CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Firma care deține ciocolateria Leonidas din Oradea a cerut daune morale de 50.000 de lei pentru așa-zisul prejudiciu creat de un fost angajat print-o postare negativă pe Facebook și Instagram, dar instanța a respins cererea, considerâd că mesajele postate de pârât pe rețelele de socializare se încadrează în limitele libertății de exprimare,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 16.07.2020, legal timbrată cu 2.205 lei taxă judiciară de timbru, reclamanta LCC Business Vest S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N.A.L., ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța:
– în temeiul art. 253 alin. (1) lit. c) și alin. (2) Cod civil, să constate caracterul ilicit al faptelor pârâtului constând în postarea unui mesaj pe contul personal de Facebook „N. A.” la data de 29 mai 2020, ora 10:56 și a unui mesaj pe contul personal de Instagram „arninagy”, în care a prezentat afirmații nereale cu privire la modul în care Leonidas Oradea își tratează angajații, fapte prin care a încălcat reclamantei dreptul la reputație și dreptul la propria imagine;
– în temeiul art. 253 alin. (3) lit. a) Cod civil, să oblige pârâtul să publice pe contul personal de Facebook „N.A.” și pe contul personal de Instagram „arninagy” hotărârea de condamnare și să mențină postarea cel puțin 30 zile de la data postării;
– în temeiul art. 253 alin. (3) lit. b) Cod civil, să oblige pârâtul:
a) să publice pe contul personal de Facebook „N.A.” și pe contul personal de Instagram „arninagy” și să mențină postat cel puțin 30 zile de la data postării, un mesaj prin care să dezmintă informațiile publicate la data de 29 mai 2020, ora 10:56, pe aceleași conturi personale de Facebook și Instagram, având în vedere caracterul nereal al informațiilor prezentate, de natură să aducă prejudicii de imagine reclamantei. În mesajul de dezmințire a informațiilor, să fie obligat pârâtul să menționeze următoarele: „Prin mesajul postat pe contul meu de Facebook „N A ”/contul meu de Instagram „arninagy” la data de 29 mai 2020 am prezentat informații nereale cu privire la modul în care Leonidas Oradea își tratează angajații. Contrar informatiilor postate, menționez că am fost angajat la Leonidas Oradea pe perioada 02.03.2020 – 25.05.2020, având contract individual de muncă legal încheiat. De asemenea, menționez că am fost plătit pentru toată munca prestată în calitate de angajat al Leonidas Oradea. Așadar, contrar mesajului postat la data de 29 mai 2020, menționez că am lucrat la Leonidas Oradea cu contract individual de muncă legal încheiat și am fost plătit pentru toată munca pe care am prestat-o în calitate de angajat al Leonidas Oradea. În concluzie, nu sunt adevărate informațiile postate la data de 29 mai pe contul personal de Facebook „N.A”/contul personal de Instagram „arninagy”, întrucât angajații Leonidas Oradea nu lucrează fără contract individual de muncă legal încheiat, sunt plătiți pentru munca prestată conform contractului individual de muncă și nu sunt mințiți de angajator. ”;
b) la mesajul cu conținutul indicat mai sus postat pe contul personal de Facebook, să identifice prin opțiunea tag toate persoanele (conturile de Facebook) care au reacționat în orice fel (prin Like, Angry, Sad etc.) sau au postat vreun comment la mesajul pe care pârâtul l-a postat la data de 29 mai 2020 ora 10:56 prin care a prezentat afirmații mincinoase cu privire la modul în care Leonidas Oradea își tratează angajații;
c) să șteargă de pe pagina personală de Facebook „N.A” mesajul postat la data de 29 mai 2020 ora 10:56 prin care a prezentat afirmații mincinoase cu privire la modul în care Leonidas Oradea își tratează angajații.
– în temeiul art. 253 alin. (4) coroborat cu art. 1.349 și art. 1.357 din Codul civil, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a încălcării dreptului la reputație și dreptului la propria imagine;
– în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că ”pârâtul a avut calitatea de angajat al reclamantei în funcția de gestionar depozit, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 41/02.03.2020, pe perioada 03.03.2020 – 25.05.2020.
Ca urmare a instituirii stării de urgentă la nivelul întregii țări (datorită pandemiei de COVID-19), încasările la punctul de lucru Leonidas Oradea (Oradea, , jud. Bihor) au scăzut drastic, astfel că reclamanta a fost nevoită să facă o serie de restructurări la nivelul angajaților.
