CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Violeta-Sibianca Lăcătuș din Bistrița-Năsăud, arestată în Elveția pentru cerșetorie, a câștigat la CEDO daune morale de 922 euro pentru că i s-a încălcat dreptul la viață privată. ”Sancțiunea impusă reclamantei nu a constituit o măsură proporțională nici cu scopul luptei împotriva criminalității organizate, nici cu cel al protejării drepturilor trecătorilor, rezidenților și proprietarilor de afaceri.”, se arată în hotărârea CEDO.
Reclamanta, aparținând comunității de romi, a fost condamnată, în temeiul dreptului penal de la Geneva, la o amendă de 500 de franci elvețieni (CHF) pentru că a cerșit pe drumul public din Geneva. Apoi a fost reținută timp de cinci zile pentru neplata amenzii. Ea acuză încălcarea articolelor 8, 10 și 14 din Convenție.
Din 2011, reclamanta a efectuat excursii la Geneva unde, neavând loc de muncă, a cerșit pe străzi. La 22 iulie 2011 i-a fost aplicată o primă amendă de 100 CHF în aplicarea articolului 11A din legea penală de la Geneva („GPL”; paragraful 16 de mai jos), care interzice cerșetoria pe drumul public.
Cu această ocazie, a fost confiscată din suma de 16,75 CHF găsită asupra ei în urma unei percheziții efectuate de poliție.
Nu a fost emis niciun ordin de sechestru pentru această confiscare. Reclamanta a fost amendată cu încă opt amenzi, de fiecare dată în valoare de 100 CHF prin ordin penal, pentru cererea de pomană cu un calicel pe drumul public în zilele de 17, 18, 21, 29, 2012, de două ori pe 4 martie 2012 , la 21 august 2012 și la 18 ianuarie 2013.
La 21 februarie și 4 martie 2012, reclamantul a fost plasat și în custodia poliției pentru o perioadă de trei ore de fiecare dată. Fiecare amendă a fost însoțită de o pedeapsă privativă de libertate alternativă de o zi în caz de neplată.
Reclamanta, reprezentată de avocatul ei, a formulat opoziție la sancțiunile penale menționate mai sus.
Prin hotărârea din 14 ianuarie 2014, instanța de poliție din cantonul Geneva a găsit-o pe reclamantă vinovată de cerșetorie și a obligat-o să plătească o amendă de 500 CHF, împreună cu o pedeapsă privativă de libertate de cinci zile în caz de neplata. Prin aceeași hotărâre, el a confirmat confiscarea a 16,75 CHF.
Reclamanta a făcut recurs împotriva deciziei Curții de Poliție din Cantonul Geneva la Camera de Apel și Revizuire Penală a Curții de Justiție din Cantonul Geneva. Ea a pretins în special o încălcare a libertății sale de comunicare, protejată, potrivit acesteia, de articolul 16 din Constituția Elveției și de articolul 10 din Convenție. Ea a susținut, de asemenea, o încălcare a interdicției discriminării indirecte în sensul articolului 14 din Convenție și al articolului 8 § 2 din Constituția Elveției, împreună cu articolul 11A din GPL. Mai mult, ea s-a plâns de o încălcare a libertății sale personale (articolele 7, 10 și 36 § 3 din Constituție [a se vedea paragraful 15 de mai jos] și articolul 8 din Convenție), precum și o interpretare arbitrară a Articolul 11A din GPL din cauza lipsei unei definiții legale a cerșetoriei. În cele din urmă, ea a cerut restituirea 16,75 CHF confiscate, plus o dobândă de 5% de la data sechestrului.
În hotărârea sa din 4 aprilie 2014, Camera de Apel a respins toate aceste plângeri pe motiv că, pe de o parte, interzicerea cerșetoriei nu a încălcat libertatea de exprimare a reclamantului, deoarece această interdicție nu l-a împiedicat în niciun caz să-și exprime sau să facă cunoscută publicului situația sa socială în niciun alt mod și, pe de altă parte, că nu a existat nicio discriminare indirectă, deoarece nimic din lege nu arăta că interzicerea cerșetoriei se îndrepta numai către populația de romi sau privarea recurentului era de natură să constituie un criteriu de discriminare. A făcut referire la diferite hotărâri în care Curtea Federală a decis că interdicția cerșetoriei nu încalcă viața privată și a considerat că secțiunea 11A din GPL pedepsea un comportament suficient de specific. În cele din urmă, ea a confirmat confiscarea banilor găsiți asupra reclamantului.
