi înaintau și hotărârea de constatare a discriminării emisă de CNCD, nr.273/26.04.2017, Ministerul i-a răspuns cu adresa din 13.09.2017(fila 76 dosar primă instanță): 1.elaborarea proiectului planului de școlarizare este atribuția Inspectoratului; 2. Proiectul planului de școlarizare la nivelul  județului este particularizat în funcție de specificul județului, fiind prioritare interesul elevului și corelarea inserției profesionale cu oferta de pe piața muncii, cu respectarea criteriilor generale (criteriul legislativ, criteriul economic, criteriul demografic, criteriul geografic, criteriul socio-economic, criteriul relevanței) , prevăzute în respectiva Metodologie.

Iar cu adresa nr.149/19.02.2016 apelantul – pârât Minister (fila 24 dosar primă instanță) comunicase Liceului Teoretic Apaczai Csere Janos că rețeaua școlară se organizează de autoritățile administrației publice locale, cu avizul conform al Inspectoratului; că potrivit prevederilor legale, clasele a V-a cuprind, în medie, 25 de elevi, dar nu mai puțin de 12, în situații de izolare geografică sau lingvistică (în ciuda faptului că asemenea ipoteze nu erau limitate de prevederile art.63 alin.1 lit.d din Legea educației) și nu mai mult de 30, inclusiv la clasele cu profil de artă și că, în consecință, cu 29 de elevi la clasa a IV-a, liceul are posibilitatea să solicite o singură clasă a V-a. Mai menționase adresa apelantului Minister că argumentarea liceului privind solicitarea a două clase a V-a pentru anul 2016/2017 ar fi de analizat împreună cu unitățile de învățământ din municipiu și cu administrația publică locală.

Or, cum s-a arătat, art.63 alin.2 din Legea educației nu îndreptățea Miniserul să solicite liceului să se adreseze în altă parte cu solicitările părinților elevilor, ci îl obliga să ia o măsură cu consultarea consiliului de administrație al școlii.

Nu poate fi reținută decât ca nefondată și critica acestui apelant că deși reține că pârâtul Minister nu și-a îndeplinit atribuția de a emite o decizie privind înființarea și funcționarea acestor formațiuni de studiu, sentința apelată evită în mod voit sau nu să se raporteze și la ultima teză a acestui alineat și anume că aceasta se ia cu consultarea consiliului de administrație al unității de învățământ respective.

Or, sentința apelată nu a evitat să ia în considerare acest aspect ci nu l-a putut reține ca exonerator de răspundere pentru apelantul pârât Minister tocmai deoarece acesta era cel care trebuia să ceară consiliului de administrație al Liceului Teoretic opinia respectivului consiliu cu privire la înființarea clasei cu specializarea arte plastice pentru reclamanți, atât în anul 2016 cât și în anul 2017, ceea ce nu a făcut, în condițiile în care fusese deja sesizat cu cererea respectivului Liceu prin directorul său încă din 19.02.2016(filele20-23 dosar primă instanță), iar în anul 2017 și direct prin cererea  părinților de la filele 73 – 75 dosar primă instanță, pentru aprobarea unei clase a V-a cu profil integrat de artă la această unitate de învățământ în anul școlar 2016/2017, respectiv pentru aprobarea unei clase a VI-a cu profil integrat de artă la această unitate de învățământ în anul școlar 2017/2018, în limba maternă.

În loc ca, în baza acestor sesizări, Ministerul să-și îndeplinească atribuția legală din art. 63 alin. 2 al Legii educației naționale, acesta a răspuns în sens nefavorabil și fără să fi consultat consiliul de administrație al unității de învățământ pentru a adopta o soluție legală, emițând adresele mai sus menționate nr. 149/19.02.2016 ( fila 24 dosar primă instanță) și nr. 9386/M/13.09.2017 (fila 76 dosar primă instanță).

Mai susține nefondat apelantul în cererea sa de apel că ar fi fost inadmisibilă acțiunea în răspundere delictuală, pe motiv că reclamanții nu ar face dovada unui prejudiciu cert și direct și nici dovada existenței vinovăției Ministerului.

