Președintele UNBR, Traian Briciu, a fost unul dintre speakerii din deschiderea conferinței ”Jurisprudența Curții de Apel Cluj. Dezbateri și soluții”, ce a avut loc în 27 septembrie în Aula Magna de la UBB Cluj. În cadrul conferinței, editura Universul Juridic a lansat Revista Română de Jurisprudență nr.2/2019.

„Judecătorul nu este singurul care crează jurisprudență. El are fericita poziție de a se afla la zona finală a jurisprudenței, în sensul că el o generează, dar în realitate, jurisprudența reprezintă într-o foarte mare măsură munca avocaților, de multe ori poate ignorată în primele încercări, iar, după insistențe, observi că o teză pe care ai susținut-o de câțiva ani în cele din urmă este primită, și culmea, nu de către o instanță în fața căreia pledezi tu, ci de către o instanță în fața căreia pledează un alt avocat. Poate chiar ai un resentiment, pentru că se pare că teza respectivă tu ai susținut-o chiar mai bine și cu argumente mai bune, dar nu venise încă momentul ca judecătorii să o accepte. Aici este problema.

Tocmai din acest motiv jurisprudența este atât de interesantă, pentru că ea reprezintă în cele din urmă nu numai o teorie a dreptului aplicată, nu numai o insistență de multe ori pătimașă a avocaților, dar ea reușește și se schimbă în momente în care societatea este pregătită, când, până la urmă, se strâng niște acumulări care generează schimbarea.

(….)

La momentul la care legiuitorul consideră că o jurisprudență este suficient de consolidată, suficient de apreciată și suficient de stabilă, jurisprudența se transformă în lege.

De altfel, dacă ne uităm la Codul de Procedură Civilă, avem multe texte care nu reprezintă altceva decât jurisprudență consolidată. Noi le denumim ca fiind „noutăți” ale Codului de Procedură Civilă, dar ele sunt de fapt aparente noutăți. Sunt elemente de jurisprudență consolidată și preluată ca text de lege.

Tocmai de aceea cunoașterea jurisprudenței este esențială în crearea viitoarei jurisprudențe, fie că este vorba de noutăți absolute, fie că este vorba de revirimentul de jurisprudență.

 

Iarăși este foarte important să ne gândim, că tot vorbim de aplicarea în timp a legii, dar foarte puțin de vorbește despre aplicarea în timp a jurisprudenței. Cum produce în realitate jurisprudența efecte asupra situațiilor juridice, pentru că de multe ori o persoană consideră că are un drept stabil în virtutea unei jurisprudențe existente la data la care face această examinare, pentru a afla peste 5 sau 10 ani că, de fapt, dreptul său este extrem de instabil pentru că jurisprudența s-a schimbat. În contextul în care procesele pot dura și 10 ani lucrul acesta poate să aibă un impact, pentru că astăzi, la momentul actual ai o jurisprudență, tu ai dobândit un drept și nu ai nicio problemă. Știi că ai un proces pe care îl vei câștiga în urma unei jurisprudențe. Ce te faci dacă durează 5 sau 6 ani, și peste acești ani jurisprudența s-a schimbat? Din acest moment dreptul tău nu mai este la fel de consolidat cum credeai că este în momentul în care l-ai dobândit, în virturea unei jurisprudențe aparent stabile”

Conferința a fost organizată de Curtea de Apel Cluj, Baroul Cluj, UNBR, UNPIR și Editura Universul Juridic, cu ocazia Centenarului Curții de Apel Cluj.

Vom reveni cu fragmente esențiale din discursuri.

A consemnat Ioana Puică – absolventă a Facultății de Drept UBB Cluj

Comments

comentarii