Acesta din urmă a formulat un recurs la Curtea Federală împotriva deciziei camerei de apel penale, reiterând în fond plângerile deja formulate în fața autorităților cantonale.
În hotărârea pronunțată la 10 septembrie 2014, Tribunalul Federal a considerat că interzicerea cerșetoriei nu încalcă nici articolul 8, nici articolul 14 din Convenție și a făcut referire la alte hotărâri prin care anterior respinsese reclamațiile referitoare la această problemă (a se vedea paragraful 18 de mai jos).
În ceea ce privește plângerea referitoare la libertatea de exprimare, extrasele relevante din hotărârea în cauză sunt următoarele:
„1.1. În mai multe hotărâri, referitoare la recursuri similare cu cele ale apelantului și introduse de același avocat, această instanță a examinat aceste plângeri, pe care le-a respins în măsura în care acestea erau admisibile (a se vedea, printre altele: hotărârea 6B_368 / 2012 din 17 august 2012 la 1 la 7; hotărârea 6B_88 / 2012 din 17 august 2012 la 1 la 7). În măsura în care situația personală a recurentului, astfel cum reiese din faptele hotărârii atacate, este comparabilă cu cazurile judecate anterior, ne vom limita la a ne referi la considerentele legale ale hotărârilor menționate anterior prin formularea observații suplimentare justificate de particularitățile scrisului recurentului. (…)
2.5. Foarte larg, sfera libertății de exprimare trebuie totuși să-și găsească limitele. Acesta este motivul pentru care, fără a cere ca informația sau opinia să fie de natură politică, nu este justificată supunerea la garanția art. 10 alin. 1 CEDO, dacă comunicarea sa nu este de cea mai mică natură publică, ci este limitată la domeniul strict privat (Dieter Kugelmann, Der Schutz Individualkommunikation nach der EMRK, EuGRZ 2003 p. 20). Un act nu poate fi protejat prin libertatea de exprimare dacă nu poate fi recunoscută nicio valoare comunicativă în acesta (Christian Walter, în: Europäischer Grundrechteschutz, Enyklopädie Europarecht, 2014, nr. 8 p. 480 f.) Sau chiar dacă nu nu vizează în primul rând expresia non-verbală a unei idei sau a unui fapt (Jörg Paul Müller și Markus Schefer, Grundrechte in der Schweiz, ediția a IV-a 2008, p. 360); conținutul simbolic al comportamentului este decisiv (Grabenwarter / Pabel, Europäische Menschen-rechtskonvention, ediția a 5-a 2012, § 23, nr. 5 p. 309). (…)
2.7. În cazul de față, hotărârea adoptată constată, pentru a lega instanța de aici (art. 105 alin. 1 LTF), că apelantul cerșea trecătorilor bani înmânându-le o ceașcă pe drumul public. Recurentul nu a menționat niciodată niciun discurs sau dialog. Ne aflăm astfel în ipoteza comportamentului non-verbal. Nici recurenta nu susține, chiar și pe o bază accesorie, că a dorit să confere, de exemplu, o dimensiune politică sau chiar informații generale simple despre situația romilor din țara sa sau a persoanelor sărace din Elveția pentru activitatea ei de cerșetorie. Prin urmare, în esență, tot conținutul simbolic al comportamentului ei trebuie exclus și mesajul pe care îl trimite trecătorilor este limitat la expresia privării sale personale, a privării de familie cel mult și a nevoii sale de ‘Ajutor. Această comunicare rămâne astfel în limitele unei probleme exclusiv private. Trebuie admis, de asemenea, că actul de comunicare nu se adresează în primul rând populației de la Geneva considerată în ansamblu (așa cum pare să susțină recurentul), ci se referă mai degrabă la o succesiune de contacte interindividuale în care comunicarea informațiile legate de destituirea sa tinde exclusiv să declanșeze în fiecare destinatar succesiv un sentiment de milă și un răspuns marcat de generozitate. Comunicarea destituirii sale de către apelantă apare astfel de la început ca un element secundar simplu – deși necesar – al activității sale de cerșetorie.