Or, cum s-a arătat și cu privire la  apelul pârâtului Inspectorat, vinovăția poate îmbrăca legal și forma celei mai ușoare culpe, în materia răspunderii civile delictuale. Dar, apelantul – pârât nici nu se afla în ipoteza celei mai ușoare culpe în condițiile în care încă din februarie 2016 își ignora obligația legală stabilită de art.63 alin.2 din Legea educației, în ciuda sesizării sale chiar de unitatea școlară, iar apoi de părinții elevilor din cererea la filele 73 – 75 dosar primă instanță, situația dezavantajării reclamanților fiind întreținută de apelantul – pârât și după pronunțarea hotărârii Consiliului National de Combatere a Discriminării, și pentru anul școlar 2017/2018, cu privire la aprobarea pentru aceștia a unei clase de arte a VI-a cu predare în limba maternă.

În privința prejudiciului, criticile sunt nefondate, prejudicierea morală a reclamanților rezultând direct din faptele ilicite delictuale conjugate ale celor doi pârâți, care atrag legal răspunderea civilă delictuală solidară a acestora.

3. Critica subsidiară din apelul apelantului pârât Inspectorat în care acesta nu este de acord cu cuantumul despăgubirilor morale acordat de prima instanță ținând cont și de faptul că nu s-a indicat modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestora este nefondată, iar apelul reclamanților este fondat pentru și în limitele considerentelor ce urmează:

Mai întâi Curtea menționează dispozițiile art. 1385 C.civ. care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului , precum și principiile care rezultă din interpretarea normelor aplicabile răspunderii civile delictuale și din soluțiile pronunțate în jurisprudență.

Astfel, este adevărat că evaluarea daunelor morale este dificilă întrucât este lipsită de criteriile obiective existente în cazul prejudiciului material. Prejudiciul nepatrimonial nu se poate reduce la determinarea „prețului” suferinței fizice și psihice, acestea fiind, de altfel, inestimabile. Stabilirea cuantumului unui astfel de prejudiciu trebuie să aibă în vedere toate consecințele negative produse și să plece de la premisa că  daunele morale se raportează la nivelul trăirilor psihice. Tocmai de aceea, prejudiciul nepatrimonial implică o apreciere raportată la situația fiecărei victime.

În determinarea cuantumului despăgubirilor morale, interpretarea normelor aplicabile răspunderii civile delictuale, principiile aplicabile în această materie și soluțiile pronunțate în jurisprudență conturează aplicarea unor criterii ce vizează gravitatea suferinței, echitatea și  proporționalitatea.

Astfel, în primul rând, în ceea ce privește prejudiciul moral rezultat dintr-o suferință, ceea ce trebuie evaluat este gravitatea suferinței, și nu neapărat gravitatea atingerii. Pornind de la faptul că prejudiciul analizat rezultă din încălcarea unor drepturi prin discriminare, evaluarea gravității suferinței produse trebuie să se facă ținând seama de importanța valorilor nepatrimoniale lezate, de situația personală a victimei, de personalitatea și psihologia ei, de intensitatea și durata suferințelor psihice încercate.

În al doilea rând, în stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate trebuie avut în vedere criteriul echității după gravitatea prejudiciului produs.

În materia daunelor morale, j urisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului consacră principiul statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte; indemnizația acordată trebuie să fie justă, rațională, echitabilă și să asigure o compensație suficientă a prejudiciului moral suferit.

În al treilea rând, despăgubirile acordate trebuie să respecte criteriul unui raport de proporționalitate cu dauna suferită. Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmă în jurisprudența sa că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora ( Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit ).

În cauză, neîndeplinirea de către pârâtul MEN a unor obligații și respectiv îndeplinirea necorespunzătoare a altora de către pârâtul ISJ Cluj au produs reclamantilor câte un prejudiciu moral, astfel cum în mod corect a concluzionat prima instanță.

În procesul de față a fost dedusă judecății suferința morală complexă produsă reclamantilor prin limitarea accesului lor la educație în clasa a V-a și în clasa a VI-a în limba maternă în specializarea arte în condiții similare cu cele de care au beneficiat alți elevi, în limba română. Nu se poate ignora nici faptul că, în cazul reclamantilor, suferința psihică produsă la vârstă fragedă poate genera insatisfacții pe plan social, personal și profesional.    

