Motivare – De ce a primit 9 ani și 10 luni închisoare șoferița care a lovit un polițist pe motocicletă

Șoferița în vârstă de 33 de ani, care anul trecut a lovit intenționat cu mașina un polițist aflat pe motocicletă în Buzău, a primit o pedeapsă grea: 9 ani și 10 luni închisoare, obligare la traiament medical și plata de daune morale de 200.000 lei către polițist. Instanța Tribunalului Buzău motivează: ”Acțiunea sa împotriva victimei, de o violență extremă, nu a fost provocată în niciun fel de aceasta”/ ”nu este exclusă simularea unor afecțiuni psihice de către aceasta.”. Sentința poate fi atacată cu apel.

Motivarea sentinței Tribunalui Buzău:

”Prin rechizitoriul nr. 375/P/2020 din 05.11.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata Vlădescu Anda Ioana pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj calificat, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., cu referire la art. 32, alin. 1 C.pen., raportat la 188 alin. 1 și 2 C. pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 C.pen. și tulburare a ordinii și a liniștii publice, prevăzută de art. 371 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 2 C.pen.

S-a reținut că, în data de 19.08.2020, în jurul orelor 19,20, agentul de poliție rutieră Popa Adrian Dumitru, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe motocicleta de serviciu marca BMW, înregistrată sub numărul MAI-__, a fost lovit cu intenție de inculpata Vlădescu Anda Ioana , cu autoturismul marca Fiat 500, condus de aceasta pe raza municipiului Buzău, în zona Unirii Sud, la ieșirea dinspre Ploiești.

Inculpata a fugit de la locul faptei, fiind identificată la aceeași dată de un echipaj de poliție în localitatea Dealul Viei, la o  distanță de aproximativ 12 km de locul faptei.

Victima a fost transportată la Spitalul Județean Buzău, unde a rămas până a doua zi. Polițistul a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 13-14 zile de îngrijiri medicale și care nu au fost de natură a pune viața rănitului în primejdie.

Motocicleta condusă de agent a luat foc în momentul accidentului și a fost distrusă în totalitate.

Inculpata a fost reținută și arestată în data de 20.08.2020, fiind ulterior trimisă în judecată.

Inculpata a fost supusă expertizării neuropsihiatrice la Institutul Mina Minovici, stabilindu-se că aceasta suferă de o tulburare mixtă de personalitate, cu trăsături tip borderline și antisociale, care însă nu i-a afectat discernământul; s-a opinat pentru aplicarea măsurii de siguranță cu caracter medical prevăzute de dispozițiile art. 109 alin.1 C.pen., constând în obligarea la tratament medical. – a se vedea raportul nr. A1PSI/___/14.10.2020 – dosar de urmărire penală, filele 248-254, vol. II.

În cursul urmăririi penale, Inspectoratul Județean de Poliție Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 83807,78 lei, iar agentul de poliție a precizat că se constituie parte civilă, fără să indice un cuantum.

În cursul judecății, Popa Adrian Dumitru și-a precizat pretențiile civile, solicitând 350.000 lei, cu titlu de daune materiale și morale (fila 46).

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 10.12.2020, pronunțată în dosarul nr. 2127/114/2020/a1 al Tribunalului Buzău, s-a dispus începerea judecății cauzei.

În cursul judecății, inculpata a solicitat inițial judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate, însă a revenit ulterior, motiv pentru care s-a procedat la judecarea cauzei conform procedurii de drept comun.

Inculpata nu a contestat probele de la urmărirea penală, cu excepția raportului de expertiză medico-legală. A solicitat administrarea probatoriului testimonial cu martorii D.C, K:K_ și L.L (depozițiile fiind atașate la filele 135-140) și a depus raportul de expertiză extrajudiciară de la filele 106-112, instanța încuviințând cererea.

Părțile nu au cotestat probele administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat readministrarea acestora.

