CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătoarea Maria-Gabriela Stănculeanu de la Curtea de Apel Iași arată în motivarea condamnării la 23 de ani de închisoare a avocatului Sebastian Felecanu că acesta și-a agresat iubita înainte să o arunce de la etajul 6, încercând să creeze impresia unei sinucideri și sperând că nu se vor vedea urmele agresiunii anterioare căderii. ”Se discută în acest gen de ipoteze de aparența unei crime perfecte”, notează judecătoarea. Culmea este că, după cum reține instanța, avocatul s-ar fi enervat mai tare când iubita nu l-a lăsat să plece după ce o agresase. Sentința nu este definitivă, urmând ca Înalta Curte să judece apelul.
Extras din motivare (individualizarea pedepsei): ”Fapta comisă de inculpat prezintă o gravitate ridicată, nu doar în mod abstract, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, ci cu referire la conținutul său concret. Astfel, reține instanța împrejurarea că inculpatul, pe fondul unei stări de ebrietate ridicate, consecutivă consumului de alcool la o petrecere de nuntă și în contextul unor neînțelegeri minore cu victima Cioată Monica, neînțelegeri care, prin aportul conjugat al ambilor, au escaladat, devenind un conflict acut, în care cei doi s-au agresat fizic și verbal, a decis să aplice o corecție fizică mai severă victimei, lovind-o pe aceasta cu putere, probabil cu pumnul, cel puțin în zona bărbiei, unde a fost decoperită o echimoză de dimensiuni mari, după care a strâns-o de gât, iar consecutiv acestui moment, a luat hotărârea de a o ucide și a făcut acest lucru încercând să creeze aparența unei sinucideri, constând în aruncarea voluntară de la etaj a victimei.
Astfel cum instanța a apreciat în cadrul situației de fapt, față de succesiunea rapidă a evenimentelor, de la o ceartă la fel cum fuseseră și multe altele, la una mult mai intensă, nu poate stabili dacă inculpatul a luat decizia de a ucide victima anterior lovirii cu putere a acesteia și sugrumării sau subsecvent acestui din urmă moment, când a realizat ceea ce făcuse, însă, în orice caz, o astfel de hotărâre a fost clară în momentul în care victima a împins victima de pe pervazul bucătăriei de la etajul 6 al imobilului în care locuiseră împreună.
Inculpatul a considerat că, procedând astfel, actele de agresiune fizică exercitate asupra victimei nu vor putea fi decelate în cadrul leziunilor produse de căderea de la înălțime și, prin urmare, răspunderea sa penală nu va putea fi angajată, dificultățile de intrumentare ale unor astfel de cauze fiind binecunoscute în știința criminalistică, unde se discută în acest gen de ipoteze de aparența unei crime perfecte.
De altfel, în cadrul tuturor leziunilor produse asupra victimei au putut fi evaluate și separate clar doar cele care s-au produs pe fața anterioară a corpului victimei, dată fiind căderea pe spate, sens în care existența oricăror alte leziuni, dacă au fost, pe partea posterioară, nu au putut fi separate de cel specifice căderii.
Este important de menționat și de natură să potențeze gravitatea faptei nu doar în sensul atragerii formei calificate a infracțiunii faptul că odată cu uciderea victimei a fost suprimat și produsul de concepție, respectiv copilul pe care victima îl purta și al cărui tată era inculpatul, împrejurare ce nu a fost de natură să cenzureze, să înfrâneze acțiunile agresive ale inculpatului, nici în momentele de debut ale conflictului cu victima, nici ulterior, când conflictul s-a acutizat.
(..)
Instanța nu omite și nu ignoră, în cadrul acestei analize, faptul că și victima a avut un comportament violent față de inculpat, dar așa cum a menționat și anterior, în cadrul considerentelor expuse, exploziile de furie ale victimei, loviturile cu palmele-cel mai probabil-aplicate inculpatului, urmăreau să împiedice ca acesta să părăsească apartamentul, întrucât victima considera că și de această dată, ca și în cadrul multor alte ocazii anterioare, conflictul era doar unul de moment, putând fi restabilite rapid relațiile bune anterioare, în timp ce pentru inculpat, situația a fost cu totul diferită.
Astfel, instanța poate admite că dependența afectivă a victimei de inculpat, ce s-a manifestat prin interogarea repetată a acestuia din urmă asupra locurilor unde se afla, persoanelor cu care se întâlnea, interesului față de victimă, deși puteau fi considerate flatante într-o primă fază, dat fiind faptul că victima Cioată Monica era o persoană tânără și atrăgătoare, au putut începe să fie deranjante pentru inculpat, mai ales când aceste întrebări repetate sau suspiciuni ale victimei reprezentau temeiul unor conflicte dintre cei doi, iar pe fondul unei stări avansate de ebrietate, reiterarea aceluiași gen de comportament din partea victimei, l-a determinat pe inculpat să reacționeze agresiv, lovind-o, după care a încercat să plece din locuință.
Faptul că victima nu l-a lăsat, nebănuind încărcarea psihică negativă a inculpatului, exacerbată de dezinhibiția provocată de consumul de alcool și mai mult decât atât, a determinat exacerbarea actelor de violență exercitate de inculpat până în punctul la care acesta a depășit limitele unui comportament aflat în spectrul unei relative normalități și a decis să ucidă victima, neținând cont la acel moment nici de legătura dintre ei, nici de faptul că acesta era însărcinată cu copilul său.
În urma acțiunilor inculpatului, o fată tânără, de doar 26 de ani, ce urma să aibă un copil și care avea perspective de viitor, fiind interesată și pasionată de cariera profesională ce era abia la debut, a murit brusc, într-un mod violent și devastator pentru persoanele apropiate.
Trebuie menționat astfel că tot acest comportament violent al inculpatului, ce s-a manifestat exacerbat pe fondul întrunirii concomitente a mai multor condiții, nefaste pentru victimă, nu reprezintă neapărat o conduită izolată a acestuia în raport cu terțele persoane și, trebuie adăugat, mai ales cu partenerele de viață, potențialul agresiv și conflictual, mai ales verbal, dar în situații izolate și fizic fiind unul consistent și constant.
Prin urmare, nu se poate considera că victima a fost cea care, prin comportamentul său, a declanșat anumite impulsuri violente din partea inculpatului, pe care acesta nu le avea în mod normal, dar le-a manifestat cu acea ocazie, ci, cel mult, că a contribuit involuntar la proliferarea unei agresivități fizice ce a condus la omor.
În sensul celor anterior expuse, instanța remarcă că inculpatul a putut fi perceput de o parte dintre vecinii cu care interacționa mai mult sau mai puțin ocazional, drept o persoană agresivă, conflictuală, nepoliticoasă.”