Din cele de mai sus rezultă că, în circumstanțele cazului, fațeta de comunicare a activității recurentei este redusă singular. Fără a aduce atingere extinderii foarte semnificative a câmpului libertății de exprimare garantată de art. 10 CEDO, nu se poate desluși în comportamentul apelantului niciuna dintre caracteristicile care fac din libera exprimare unul dintre fundamentele societăților democratice sau una dintre condițiile dezvoltării individuale. În cele din urmă, apelantul nu încearcă să demonstreze că art. 16 Cst. i-ar oferi o protecție mai extinsă decât standardul convențional. Nu este necesar să se examineze cazul din acest unghi (art. 106 al. 2 LTF). În aceste condiții, nu există niciun motiv pentru a proteja comportamentul apelantului dincolo de limitele oferite de libertatea personală (…). Plângerea trebuie respinsă. “
Tribunalul Federal a constatat, de asemenea, că 16,75 CHF au fost confiscate reclamantei în timp ce cerșea și aceasta din urmă neavând menționat autorităților cantonale nicio sursă plauzibilă a acestei sume, nu era arbitrar să consideră că această sumă a fost rezultatul cerșetoriei.
Între 24 și 28 martie 2015, reclamanta a fost închisă în închisoarea provizorie Champ-Dollon pentru neplata amenzii.
Dispoziția relevantă a dreptului penal al Cantonului Geneva (GPL) este formulată după cum urmează:
Articolul 11 A – Cerșetorie
„1. Oricine cerșește va fi pedepsit cu amendă.
2. Dacă făptuitorul organizează cerșetoria altora sau dacă este însoțit de unul sau mai mulți minori sau persoane aflate în întreținere, amenda va fi de cel puțin 2 000 CHF. “
Cadrul legal pentru amendă este reglementat de legea penală federală. Conform articolului 106 alin. 1 CP, „dacă legea nu prevede altfel, cuantumul maxim al amenzii este de 10.000 de franci”. Cu toate acestea, codul penal elvețian nu prevede o sumă minimă a amenzii. În plus, conform articolului 106 alin. 2 CP, atunci când judecătorul pronunță o amendă, adaugă în hotărârea sa această amendă o privare de libertate înlocuitoare care va fi executată numai în cazul în care, în mod defectuos, persoana condamnată nu plătește amenda. Această pedeapsă privativă de libertate alternativă este de cel puțin o zi și de cel mult trei luni.
17. Cerșetoria a fost interzisă la Geneva de peste șaizeci de ani. Interdicția a apărut inițial în regulamentul Consiliului de Stat din 1 noiembrie 1946 privind vagabondajul și cerșetoria (RVM), care se baza legal pe articolul 37, numărul 33, din vechea lege penală de la Geneva. din 20 septembrie 1941. Această prevedere a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2007, a noii legi penale din 17 noiembrie 2006 (GPL, Recueil sistematic genevois E 4 05). Potrivit autorităților, RVM nu mai avea astfel un temei juridic suficient și, prin urmare, nu mai era aplicabilă. Din acest motiv, în noiembrie 2007, a fost adoptată noua secțiune 11A din GPL.
Sibianca Lăcătuș, a prin avoactul D. Bazarbachi din Geneva, a dat în judecată statul elvețian la CEDO și a câștigat.
Concluzia CEDO:
”Curtea consideră că sancțiunea impusă reclamantei nu a constituit o măsură proporțională nici cu scopul luptei împotriva criminalității organizate, nici cu cel al protejării drepturilor trecătorilor, rezidenților și proprietarilor de afaceri. În cazul de față, Curtea consideră că măsura în care reclamanta, care este o persoană extrem de vulnerabilă, a fost pedepsită pentru faptele sale într-o situație în care foarte probabil nu avea alte mijloace de subzistență și, prin urmare, nicio altă opțiune decât cerșitul pentru a supraviețui, nu i-a afectat demnitatea umană și însăși esența drepturilor protejate de articolul Prin urmare, statul pârât a depășit marja de apreciere de care se bucura. în acest caz.
Prin urmare, Curtea concluzionează că imixtiunea în exercitarea reclamantei a drepturilor sale protejate de articolul 8 nu a fost „necesară într-o societate democratică” în sensul articolului 8 § 2. ”
Art. 8 alin.2 din Convenție: ”Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”