Instanța reține, în baza probelor de la urmărirea penală, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, schița și fotografiile judiciare, declarațiile inculpatei și ale persoanei vătămate, depozițiile martorilor, procese verbale de investigații, de cercetare a accidentului de muncă și a altor acte relevante, următoarea situație de fapt:

În data de 19.08.2020, în jurul orelor 19,15, inculpata a intrat în municipiul Buzău  dinspre localitatea Mărăcineni, conducând autoturismul marca Fiat 500 pe str…__ dreptul intersecției cu _______agentul poliție rutieră Popa Adrian Dumitru a observat că autoturismul prezenta o defecțiune a sistemului de iluminare. Acesta se afla în trafic, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe motocicleta de serviciu marca BMW cu nr. de înmatriculare MAI-…. I-a făcut semn regulamentar de oprire inculpatei, însă aceasta l-a ignorat, continuându-și deplasarea. Agentul de poliție a pornit în urmărirea autovehiculului condus de inculpată. Aceasta a accelerat, a urmat un traseu pe câteva străzi secundare și apoi a revenit pe ______________ cu _________culoarea roșie a semaforului. Polițistul a declanșat semnalele acustice și luminoase ale motocicletei și a continuat urmărirea. Inculpata s-a deplasat pe _____ Calea Eroilor, deși semaforul indica din nou culoarea roșie. În dreptul stației Peco Rompetrol, situată pe partea dreaptă, inculpata a depășit un autoturism Ford prin dreapta, iar agentul de poliție a depășit același autoturism prin partea stângă. În scurt timp, în apropierea magazinului Kaufland, cele două vehicule au ajuns să circule paralel. Potrivit depoziției agentului de poliție, în acel moment inculpata l-a privit, apoi a virat brusc stânga, către el, acroșând motocicleta.

Victima a fost aruncată de pe motocicletă pentru circa 20 de metri, într-o zonă cu un trafic intens. Motocileta a luat foc, fiind distrusă în totalitate. În scurt timp, la fața locului au intervenit echipaje de poliție și Smurd, victima fiind transportată la Spitalul Județean Buzău, unde a rămas până a doua zi. Polițistul a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 13-14 zile de îngrijiri medicale și care nu au fost de natură a pune viața rănitului în primejdie.

Inculpata a condus în continuare, fiind identificată la aceeași dată de un echipaj de poliție în localitatea Dealul Viei, ___la o  distanță de aproximativ 12 km de locul faptei.

În cursul urmăririi penale, inculpata a recunoscut comiterea faptelor, explicând faptul că a oprit la semnalul polițistului prin aceea că avea permisul de conducere expirat.

Situația de fapt nu a fost contestată de părți.

Inculpata, prin apărătorului său, a susținut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de tulburare a liniștii și ordinii publice, existând cazul prevăzut de art. 16 lit. a Cod procedură penală – fapta nu există sau lit b – fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu există dovezi că s-a tulburat liniștea și ordinea publică. Infracțiunea presupune un rezultat, și anume această atingere gravă care s-a adus ordinii și liniștii publice or nu există probe din care să rezulte acest aspect. Nu au existat martori care să spună că s-a creat o tulburare a ordinii și liniștii publice.

Instanța constată că au fost identificați și audiați doi martori oculari, respectiv G_ și D.F (filele 260-267, vol. 1, dosar de urmărire penală). Cei doi au descris ceea ce au perceput mai degrabă ca un accident de circulație, fără să își manifeste vreo opinie în legătură cu faptele.

Nu rezultă din alte probe faptul că la fața locului s-au adunat oameni care să își manifeste tulburarea, indignarea sau teama.

Instanța constată că, în lipsa unor probe care să infirme această variantă, evenimentul a fost perceput de privitori ca un accident de circulație produs de o persoană care a plecat de la fața locului. Nu se poate trage de aici concluzia că fapta a tulburat liniștea și ordinea publică.

