Alin Ene, membru CSM: ”Despre prescripție și cine e, de fapt, responsabil”

În ultimele luni auzim tot mai des că „instanțele lasă infractorii să scape”. Dar adevărul este exact invers. Judecătorii sunt obligați să aplice legea, nu să o inventeze.

Iar legea este rezultatul deciziilor și al inacțiunilor politice, nu al instanțelor.

Este important de spus clar: prescripția răspunderii penale nu este o „găselniță” a justiției din România.

Ea există în toate sistemele de drept moderne și are origini încă din dreptul roman.

Problema reală nu este existența prescripției.

Problema este cum s-a ajuns ca prescripția să stingă atât de multe dosare în același timp.

Iar explicația este foarte simplă: În 2018, Curtea Constituțională a cerut Parlamentului și Guvernului să rescrie un articol din Codul Penal privind întreruperea prescripției.

Acestea aveau obligația legală să repare textul în 45 de zile.

Nu au făcut-o.

Nici în 2021.

Patru ani în care prescripția a curs continuu, fără întrerupere, în mii de dosare.

Textul a fost modificat abia în 2022, după ce, fiind sesizată din nou, CCR a indicat încă o dată necesitatea modificării textului și a atras atenția asupra vidului legislativ cauzat de inacțiune.

Rezultatul îl vedem acum: dosare clasate, fapte prescrise, cauze închise.

Nu pentru că „instanțele au vrut” ori “au decis”, ci pentru că politicienii nu și-au făcut treaba.

Și ironia supremă: Tocmai unii dintre politicienii care atunci puteau modifica legea sunt astăzi cei care țipă cel mai tare și arată cu degetul spre justiție și judecători.

Cei care au creat problema sau care din indiferență ori incapacitate nu au rezolvat-o la timp, pozează acum în moraliști.

Așadar, adevărul pe scurt:

Prescripția nu este o invenție a instanțelor de judecată.

Instanțele doar aplică legea.

Responsabilitatea reală este politică, nu judiciară.

Dacă vrem ca astfel de situații să nu se repete, soluția nu e să acuzăm judecătorii, ci să cerem responsabilitate legislativă celor care fac și modifică legile.

Altfel, tiparul este clar: promovăm ori nu modificăm la timp legi care încalcă principiile și valorile constituționale, apoi ne arătăm indignați de efectele produse.

Parcă seamănă puțin cu ce vedem zilele acestea, în alte domenii de neconstituționalitate.

Noroc că între timp ne-am deșteptat, când nu ne convine ceva, am găsit soluția: SCHIMBĂM CONSTITUȚIA!”