În ciuda scăderii drastice a încasărilor, nu a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat cu pârâtul (deși acesta se afla în perioada de probă, astfel că încetarea contractului individual de muncă se putea face printr-o simplă notificare), însă, date fiind împrejurările, a fost necesară o modificare a salarizării.
Astfel, conform actului adițional nr. 1/22.03.2020, începând cu data de 23.03.2020, salariul de bază lunar brut a fost redus la suma de 280 lei, norma de muncă modificându-se la 1 h/zi.
Conform actului adițional nr. 2/30.04.2020, începând cu data de 01.05.2020, salariul de bază lunar brut a crescut la suma de 2.230 lei, revenindu-se la norma întreagă de 8 h/zi.
A menționat că, deși în perioada aproximativă 15 martie – 15 mai 2020, salariatul nu a prestat efectiv nicio activitate pentru reclamantă, a decis totuși să-i achite acestuia sumele de bani convenite inclusiv pentru perioada pe care a petrecut-o acasă.
Ulterior, nemaiavând posibilitatea susținerii financiare a pârâtului, s-a decis încetarea contractului individual de muncă al pârâtului, astfel cum rezultă din Decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 20/24.05.2020.
Reclamanta a menționat că atât actele adiționale, cât și decizia de încetare a contractului individual de muncă, au fost comunicate pârâtului prin poștă, cu confirmare de primire, însă acesta a refuzat primirea lor. A mai relevat că, deși a respectat contractul individual de muncă încheiat cu pârâtul, susținându-l financiar pe acesta inclusiv pe perioada pe care a petrecut-o acasă, pârâtul a ales să posteze pe rețelele de socializare Facebook și Instagram informații neadevărate, menite să afecteze imaginea Leonidas Oradea.
Astfel, prin mesajul publicat la data de 29 mai 2020 ora 10:56 pe contul personal de Facebook „N.A”, au fost prezentate informații neadevărate cu privire la modul în care Leonidas Oradea își tratează angajații.
(….)
Prejudiciul cauzat reclamantei constă în afectarea dreptului la reputație și a dreptului la propria imagine. Astfel, prin informațiile publicate, pârâtul susține că reclamanta încalcă legea prin angajarea personalului fără contract de muncă și prin nerespectarea obligației de plată a salariilor. Or, aceste informații neadevărate făcute publice, pe de o parte, pot descuraja eventualele persoane care ar dori să lucreze în cadrul Leonidas Oradea, iar pe de altă parte, pot descuraja eventuali clienți care aleg să nu mai cumpere produsele Leonidas Oradea.
În acest sens, se poate observa unul dintre comentariile făcute la mesajul postat de pârât pe contul personal de Facebook: „ITM frate !!! Și apoi pot sa își mănânce prăjiturile singuri.”
De asemenea, reclamanta a arătat că a fost sesizată de către o persoană ce locuiește în Oradea, în data de 29 mai 2020 în legătură cu mesajul postat de pârât pe contul personal de Instagram, de unde rezultă că acel mesaj era accesibil publicului pe perioada în care a fost postat.
Nu în ultimul rând, a susținut că se aduce un prejudiciu de imagine brandului internațional Leonidas deoarece reclamanta desfășoară activitatea în sistem de franciză.
Vinovăția pârâtului se manifestă sub forma intenției, de vreme ce scopul mesajului postat este acela de a discredita imaginea reclamantei.
S-a arătat că, așa cum rezultă din fotografiile depuse la dosar, la mesajul pârâtului din data de 29 mai 2020 ora 10:56 postat pe contul personal de Facebook, au reacționat 34 de persoane si au comentat 14 persoane – până la momentul formulării acțiunii, astfel că pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune obligarea pârâtului ca la mesajul cu conținutul indicat mai sus, să identifice prin opțiunea tag toate persoanele (conturile de Facebook) care au reacționat în orice fel (prin Like, Angry, Sad etc.) sau au postat vreun comment la mesajul pe care pârâtul l-a postat la data de 29 mai 2020 prin care a prezentat afirmații mincinoase cu privire la modul în care Leonidas Oradea își tratează angajații, precum și să șteargă de pe pagina personală de Facebook „N___ Arni” mesajul postat la data de 29 mai 2020 prin care a prezentat afirmații mincinoase cu privire la modul în care Leonidas Oradea își tratează angajații.