Împrejurarea că ulterior fapta a ajuns la cunoștința publicului, prin mijloace mediatice și a produs indignarea acestuia caracterizează gradul de pericol social al faptei, dar nu constituie un element de tipicitate a infracțiunii de tulburare a liniștii și ordinii publice. Dacă am aprecia în sens contrar, ar trebui ca orice infracțiune de violență, omor, viol etc. să presupună întotdeauna existența infracțiunii prevăzute de art. 371 C.pen., căci aceste fapte trezesc inevitabil indignarea publicului, după ce ajung la cunoștința acestuia, prin diverse mijloace.

În concluzie, lipsește urmarea imediată, constând în tulburarea efectivă a ordinii și liniștii publice produsă în urma violențelor exercitate de inculpată asupra victimei sau a motocicletei.

Un alt aspect contestat de inculpată se referă la latura subiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina sa. Prin apărătorului său, aceasta s-a apărat invocând iresponsabilitatea, în sensul existenței cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 28 C.pr.pen.

A contestat validitatea expertizei neuropsihiatrice întocmită de INML București, fără să indice temeiuri concrete, cu excepția criticii referitoare la faptul că experții nu s-au referit decât la discernământ, fără să se pronunțe cu privire la capacitatea de a-și controla voința a inculpatei, în momentul comiterii faptelor.

Instanța a admis completarea raportului inițial de expertiză sub acest aspect, comisia confirmând existența atât a facrtorului volitiv, cât și intelectiv, care caracterizează starea de responsabilitate (a se vedea raportul de expertiză de la filele 248-258, vol. 1, dosar de urmărire penală și completarea de la filele 101-102, dosar instanță).

Inculpata, prin apărătorul său, a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale neuropsihiatrice, la un alt institut medico-legal din țară. A depus la dosar raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de domnul D.C, filele 106-112).

A propus audierea expertului și a martorelor K. și L

În raportul de expertiză extrajudiciară s-a considerat că inculpata suferă de tulburare psihotică, care i-a afectat capacitatea psihică. Concluziile s-au întemeiat pe înscrisurile dosarului, fără ca expertul să o examineze niciodată pe inculpată. Audiat fiind, expertul a făcut referiri generale la tulburările psihice, susținând aceleași concluzii din raportul de expertiză extrajudiciară.

Cele două martore au descris comportamentul general al inculpatei din ziua evenimentului și din perioada anterioară.

Examinând pe de o parte raportul de expertiză neuropsihiatrică efectuat în cursul urmăririi penale, cât și completarea lucrării, efectuată în cursul cercetării judecătorești , iar pe de altă parte depozițiile martorilor audiați de instanță și raportul de expertiză extrajudiciară depus în cursul cercetării judecătorești, instanța constată că nu rezultă nicio îndoială cu privire la starea de responsabilitate a inculpatei.

Constată că analiza efectuată de comisia de medici a Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici a fost amănunțită, a avut în vedere documentele dosarului, trecutul și comportamentul inculpatei și a cuprins două examinări succesive ale acesteia.

Astfel, rezultă din raport comportamentul cu tendințe antisociale, instabilitatea psihică, cenzura morală slabă, complexe de superioritate, tulburări de personalitate de tip histrinoic, narcisic, Borderline și antisocial.

S-a stabilit diagnosticul de tulburare mixta de personalitate, cu trăsături borderline și antisociale. S-a concluzionat că inculpata a avut atât discernământ, respectiv capacitatea de a reliza consecințele faptelor sale, cât și capacitatea de a le controla.

Pe de altă parte, raportul de expertiză extrajudiciară și depoziția autorului său fac o analiză generică asupra anumitor tulburări de personalitate, schizofrenie sau de tip Borderline, care afectează discernământul. Instanța a constatat că expertul propus de inculpată nu a examinat-o niciodată pe aceasta și nici nu avea o cunoștință aprofundată a dosarului cauzei.

În ceea ce privește depozițiile celor două martore, care indică o stare de agitație a inculpatei din ziua evenimentului, o transformare negativă a personalității acesteia în timp sau chiar relatări ale sale referitoare la faptul că se simte urmărită, instanța nu le dă nicio interpretare medicală, acesta fiind atributul comisiei care a efectuat examinarea. Constată totuși că și în fața comisiei medicale, inculpata a adoptat un comportament necorespunzător, prezentându-se în halat de baie și cu un prosop în jurul capului.

