Prevederile legale actuale privitoare la emiterea ordinelor de protecție privează de acest drept femeile care vor să se apere de bărbații cu care au avut doar o aventură sau cărora pur și simplu au făcut o obsesie. O femeie din Cluj a cerut ordin de protecție împotriva unui bărbat care a amenințat-o că o omoară și i-a dat cu toporul în ușă. Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea ca inadmisibilă pe motiv că ”relația intimă pe care ar fi avut-o cu pârâtul nu poate fi privita ca o relație de concubinaj producătoare de efecte juridice (…), fiind mai degraba o relație extraconjugală sporadică/pasageră, fără alte implicații”.

Cu alte cuvinte, dacă o femeie s-a întâlnit de două-trei ori cu un bărbat, iar apoi acesta vine cu toporul la ușa ei și amenință că o omoară, nu se încadrează pentru a primi ordin de protecție. După cum vom vedea în motivare hotărârii Judecătoriei Cluj-Napoca, Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, în care sunt prevăzute condițiile pentru emiterea ordinului de protecție, nu acoperă astfel de situații.

Prin cererea introdusa la instanță, reclamanta S. R. a solictat in contadictoriu cu paratul H. I ”să se dispuna emiterea unui ordin de protectie prin care sa se dispuna obligarea paratului  la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, obligarea paratului la pastrarea unei distante minime determinate fata de copii victimei sau fata de alte rude ale acesteia, obligarea paratului la pastrarea unei distante minime determinate fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate, interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic prin corespondenta sau in orice alt mod cu victima.”

”Intrucat a decis sa raceasca relatiile cu familia paratului, acesta a devenit agresiv, astfel ca la data de 22.10.2017  in jurul orei 22.30 a venit la usa reclamantei amenintand-o ca o omoara si lovind cu un topor in usa apartamentului”, se arată în cerere.

Bărbatul nu a depus întâmpinare, insă fiind prezent în sala de judecată, prin avocat din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție.

Prin Sentinta civila  nr.7435/2017 din 25 octombrie 2017, instanța Judecătoriei Cluj-Napoca a respins cererea pe următoarele considerente:

”Potrivit disp. art. 248 alin. (1)/NCPC, instanța este ținută a se pronunța cu precădere asupra excepțiilor de procedura si de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, iar potrivit disp. art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, actualizată și modificată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care sa se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre masurile-obligațiile sau interdicțiile prevăzute de acest text de lege.

Conform disp. art. 3 alin. (1) din din Legea nr. 217/2003, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșita de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, iar potrivit disp. art. 5 din același act normativ, “In sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude; b) sotul/sotia și/sau fostul sot/fosta sotie; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.”

Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că pentru emiterea ordinului de protecție este necesar ca integritatea fizică sau psihică a victimei să fie pusă în pericol printr-un act de violență (fizica sau psihica), iar aceasta violență să vină din partea unui membru al familiei, așa cum este acesta definit de art. 5 din Legea nr. 217/2003.

In speță, din chiar susținerile petentei a rezultat că persoana chemata în judecată în calitate de agresor nu este un membru al familiei petentei, deoarece este o persoana straina care nu locuiește în același apartament cu aceasta și cu care nu are legături asemănătoare acelora dintre soți, astfel că nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 5 lit. a)-e) din Legea nr. 217/2003.

Sustinerea reclamantei cu privire la relatia intima pe care ar fi avut-o cu paratul nu poate fi privita ca o relatie de concubinaj producatoare de efecte juridice si nici chiar ca un concubinaj adulterin care presupune existenta unei relatii intre doi parteneri de sex opus intre care se angajeaza o relatie stabila, fie ca acestia convietuiesc sau nu, fiind mai degraba o relatie extraconjugala sporadica/pasagera, fara alte implicatii.

De altfel, desi reclamanta sustine ca mergea saptamanal(din cursul lunii iulie si pana la data incidentului) la familia paratului aceasta nu a  fost in masura sa precizeze nici adresa exacta a paratului, mentionand acest aspect chiar in cererea de emitere a ordinului de protectie. Reclamanta nu a furnizat  mai multe informatii despre relatia cu paratul, subliniind mai mult relatia sa cu familia paratului, astfel ca instanta si-a format convingerea ca nu poate fi adusa in discutie o relatie asemanatoare aceleia dintre soti.

Prin urmare, în condițiile în care, violențele la care face referire petenta nu au fost exercitate de către un membru al familiei, în sensul prevederilor art. 5 din Legea nr. 217/2003, instanța apreciază că formularea unei astfel de cereri, întemeiate pe prevederile acestei legi, apare ca inadmisibilă, actul normativ menționat fiind aplicabil numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege, care nu sunt incidente în cauză.

Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția inadmisibilitătii cererii de emitere a ordinului de protecție și, în consecință, va respinge ca inadmisibilă cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de petentă împotriva intimatului.”

Avocata Diana Micu Olosutean de la SCA Budușan și Asociații, care împreună cu o colegă apără pro bono femeile agresate, a explicat pentru Clujust.ro că o femeie care nu se apără de soț, de fostul soț sau de un bărbat cu care a avut relații asemănătoare acelora dintre soți are doar calea plângerii penale pentru amenințare, hărțuire, lovire sau distrugere. ”Este o situație ingrată, deoarece se știe cât durează să fie rezolvată o plângere penală, iar în acest timp femeia poate păți ceva. Și la noi a venit o femeie care nu se încadra la condițiile din lege pentru ordin de protecție și era disperată. Țin minte că acum un an a fost un caz mediatizat în țară, în care, tot așa, femeia s-a tot plâns la poliție, nu a primit ordin de protecție și până la urmă a fost ucisă. Într-adevăr, ar trebui făcută o schimbare în lege. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 264/2017, a fost declarată neconstituțională sintagmei “în cazul în care conviețuiesc” din cuprinsul dispozițiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 217/2003, dar tot nu este suficient deoarece a rămas condiția să există relații asemănătoare acelora dintre soți”, a spus avocata.

Recent, ministrul Justiției, Tudorel Toader, a vorbit despre modificări legislative în sensul că ordinul de protecție să poată fi emis pe loc de către polițiști. Poate cu această ocazie, va lua în considerare și situații precum cea expusă în acest articol.

Comments

comentarii