Tot în vederea reparării integrale a prejudiciului, față de dispozițiile art. 253 alin. (4) Cod civil, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a încălcării dreptului la reputație și dreptului la propria imagine.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar: contract individual de muncă nr. 41/02.03.2020; act adițional nr. 1/23.03.2020; act adițional nr. 2/30.04.2020; decizie de încetare a contractului individual de muncă nr. 20/24.05.2020; dovada comunicării către pârât a actelor adiționale și a deciziei de încetare a contractului individual de muncă (pârâtul refuzând primirea actelor); adeverință din 25.05.2020 privind veniturile pârâtului; adeverință nr. 70/29.05.2020 ce atestă calitatea de angajat a pârâtului; certificat constatator privind sediul secundar (punct de lucru) din Mun. Oradea, spațiu administrativ, jud. Bihor; declarațiile semnate de pârât la data de 01.06.2020, respectiv data de 16.06.2020, privind confirmarea primirii integrale a drepturilor salariale; contract încheiat între reclamantă și Comp — D&G SRL care atestă legătura dintre aceasta și magazinul Leonidas Oradea situat în Oradea,, jud. Bihor + traducere legalizata; notificarea comunicată pârâtului anterior demarării acestui proces + dovada comunicării acesteia către pârât (acesta a refuzat primirea corespondenței); fotografii privind mesajul postat de pârât pe contul personal de Facebook și reacțiile/comentariile aferente mesajului; fotografii privind mesajul postat de pârât pe contul personal de Instagram și sesizarea reclamantei cu privire la cele postate de pârât și a probei cu interogatoriul pârâtului.”
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare la dosar și nici nu și-a precizat în vreun fel poziția procesuală.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
”În fapt, pârâtul N.A.L. a avut calitatea de angajat al reclamantei LCC Business Vest S.R.L., în funcția de gestionar depozit, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 41/02.03.2020, pe perioada 03.03.2020 – 25.05.2020.
Ca urmare a instituirii stării de urgentă la nivelul întregii țări, datorită pandemiei de COVID-19, încasările la punctul de lucru Leonidas Oradea, situat în Oradea, ___3, jud. Bihor, au scăzut. În consecință, reclamanta a efectuat o serie de restructurări la nivelul angajaților.
În ceea ce îl privește pe pârât, în contextul pandemiei de COVID-19, reclamanta a procedat la o modificare a salarizării acestuia.
Astfel, conform actului adițional nr. 1/22.03.2020, începând cu data de 23.03.2020, salariul de bază lunar brut a fost redus la suma de 280 lei, norma de muncă modificându-se la 1 h/zi.
Conform actului adițional nr. 2/30.04.2020, începând cu data de 01.05.2020, salariul de bază lunar brut a crescut la suma de 2.230 lei, revenindu-se la norma întreagă de 8 h/zi. Însă, în cele din urmă, reclamanta a decis încetarea contractului individual de muncă al pârâtului, astfel cum rezultă din Decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 20/24.05.2020.
În mod evident, pârâtul a fost nemulțumit de măsurile luate de reclamantă în raport cu pârâtul. Pentru a-și exprima aceste nemulțumiri, pârâtul, la scurt timp după emiterea Deciziei de încetare a contractului de muncă, a înțeles să reacționeze, publicând mai multe mesaje în mediul on-line, respectiv pe rețelele de socializare Facebook și Instagram.
Astfel, prin mesajul publicat la data de 29 mai 2020 ora 10:56 pe contul personal de Facebook „N.A”, pârâtul a postat următorul mesaj:
„Dacă vreți să lucrați fără contract de muncă (la negru) dacă vreți să lucrați fără să fiți plătiți, dacă vreți să fiți mințiți, mergeți la Leonidas Oradea ! ”.
În aceeași zi de 29 mai 2020, pârâtul a postat și pe contul personal de Instagram „arninagy” următorul mesaj:
„Dacă vreți să lucrați fără contract de muncă (la negru) și vă place să lucrați fără să vă primiți banii și să fiți mințiți mergeți la Leonidas Oradea. ”.
Mesajul postat pe rețeaua de socializare Instagram a dispărut automat după 24 ore de la momentul postării.