Se mai reține că inculpata este absolventă a unei facultăți de psihologie, că a lucrat pentru un timp în acest domeniu, astfel încât nu este exclusă simularea unor afecțiuni psihice de către aceasta.

Instanța consideră că, deși faptele victimei sunt uimitoare și puțin explicabile, aceeași este reacția privitorului obiectiv în fața majorității infracțiunilor de violență, astfel că reprobabilitatea faptei nu este un argument pentru a pune la îndoială rezultatele expertizei medicale judiciare.

Dimpotrivă, există explicații care exced analizei instanței și care pot explica anumite comportamente antisociale, reținând doar că inculpata era consumatoare ocazională de droguri sau că, așa cum a constatat comisia de examinare medicală, cenzura sa morală era slabă.

Neavând, deci, niciun dubiu asupra responsabilității inculpatei, instanța constată că sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă ale infracțiunilor de ultraj calificat, în modalitatea tentativei la omor și distrugere, inculpata acționând cu intenție directă sau cel mult depășită.

Cu privire la latura obiectivă, constată că aceasta nu a fost contestată și reține că fapta intenționată de a vira cu autoturismul către motocicleta condusă de victimă, în timpul deplasării pe o stradă aglomerată, constituie elementul material al celor două infracțiuni, legătura de cauzalitate fiind evidentă.

La finalul deliberării, instanța a concluzionat că în cazul de față sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.3 din Codul de procedură penală, în sensul că, se constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele de ultraj calificat și distrugere există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpată.

În cauza dedusă judecății, Tribunalul constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința inculpatei Vlădescu Anda Ioana, probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția acesteia.

În drept, faptele inculpatei constituie infracțiunile de ultraj calificat, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., cu referire la art. 32 alin. 1 C.pen., raportat la 188 alin. 1 și 2 C. pen. și distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 C.pen. Faptele au fost săvârșite în concurs ideal de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. 2 C.pen.

Astfel, instanța va stabili pentru aceste infracțiuni pedepse in limitele prevăzute de lege, având în vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C.pr.pen.

Constată că nu se poate face aplicarea art. 396 alin.10 C.pr.pen.

Constată că, potrivit textului invocat, reducerea pedepsei este prevăzută pentru situația când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat.

Prin urmare procedura este aplicabilă doar în situațiile în care inculpatul solicită aplicarea acestei proceduri, instanța o respinge și administrează probe, iar în final, situația de fapt este cea recunoscută de inculpat.

În cauza de față, inculpata a solicitat inițial aplicarea procedurii simplificate, dar a renunțat la aceasta și a optat pentru procedura de drept comun, înainte ca instanța să se pronunțe asupra cererii inițiale.

Prin urmare, desfășurarea cercetării judecătorești în procedura de drept comun, ca urmare a opțiunii inculpatei, nu este prevăzută de art. 396 alin.1 0 C.pr.pen., chiar dacă judecata se face fără contestarea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Mai mult decât atât, condiția recunoașterii totale a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare presupune obligativitatea recunoașterii acestora atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, procedura abreviată neputând fi aplicată atunci când inculpatul recunoaște fapta în materialitatea ei, dar nu și forma de vinovăție cu care procurorul a considerat că fapta a fost comisă (a se vedea și considerentele Deciziei nr. 4/2019 a Curții Constituționale).

Din punctul de vedere al sancțiunii, se constată că pedeapsa pentru infracțiunea de ultraj calificat în modalitatea tentativei la omor este de la 7 ani și 6 luni si 15 ani.

Pedeapsa pentru infracțiunea de distrugere este de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, însă trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Dar, firește, gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și inculpatului.

Circumstanțele faptelor au fost descrise mai sus.