În consecință, ținând seama de gravitatea suferinței încercate de reclamanți (stabilită în raport de importanța valorilor lezate, de măsura în care acestea au fost afectate și de intensitatea cu care a fost resimțit prejudiciul produs în raport de situația personală a victimelor minore), având în vedere principiul echității, pe cel al proporționalității și pe cel al reparării integrale a prejudiciului produs, reglementat de art. 1385 C.civ., Curtea consideră că apelul declarat de reclamantii minori sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale este întemeiat, urmând a fi admis în limitele considerentelor ce urmează cu consecința schimbării în parte a sentinței civile apelate, în sensul obligărilor pârâților la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral.

Într-adevăr, sentința apelată a menționat în mod greșit, cu privire la ceea ce invocă apelantii-reclamanti, că ar fi fost în vreo măsură eliminate sau atenuate de pârâți consecințele faptelor ilicite conjugate ale pârâților, prin stoparea tratamentului discriminatoriu, la care au fost supuși prin faptele ilicite ale pârâtilor pentru anii școlari 2016/2017 și 2017/2018 deduse judecății.

O asemenea oprire a tratamentului discriminatoriu nu a fost invocată și probată în cauză pentru anii școlari 2016/2017 și 2017/2018 de către pârâți.

Fiind vorba despre refuzul celor doi pârâți de a aproba reclamanților dreptul lor legal de învățământ în limba maternă la o clasă cu specializarea arte plastice, doi ani școlari consecutivi, prejudiciul moral al reclamanților s-a produs deja , neputându-li-se pretinde a se înscrie după doi ani, din nou, în clasa a V-a sau în clasa a VI-a, pentru a urma cursurile pe care le doreau și la care erau îndreptățiți, după cum de altfel o asemenea ofertă nici nu le-a fost făcută reclamanților personal de către pârâți.

Or, însăși prima instanță a observat că diferențierea în tratament a reclamanților de către pârâți nu a avut niciun fel de argumente legitime, în condițiile în care în  anul școlar 2016/2017, în același municipiu, Cluj-Napoca, în Liceul de arte vizuale Romul Ladea a fost admisă înființarea a două clase la nivel gimnazial cu predare în limba română, cu 17, respectiv 18 elevi, iar în Liceul de coregrafie și artă dramatică Octavian Stroia  a fost admisă înființarea unei clase a IV-a cu predare în limba română, cu 12 elevi, aspecte de fapt necombătute de niciunul din apelanții – pârâți, în raport de care prima instanță a reținut că o asemenea conduită a pârâtului Inspectorat a  pus reclamanții într-o situație stânjenitoare și ostilă, imprimându-le sentimente de umilință, respectiv discriminare, prin prisma imposibilității de a accesa o formă de educație artistică în limba maternă.

Așadar, prejudiciul moral deja produs nu a fost stopat/reparat de pârâți, el rezultând din discriminarea reclamanților minori pe criteriu de limbă doi ani școlari consecutivi, în anii școlari 2016/2017 și respectiv 2017/2018.

Numai repararea lui atât pe calea satisfacției morale rezultată din hotărârea judecătorească ce constată în acest proces în considerentele sale existența acestor conduite ilicite delictuale ale pârâților, cât și pe calea compensării bănești, poate fi reținută.

Mai susțin apelanții – reclamanți că discriminarea din partea statului este mult mai gravă și de aceea au pretins majorarea cuantumului daunelor morale.

Este de subliniat că ceea ce este important în stabilirea întinderii compensației bănești este consecința faptelor ilicite în sensul că frustrarea, sentimentele de umilință și discriminare sunt mai mari în cazul în care autorul/autorii faptelor ilicite sunt tocmai reprezentanții statului care avea obligația de a respecta exercițiul drepturilor legale.

