CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Un prejudiciu de milioane de euro, peste 35.000 de metri cubi de lemn extrași ilegal dintr-o arie protejată Natura 2000 și o fraudă informatică de proporții în sistemul SUMAL. Deși faptele sunt documentate de organele de control silvice, Direcția Națională Anticorupție (DNA) Biroul Baia Mare a reușit o contra-performanță judiciară rară: a blocat sistematic ancheta prin cinci ordonanțe de clasare și trei declinări de competență, sfidând hotărâri judecătorești definitive. Beneficiarii finali ai acestei impunități? Marii procesatori internaționali de masă lemnoasă, precum Schweighofer, Egger și Kronospan.
Cazul pădurilor rase din Borșa reprezintă astăzi o radiografie a modului în care mecanismele de justiție din România pot fi utilizate nu pentru a afla adevărul, ci pentru a proteja rețelele de criminalitate ecologică și economică.
În centrul anchetei se află o suprafață de 146 de hectare, parte dintr-un domeniu forestier recunoscut legal proprietarului de drept, Crin Gălățean. În anul 2007, sub paravanul unui contract civil de vânzare a masei lemnoase „pe picior” către SC Horber SRL, s-a declanșat o operațiune masivă de tăiere la ras.
Până în anul 2010, din zona de management durabil a Parcului Natural Munții Maramureșului au dispărut peste 35.190 de metri cubi de lemn. Expertizele tehnico-judiciare au stabilit un prejudiciu direct de peste 1,45 milioane de euro. Pentru a disimula proporțiile dezastrului, funcționarii silvici locali au recurs la un mecanism complex de fals informatic: au introdus date fictive în sistemul național de trasabilitate (SUMAL), substituind identitatea proprietarilor reali pentru a genera acte de proveniență false. Lemnul astfel „spălat” a luat drumul fabricilor deținute de giganții industriei prelucrătoare.
Un deceniu și jumătate de sabotaj instituțional
În loc ca frauda să fie investigată unitar, procurorii DNA Baia Mare au inițiat un labirint procedural menit să ducă dosarul spre prescripție. Instrumentul principal a fost fragmentarea cauzei.
Prima manevră majoră a avut loc în anul 2017, când DNA a disjuns infracțiunile silvice de cele de corupție și a declinat competența către un parchet local (Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus), o unitate complet lipsită de infrastructura necesară investigării macro-criminalității financiare.
Răspunsul instanțelor a fost însă categoric. Prin Încheierea penală nr. 894/2021, Judecătoria Vișeu de Sus a constatat nulitatea absolută a actelor efectuate pe plan local, amintindu-le procurorilor litera legii: „Conform art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute la art. 246, 297 și 300 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.”
Deoarece prejudiciul stabilit depășea 1,45 milioane de euro, instanța a consfințit că dosarul trebuie instrumentat exclusiv de DNA, forțând reunirea acestuia la structura anticorupție. Cu toate acestea, deși obligați de instanță să continue urmărirea penală, procurorii DNA au emis în 2023 o nouă ordonanță de clasare, invocând prescripția și lipsa de tipicitate a infracțiunilor de abuz în serviciu.
Sfidarea autorității de lucru judecat: Manevra din 2025
Punctul culminant al acestui conflict între procurori și judecători s-a consumat în anul 2025. Prin Încheierea penală definitivă nr. 144/CP din 17 aprilie 2025, Tribunalul Maramureș a desființat clasarea DNA, expunând grave vicii de procedură.
Judecătorul de cameră preliminară a reținut că DNA a acționat cu o celeritate suspectă în închiderea dosarului, încălcând flagrant dreptul la apărare al persoanei vătămate, clasarea fiind emisă la doar 4 zile după depunerea unor probe esențiale. Mai mult, instanța a spulberat teza prescripției invocată de procurori, statuând că refuzul instituțiilor statului de a preda pădurea proprietarului de drept de mai bine de 15 ani constituie o infracțiune continuă.
Pusă în fața obligației de a redeschide urmărirea penală și de a investiga falsul informatic și abuzul în serviciu, DNA Baia Mare a recurs la o ultimă soluție de avarie. În septembrie 2025, procurorul de caz a schimbat din pix încadrarea juridică: din „abuz în serviciu asimilat corupției” în „abuz în serviciu formă simplă”. Această retrogradare artificială a faptei a servit drept pretext procedural pentru a declina dosarul, pentru a treia oară, către același Parchet din Vișeu de Sus a cărui competență fusese deja anulată definitiv de instanță în 2021.
DNA a declinat cauza
Procurorii din cadrul Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj, Biroul Teritorial Baia Mare, au dispus schimbarea încadrării juridice și declinarea competenței în dosarul penal care vizează fapte de fals informatic și abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție.
Măsura a fost luată printr-o ordonanță din 19 septembrie 2025, în dosarul penal nr. 260/P/2015, după ce cauza a fost redeschisă ca urmare a unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Maramureș.
Plânagere la Parchetul European (EPPO)
Ceea ce se întâmplă la nivelul organelor de urmărire penală din județul Maramureș transcende un simplu malpraxis judiciar. Vorbim despre un tipar documentat – 5 clasări infirmate de judecători și 3 declinări nelegale – prin care se asigură protecția unor rețele care au prejudiciat interesele ecologice și financiare europene.
În condițiile în care jaful a vizat situri Natura 2000, iar inacțiunea autorităților române protejează beneficiari corporativi de anvergură, proprietarul păgubit cere intervenția de urgență a Parchetului European (EPPO). Altfel, statul de drept rămâne, la fel ca versanții din Munții Maramureșului, o simplă formă fără fond.