Cu privire la persoana inculpatei, instanța reține că aceasta are 33 de ani, are studii superioare, nu are copii minori în întreținere, este consumatoare ocazională de droguri și a avut o conduită formal corectă în cursul cercetărilor și este infractor primar.

Acțiunea sa împotriva victimei, de o violență extremă, nu a fost provocată în niciun fel de aceasta, care a avut o atitudine corectă, legală. Consecințele faptei puteau fi mult mai grave, în condițiile în care victima a fost răsturnată de pe motocicletă pe o arteră aglomerată, existând probabilitatea crescută de a fi lovită de alte autovehicole aflate în trafic. De asemenea, leziunile suferite de victimă puteau fi mult mai grave, dar acest lucru este deja sancționat prin încadrarea juridică dată faptei.

De asemenea, infracțiunea de distrugere a fost săvârșită în asemenea condiții încât este la limită încadrarea sa potrivit art. 253 alin.4 C.pen., deci are o gravitate sporită.

Având în vedere toate aceste circumstanțe legate de fapte și motivația lor, de datele privind persoana inculpatei, instanța îi va aplica o pedepse situate spre limita medie a pedepselor legale, calculată mai sus, în baza tuturor textelor aplicabile.

Modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi decât cea efectivă, în penitenciar.

Așadar, potrivit analizei de mai sus, în baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin. 1 lit.a C.pr.pen., va achita inculpata pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C.pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., cu referire la art. 32, alin. 1 C.pen., raportat la 188 alin. 1 și 2 C.pen. o va condamna pe inculpata Vlădescu Anda Ioana la pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj calificat la data de 19.08.2020, în dauna victimei Popa Adrian Dumitru.

În baza art.67 al.2 C.pen., va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, e, f, h și k C.pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art.65 al.1 C.pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, e, f, h și k C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 253 alin. 1 C.pen., o va condamna pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere la data de 19.08.2020, în dauna părții vătămate IPJ Buzău.

În baza art.67 al.2 C.pen., va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, e, f, h și k C.pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art.65 al.1 C.pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, e, f, h și k C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art.38 al.2 C.pen. cu referire la art.39 al.1 lit.b C.pen., art.45 al.3 lit.a, al.5 C.pen., va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 9 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, inculpata având de executat în final pedeapsa de 9 ani și 10 luni închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, e, f, h și k C.pen., pe o durată de 3 ani și a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, e, f, h și k C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art.72 al.1 C.pen., va deduce din pedeapsa de executat durata reținerii si arestării preventive, începând cu data de 20.08.2021, la zi.

În baza art.399 al.1 C.pr.pen., va menține starea de arest preventiv a inculpatei, M.A.P. nr. 23/UP/2021 al Tribunalului Buzău. Executorie cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, conform art.399 al.4 C.pr.pen.

Având în vedere că prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a opinat pentru obligarea inculpatei la tratament medical, în baza art.109 al.1, 3 C.pen., va lua față de inculpată măsura de siguranță a obligării la tratament medical, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În baza art.566 al.1, 3 C.pr.pen., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, o copie de pe dispozitivul acesteia și de pe raportul de expertiză medico – legală psihiatrică nr. A1PSI/___/2020 întocmit de Institutului Național de Medicină Legală ”Mina Minovici” (filele 248-254), se vor înainta administrației locului de deținere.

În latură civilă, va lua act că Spitalul Județean Buzău nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.19 C.pr.pen. raportat la art.1349, art.1357 C.civ., va obliga inculpata să plătească părții civile Inspectoratul Județean de Poliție Buzău suma de 83807,78 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, suma fiind dovedită prin actele depuse de partea civilă la dosarul cauzei (filele 29-45).

Cu privire la partea civilă Popa Adrian Dumitru, instanța constată că pe de o parte că acesta a solicitat în fața instanței, în termen, despăgubiri civile în sumă de 350.000 lei, reprezentând daune morale și materiale, iar pe de altă parte că, în final, a solicitat instanței să lase nesoluționată latura civilă, pentru a se putea adresa ulterior instanței civile, unde să poată solicita despăgubiri de la asigurătorul de răspundere civilă.,

Mai întâi, instanța constată că, în caz de condamnare, nu poate lăsa nesoluționată latura civilă, ci potrivit art. 396 alin.1 C.pr.pen.,este obligată să se pronunțe asupra laturii civile.