Raportat la starea de fapt mai sus descrisă, respectiv raportat la experiența personală a pârâtului, mai sus descrisă, instanța consideră că mesajele mai sus arătate, pe care pârâtul a înțeles să le posteze pe rețelele de socializare, sunt în limitele legale ale dreptului la libera exprimare, consacrat prin art. 70 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil, respectiv sunt în limitele constituționale ale libertății de exprimare consacrate prin art. 30 alin. (1) și alin. (2) din Constituția României.
Astfel, potrivit prevederilor art. 70 alin. (1) din Codul civil, „orice persoană are dreptul la libera exprimare”. De asemenea, potrivit prevederilor art. 70 alin. (2) din Codul civil, „exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la art. 75”.
Conform prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituția României, „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”. De asemenea, conform prevederilor art. 30 alin. (2) din Constituția României, „cenzura de orice fel este interzisă”.
Din modalitatea în care a înțeles să își redacteze mesajele, respectiv din cuprinsul acestora, rezultă în mod clar că pârâtul a înțeles să își prezinte, public, experiența personală a acestuia în raporturile cu reclamanta, astfel cum pârâtul a perceput această experiență.
Astfel, așa cum chiar reclamanta a arătat, pentru o anumită perioadă de timp salariul pârâtului a fost redus drastic, după care pârâtului i-a fost încetat contractul individual de muncă, prin Decizia mai sus arătată.
În aceste condiții, instanța apreciază că, chiar dacă reclamantei nu i se poate reține o culpă în raport cu pârâtul, anumite frustrări ale acestuia sunt totuși de înțeles. Astfel, pârâtul a încheiat cu reclamanta un contract individual de muncă, înainte cu 2 săptămâni de declararea stării de urgență, mijloacele materiale și, implicit, planurile de viață ale acestuia urmând să depindă de veniturile care urmau a fi realizate de către pârât în baza acestor raporturi de muncă. Însă, în condițiile în care, la scurt timp după încheierea contractului individual de muncă mai sus arătat, pârâtul și-a văzut năruite toate aceste planuri, acesta și-a manifestat nemulțumirea prin postarea mesajelor mai sus arătate.
Relevant pentru sentimentele de frustrare ale pârâtului este și faptul că, în afara contractului individual de muncă, mai sus arătat (care a fost semnat și de către pârât), niciunul dintre actele adiționale ulterioare emise de reclamantă nu au fost însușite, prin semnătură de către pârât. Or, prin aceste acte adiționale, neînsușite de către pârât, salariul de bază lunar brut al acestuia a suferit reduceri drastice.
Astfel, dacă prin contractul individual de muncă nr. 41/02.03.2020 (filele 17, 18), salariul de bază lunar brut al pârâtului a fost stabilit la suma de 3.410 lei, prin actul adițional nr. 1/23.03.2020 (fila 19), acest salariu de bază lunar brut a fost redus la 280 lei, urmând să crească, prin actul adițional nr. 2/30.04.2020 (fila 20), la suma de 2.230 lei. Fără a mai vorbi despre salariul lunar de 280 lei, instanța constată că și salariul lunar de 2.230 lei este semnificativ mai mic (cu peste 1.000 lei mai redus), în raport cu salariul lunar de 3.410 lei stabilit prin contractul inițial.
În cele din urmă, reclamanta a emis Decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 20/24.05.2020, (fila 21) decizie care, de asemenea, nu a fost însușită de pârât prin semnătură ori prin altă modalitate.
Raportat la toată această situație personală a pârâtului, instanța consideră că mesajele mai sus arătate postate de acesta în rețelele de socializare se încadrează în limitele libertății de exprimare, respectiv în limitele dreptului la liberă exprimare, astfel cum aceste limite sunt reglementate prin textele legale mai sus arătate. Astfel, pârâtul are atât dreptul, cât și libertatea de a-și exprima, chiar și în public, opiniile personale cu privire la raporturile derulate între acesta și reclamantă, chiar dacă percepțiile personale ale pârâtului sunt contestate de către reclamantă.
Pentru aceste motive, instanța consideră că postarea celor două mesaje, mai sus arătate, nu reprezintă fapte delictuale, ilicite, ale pârâtului. În aceste condiții, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta LCC Business Vest S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul N.A.L, cu toate capetele de cerere ale acesteia.
Fără cheltuieli de judecată, în condițiile în care acțiunea reclamantei urmează să fie respinsă, iar pârâtul nu a solicitat astfel de cheltuieli de judecată în prezenta cauză.”
