Curtea de Apel Cluj a desființat un acord de recunoaștere la cererea inculpatului polițist

Caz mai puțin obișnuit. Un polițist din Cluj, care a încheiat cu Parchetul acord de recunoaștere și a primit o pedeapsă cu amânare pentru trei infracțiuni, a cerut și a obținut în apel desființarea sentinței prin care era confirmat acordul.

”În temeiul art. 488 alin. 4 lit.b) Cod procedură penală admite apelul formulat de apelantul inculpat P I L , Desființează în integralitate sentința penală nr.204/20.05.2025 pronun?ată de Judecătoria Dej în dosar nr. 4381/219/2024 prin care acordul de vinovăție încheiat între inculpatul P I L si Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 09.10.2024 a fost admis, si pronunțând o nouă hotărâre:

În temeiul art. 485 alin.1 lit. b) Cod procedură penală respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 09.10.2024 de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj si inculpatul P I L , pentru săvârșirea infracțiunilor de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, prev. de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal ( 75 acțiuni componente), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 rap. la art. 322 alin.1 Cod penal, complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin.1 si 2 Cod penal cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal și trimite cauza procurorului în vederea continuării urmăririi penale.”

Pedeapsa inițială: 1 an și 8 luni de închisoare, cu amânarea aplicării

Prin acord, agentul de poliție, șef de post în comuna Câțcău, primise o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni de închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de doi ani. Pe durata acestui termen, inculpatul trebuie să respecte mai multe obligații, inclusiv să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune și să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul unei primării.

Totodată, instanța de fond a dispus confiscarea unei autoutilitare Iveco folosite la comiterea faptelor, precum și a sumei de 14.400 de lei, reprezentând veniturile obținute ilegal.

Transporturi contra cost, făcute ani la rând

Din actele dosarului rezultă că, în perioada noiembrie 2020 – mai 2024, polițistul a efectuat în mod repetat transporturi de balastru, materiale de construcții și lemne, contra cost, pentru zeci de persoane din zonă. Activitatea era cunoscută la nivelul comunității, martorii declarând că „în sat se știa” că agentul de poliție presta astfel de servicii.

Deși autoutilitarele erau înmatriculate pe numele mamei sale, ele erau folosite în fapt de inculpat, inclusiv în timpul programului de lucru, aspect dovedit prin interceptări telefonice și documente oficiale. Legea interzice explicit polițiștilor să desfășoare activități comerciale, chiar și prin intermediari.

Factură falsă pentru decontarea concediului

Pe lângă activitățile comerciale ilegale, instanța a reținut că inculpatul a fost implicat și într-un episod de fraudare a deconturilor de vacanță. Mai exact, acesta a intermediat obținerea unei facturi false de la o pensiune, pentru servicii turistice care nu au fost prestate în realitate.

Factura a fost folosită de un alt polițist pentru a obține decontarea sumei de 1.450 de lei de la IPJ Cluj. Prejudiciul a fost ulterior recuperat integral în cursul urmăririi penale.

Motivele de apel

”Prin memoriul cuprinzând motivele de apel depus la data de 11 iunie 2025 inculpatul P I L, prin avocatul ales, a solicitat, desființarea sentinței penale nr. 204/20.05.2025 a Judecătoriei Dej doar în ceea ce privește dispozitia de confiscare a autovehiculului marca Iveco cu nr. de înmatriculare …, solicitând în principal, respingerea solicitării de confiscare a autovehiculului, iar în secundar, să se dispună con fiscarea specială prin echivalent bănesc conform art. 112 alin.2 Cod penal.

În esență, s-a apreciat că autovehiculul nu se încadrează în noțiunea de bun folosit la săvârșirea unei infracțiuni tipice și acesta aparține unui terț care nu a cunoscut scopul folosirii sale, argumentele in extenso fiind expuse la filele 10-19 dosar curte.

Prin memoriul cuprinzând motivele de apel depus la data de 30 octombrie 2025, în completarea motivelor de apel depuse anterior, inculpatul P.I.L, prin avocatul ales, a solicitat  în baza art. 488 alin. (4) lit. b) C.proc.pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Criticile se referă la soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, pe care o  apreciază ca fiind nelegală la acest moment, în lumina deciziei nr. 327/2025 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept.

Raportat la această decizie, consideră că fapta reţinută în sarcina inculpatului nu îndeplineşte elementele de tipicitate obiectivă a infracţiunii, impunându-se respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, urmând ca organele de urmărire penală să pronunţe o soluţie de clasare, în continuare fiind expuse considerentele deciziei antereferite (par. 62, 70, 88-92, 94).

S-a apreciat că, în cazul concret este necesar să se analizeze în ce măsură inculpatul a utilizat informaţii obţinute în virtutea funcţiei deţinute (agent de poliţie şi şef de post în cadrul Postului Comunal de Poliţie Câţcău), cu ocazia prestării de servicii de transport de balastru şi material lemnos, iar răspunsul este, evident, negativ. Astfel, între activitatea de poliţist şi cea de transport de materiale nu există nicio legătură, activităţile de prestări servicii fiind realizate în baza unor relaţii de amiciţie sau vecinătate cu beneficiarii, consăteni ai inculpatului, mare parte dintre aceştia ajutându-l la rândul lor cu diferite activităţi gospodăreşti sau de construcţii în trecut.

De asemenea, balastrul transportat provenea de la balastiera unde era angajat tatăl inculpatului, fără niciun fel de legătură cu activitatea profesională de poliţist. Cu alte cuvinte, calitatea de agent de poliţie, respectiv şef de post nu i-a creat inculpatului niciun fel de avantaj în desfăşurarea activităţii de transport, care sa îl plaseze într-o poziţie privilegiată fată de alţi participanţi la circuitul economic.

De altfel, nici în ordonanţele de efectuare în continuare a urmăririi penale şi de punere în mişcare a acţiunii penale, Ministerul Public nu susţine teza folosirii unor informaţii obţinute în virtutea funcţiei şi nu indică în ce ar consta respectivele informaţii. Aşadar, conduita inculpatului ar putea intra cel mult în sfera abaterilor disciplinare nejustificând intervenţia dreptului penal. Fapta în discuţie prezintă un grad de periculozitate redus, activitatea de transport reprezentând mai degrabă un ajutor pentru persoanele din comunitate decât o sursă considerabilă de venituri (acestea la rândul lor fiind unele modeste, în medie de puţin peste 300 lei lunar, incluzând şi preţul motorinei folosite la transport).

Prin urmare, nu este îndeplinită o condiţie esenţială a elementului material al infracţiunii, acţiunea penală fiind lipsită de temei, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. în consecinţă, o soluţie de amânare a aplicării pedepsei cu privire la o faptă care nu este tipică apare ca fiind nelegală.

Raportat la soluţiile limitate pe care instanţa le poate pronunţa în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, ulterior admiterii apelului, a apreciat că singura soluţie posibilă la acest moment este respingerea acordului, urmând ca procurorul să dispună o soluţie de clasare în raport de această infracţiune.”

Comments

comentarii