Art. 25 alin.5 C.pr.pen. impune instanței să lase nesoluționată acțiunea civilă în anumite cazuri când pronunță alte soluții decât condamnarea.

Prin urmare, instanța nu poate admite cererea formulată de partea civilă Popa Adrian Dumitru de a lăsa nesoluționată latura civilă, pentru ca acesta să se adreseze ulterior instanței civile, întrucât, odată exprimată opțiunea în favoarea uneia dintre căile procesuale anterior analizate, ea dobândește un caracter irevocabil, persoana vătămată, constituită parte civilă în procesul penal, nemaiputând renunța la această cale de obținere a reparării prejudiciilor suferite prin săvârșirea infracțiunii, pentru a formula o acțiune civilă distinctă la instanța civilă competentă (a se vedea considerentele Deciziei nr. 741 din 13 decembrie 2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017).

Această solicitare a părții civile este determinată de decizia instanței de a respinge cererea de introducere în cauză a asigurătorului de răspundere civilă, formulată după finalizarea procedurii de cameră preliminară.

Instanța a avut mai întâi în vedere faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat calitatea procesuală a asigurătorului de răspundere civilă, în cea de parte responsabilă civilmente (RIL nr. 1 din 15.02.2016).

În al doilea rând, potrivit art. 21 alin. 1 C.pr.pen., introducerea in cauză a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile, in termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 C.pen., deci nu se poate face din oficiu. Prin urmare, instanța nu ar fi putut introduce în cauză partea responsabilă civilmente din oficiu.

În ultimul rând, a constatat că decizia nr. 257/2017 a Curții Constituționale a corectat art. 21 C.pen., în sensul de a nu mai permite ca introducerea în cauză a părții responsabile civilmente să se efectueze in termenul prevăzut de art. 20, respectiv înainte de începerea cercetării judecătorești; din considerentele acestei decizii, care sunt si ele obligatorii, rezultă cu claritate că introducerea in cauză a părții responsabile civilmente nu poate avea loc decât până la finalizarea procedurii de cameră preliminară, în ideea de a proteja si drepturile pe care le are asiguratorul de răspundere civilă. Prin urmare, instanța, reținând că solicitarea cu privire la introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă a fost formulată după epuizarea procedurii de cameră preliminară, a respins cererea (a se vedea încheierea din data de 06.04.2021).

Dincolo de impedimentul procedural, peste care nu a putut trece, instanța constată că ar fi fost discutabilă posibilitatea de a obliga asigurătorul de răspundere civilă la dezdăunarea părților civile prejudiciate printr-o faptă intenționată.

Tot cu privire la partea civilă Popa Adrian Dumitru , instanța mai constată că după ce, prin apărătorul ales, a depus cererea de constituire de parte civilă, indicând în mod global suma de 350.000 lei cu titlu de despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și morale, nu a individualizat sumele și a depus nicio dovadă pentru daunele materiale. De aceea, instanța va considera cererea formulată doar pentru daune morale.

Instanța consideră că o suma de 200.000 lei reprezintă o reparație justă a prejudiciului moral suferit de Popa Adrian Dumitru

În baza art.112 al.1 lit.b C.pen., va dispune confiscarea autoturismul marca Fiat, model 500, an de fabricație 2008, cu serie șasiu ZFA_….94, înmatriculat sub numărul …, folosit la săvârșirea infracțiunilor și aflat în custodia I.P.J. B____.

Va menține sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 375/P/2020 din data de 08.09.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B____, autoturismului marca Fiat, model 500, an de fabricație 2008, cu serie șasiu ZFA____________94, înmatriculat sub numărul ____, aparținând inculpatei.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, dispune, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.274 C.pr.pen., va obliga inculpata la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”

Comments

comentarii