Cu privire la încălcarea dreptului la educație, invocată de apelanții – reclamanți, mai trebuie arătat că nu dreptul în sine la orice formă de educație în limba maternă a fost încălcat, ci numai dreptul de a accesa o formă de educație artistică(specializare artistică) adecvată abilităților reclamanților în limba maternă, care a fost tocmai rezultatul discriminării subliniate de prima instanță în sentința apelată, unde a arătat că în cazul elevilor cu abilități artistice pentru clase de predare în limba română, pârâtul Inspectorat a respectat, spre deosebire de cazul reclamanților , îndreptățiți la predarea în limba maternă, dispozițiile art.63 alin.1 lit.d din Legea educației, înființând clase cu numai 17, 18, respectiv 12 elevi.

Este fondată susținerea apelanților-reclamanți că la aprecierea dimensiunii prejudiciului moral suferit de fiecare din reclamanți, prima instanță prin sentința apelată nu a luat în considerare vârsta fragedă a fiecăruia dintre aceștia (D.R, minor, născut la data de 30.08.2005,  V K-I, minoră, născută la data de 24.07.2004, VÁRADI ÁKOS, minor, născut la data de 26.04.2005, S.S.B, minoră, născută la data de 25.03.2005, S.C, minor, născut la data de 17.08.2005,  S.M R, minor, născut la data de 13.12.2005,  M.R- D, minoră, născută la data de 17.04.2006,  L.G.D, minoră, născută la data de 11.02.2005,  F.M, minor, născut la data de 22.11.2005, prin F.T,  T.S.S, minoră, născută la data de 12.02.2005), pentru anii școlari 2016/2017 și respectiv 2017/2018 când s-au săvârșit faptele ilicite delictuale ale pârâților, situație în care apelanții reclamanți minori într-adevăr apar ca persoane extrem de vulnerabile, suferințele emoționale cauzate tocmai de reprezentanții statului abilitați să îi protejeze apărând în proporție cu vârsta fiecăruia ca intense și cu rezonanță internă de lungă durată tocmai din cauza punerii lor în situația ca la vârste fragede să rețină că nu și-ar putea urma cursurile în limbă maternă la specializarea în care doresc să performeze deși dispozițiile art. 63 alin. 1 lit. d și respectiv art. 63 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 îi îndreptățeau la urmarea lor.

În mod fondat, în limitele arătate mai jos, mai arată apelanții reclamanți și că sentința apelată nu a luat în considerare la dimensionarea prejudiciului moral nici caracterul repetat al faptelor ilicite delictuale ale pârâților, Curtea observând că acestea au avut loc, atât în privința anului școlar 2016/2017, cât și în privința anului școlar 2017/2018, în ceea ce-i privește pe apelanții reclamanți, fiind așadar fapte cu caracter repetat(fapta din anul școlar 2016/2017 fiind continuată în anul școlar 2017/2018), fără însă a li se putea reține și un  caracter  continuu deoarece nu rezultă din probele administrate să se fi săvârșit în baza unei rezoluții unice, și, în consecință, față de caracterul repetat(continuat) trebuie avut în vedere că au produs apelanților reclamanti o suferință sporită sub aspect de umilire și discriminare pe criteriu de limbă.

Se reține că în prezenta cauză nu s-au solicitat daune materiale.

Trebuie totodată reținut că daunele morale (despăgubirile bănești ce reprezintă o compensație patrimonială a prejudiciului moral) nu au rol de sanctiune, iar suferințele psihice nu au preț material, daunele morale având prin natura lor doar rolul de a alina(compensa) prejudiciul moral cauzat victimei, nu de a sancționa contraventional pe autorul faptei ilicite și se raportează numai la prejudiciul moral produs acesteia de pârâti.

Corespunzător tuturor celor mai sus arătate, cuantumul daunelor morale de câte 6.000 lei  pentru fiecare reclamant este menit să acopere în mod just și echitabil prejudiciul complex moral al fiecărui reclamant cu atingerea scopului acestora de alinare a suferințelor morale provocate, pe baza raportului rezonabil de proporționalitate cu atingerile aduse fiecărui reclamant, cu gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea suferințelor psihice ale reclamanților.

Față de toate aceste considerente, apelurile pârâților trebuie respinse, iar apelul reclamanților trebuie admis, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate și obligării pârâtilor să plătească reclamantilor daune morale cuvenite echitabil și proporțional în vederea reparării integrale a prejudiciilor morale suferite, de câte 6.000 lei pentru fiecare reclamant.”

Comments

comentarii