Doi avocați acuză Inspectoratul de Poliție Județean Olt că le-a blocat accesul la o activitate de urmărire penală și că un reprezentant al instituției ar fi încercat să își convingă clientul să intre singur la audieri, fără apărători. Potrivit unei sesizări formulate către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, avocații Gabriela Pruteanu și Ștefan Spiridon Gabriel susțin că au fost împiedicați să își exercite profesia prin invocarea unor motive contradictorii și nesusținute legal, iar ulterior li s-a refuzat inclusiv comunicarea în scris a motivelor pentru care nu au fost lăsați să intre în sediul IPJ Olt. Apărătorii consideră că situația reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare și solicită schimbarea organului de cercetare penală implicat în dosar.
Avocații Gabriela Pruteanu și Ștefan Spiridon Gabriel, împreună cu clientul lor — reprezentantul legal al unei societăți comerciale — s-au prezentat la sediul Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Olt, la solicitarea unui ofițer de poliție judiciară. Ce a urmat nu a fost o audiere, ci un șir de obstacole, motive contradictorii și presiuni asupra clientului de a renunța la avocați — toate acestea în văzul tuturor, la poarta instituției.
Convocați telefonic, fără detalii. Ecusoane primite, apoi acces blocat
Un subcomisat i-a citat telefonic pe reprezentantul societății și pe avocații acesteia pentru a se prezenta în aceeași zi la sediul IPJ Olt, fără a le comunica niciun detaliu: nu le-a spus corpul de clădire, etajul, sala sau scopul exact al activității.
La sosire, procedura de acces a decurs normal: ofițerul de serviciu i-a primit, a derulat procedura de identificare și le-a înmânat ecusoane de acces tuturor celor trei persoane. Blocajul a apărut imediat după ce ofițerul de serviciu a contactat-o pe subcomisar: li s-a comunicat că nu pot intra deoarece dețin telefoane mobile.
Avocații au explicat că o asemenea cerință nu are temei legal — în activitatea lor curentă, care acoperă dosare penale în majoritatea județelor din țară, nu li s-a mai impus niciodată o astfel de condiție. Au subliniat că telefonul mobil este un instrument esențial al activității avocațiale: o percheziție, o propunere de arestare, o urgență — orice minut de neaccesibilitate poate fi decisiv pentru un client.
Formulare incomplete, motive inventate pe loc, refuz verbal fără nimic în scris
Formularele au fost completate și predate cu bună-credință. După 3-4 minute, responsabilul s-a întors cu un răspuns verbal: accesul a fost refuzat. Fără motivare scrisă. La insistențele avocaților, a invocat un prim motiv: în camera respectivă s-ar afla informații clasificate. Câteva minute mai târziu, a revenit cu un al doilea motiv, complet diferit: există riscul ca avocații să înregistreze discuțiile.
Cele două argumente se contrazic și se destramă la prima analiză. Dacă ar exista cu adevărat informații clasificate în acea cameră, prezența oricărei persoane neautorizate ar fi interzisă cu sau fără telefon. Or, cu ocazia activității anterioare în același dosar, polițiștii prezenți aveau telefoane personale pe birouri și le foloseau, ușa stătea deschisă și intrau și ieșeau persoane care nu aveau nicio calitate în dosar — inclusiv persoane care au participat la acte de urmărire penală fără a fi desemnate ca organe de cercetare penală, în flagrantă contradicție cu caracterul nepublic al urmăririi penale, garantat de Codul de procedură penală.
Cât privește al doilea motiv — riscul de înregistrare — el echivala cu o prezumție că avocații urmau să încalce legea.
Solicitarea avocaților de a primi motivele refuzului în scris a fost respinsă categoric: responsabilul a declarat că nu are nicio obligație de a le răspunde, nici măcar verbal.
Presiune directă asupra clientului: intră fără avocați
Cel mai grav moment al zilei a venit ulterior. Același responsabil cu paza a abordat direct reprezentantul societății, în prezența avocaților, și a încercat să-l convingă să intre singur în instituție, fără apărătorii săi aleși. Totodată, le-a cerut avocaților și clientului să părăsească spațiul, declarând că este casa lui.
Din punct de vedere legal, o astfel de abordare este inadmisibilă. Renunțarea la dreptul la apărare trebuie să fie expresă, liberă și neechivocă — or, o convingere exercitată de un angajat al instituției care efectuează cercetarea penală nu poate fi considerată liberă prin nicio interpretare rezonabilă.
Ce solicită apărarea:
Avocații au formulat o sesizare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, solicitând schimbarea organului de cercetare penală și retragerea avizului de desemnare în poliția judiciară a subcomisar . Sesizări similare urmează să fie transmise către Comisia pentru Combaterea Abuzurilor din cadrul Camerei Deputaților, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Public, Uniunea Națională a Barourilor din România și Avocatul Poporului.
Ce spune legea:
Dreptul la apărare este garantat de art. 24 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat garantează avocaților dreptul de a comunica liber cu clienții și de a fi prezenți la toate actele de procedură la care clientul este îndreptățit să participe. Nicio normă internă a IPJ Olt nu poate deroga de la aceste garanții fundamentale.
