CEDO-violarea secretului profesional dintre avocat și client prin clonarea telefonului clientului

CEDO a constatat joi, 17 decembrie 2020, că simpla percheziție informatică a telefonului unui client al avocatului, chiar în condițiile în care nu s-a putut demonstra violarea efectivă a secretului dintre avocat și client, constituie o încălcare a art.8 din Convenție datorită lipsei previzibilității în speță, din cauza lipsei de claritate a cadrului juridic și a lipsei garanțiilor procedurale referitoare în mod concret la protecția secretului profesional.

Cauza Sabre împotriva Norvegiei (nr. 459/18)

Reclamantul, Mohammed Imran Saber, este cetățean norvegian care s-a născut în 1978 și locuiește în Oslo.

Cazul se referă la privilegiul avocat-client și la o dispută juridică privind percheziționarea smart phone-ului solicitantului de către poliție.

Telefonul reclamantului a fost confiscat de poliție la data de 23 noiembrie 2015 în contextul unei anchete penale împotriva a două persoane acuzate de complicitate pentru a-l omorî pe reclamant. Poliția a dorit să investigheze telefonul victimei (reclamantul) pentru a face lumină asupra posibilelor conflicte dintre suspecți și solicitant.

Reclamantul a declarat că telefonul său conținea corespondență prin e-mail și SMS-uri schimbate de către el cu doi dintre avocații care i-au asigurat apărarea într-un alt dosar penal, în care acesta era suspect (proceduri care s-au încheiat cu achitarea sa în 2019). Poliția și reclamantul au fost de acord că mai înainte ca datele să fi fie copiate de pe telefonul reclamantului era necesar ca o instanță de judecată să trieze informațiile și că orice date protejate de către privilegiul secretului profesional legal să fi fie eliminate înainte ca poliția să poată efectua percheziția.

Tribunalul din Oslo a procedat la efectuarea filtrării, iar pe fondul dezacordului cu privire la modul în care instanța ar putea face acest lucru în termeni practici, s-a ridicat inclusiv problema dacă ar putea solicita asistență de la poliție.

Cu toate acestea, Tribunalul din Oslo a abandonat apoi procedura de filtrare, deoarece Curtea Supremă a pronunțat între timp o decizie – fără legătură cu cazul solicitantului – în care a indicat faptul că, ar trebui, de fapt, să fie poliția cea care filtrează astfel de date.

Toate contestațiile sale ulterioare, inclusiv cea din urmă formulată în fața Curții Supreme în iunie 2017, au fost respinse.

Copia datelor de pe telefonul reclamantului a fost returnată poliției pentru a fi percheziționată, iar poliția a efectuat percheziția fără niciun control al instanței, la final emițând, un raport la data de 9 noiembrie 2017.

Reclamantul s-a plâns că procedurile privind verificarea și copierea datelor stocate de pe smart phone -ul său au facilitat accesul la corespondența dintre acesta și avocații săi, i-au încălcat drepturile, în special dreptul la respectarea corespondenței, în temeiul articolului 8 din Convenția europeană, care prevede că fiecare persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale și că orice ingerință din partea autorităților în exercitarea acestui drept trebuie să fie prevăzută și necesară într-o societate democratică.

Curtea a constatat că obținerea datelor de pe telefonul reclamantului reprezintă o ingerință în dreptul său la respectarea corespondenței și că ingerința se baza formal pe o prevedere legală din Codul de procedură penală. Cu toate că accesul la corespondența dintre reclamant și avocații săi se putea obține via clonare a telefonului său, problema care se pune este aceea dacă calitatea legii care prevedea această posibilitate a oferit suficiente garanții care să asigure că secretul profesional legal nu a fost compromis în timpul percheziției informatice.

Curtea subliniază importanța garanțiilor procesuale specifice atunci când se tratează de a proteja confidențialitatea schimbului de informații dintre avocați și clienții lor și a secretului profesional legal. Secretul profesional este bazat pe relația de încredere dintre avocat și clientul său, iar protejarea secretului profesional este, în special corolarul dreptului clientului avocatului de a nu se autoincrimina, ceea ce presupune că autoritățile trebuie să caute soluționarea cazului fără a recurge la obținerea de probe cu ajutorul metodelor de constrângere sau presiuni în scopul înfrângerii voinței persoanei acuzate.

Mai mult, Curtea a subliniat că este clar în interesul general, că orice persoană care dorește să consulte un avocat ar trebui să aibă libertatea de a face acest lucru în condiții care favorizează o discuție deplină și dezinhibată și că din acest motiv relația avocat-client este, în principiu, privilegiată. Nu a limitat această considerație doar la chestiuni legate de litigii aflate pe rol și a subliniat că, fie în contextul asistenței pentru litigii civile sau penale, fie în contextul solicitării de consultanță juridică generală, persoanele care consultă un avocat se pot aștepta în mod rezonabil ca, comunicarea lor să fie privată și confidențială (a se vedea, de exemplu, Altay împotriva Turciei (nr. 2), nr. 11236/06, §§ 49-51, 9 aprilie 2019 și referințele la acesta).

Reclamantul a solicitat daune morale fără a le estima, lăsând la aprecierea curții suma ce se va acorda.

Guvernul nu a contestat faptul că, în cazul în care Curtea constată o încălcare a articolului 8 din Convenție, ar putea exista motive pentru acordarea unei satisfacții echitabile în ceea ce privește prejudiciul moral.

Curtea, având în vedere natura relativ tehnică a încălcării constatate și circumstanțele cazului, consideră că constatarea unei încălcări constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral pe care reclamantul l-ar fi putut suferi.

Curtea a constatat că reclamantul a necesitat asistență juridică, dar nu a transmis la cererea acesteia informațiile necesare. Conform jurisprudenței Curții, un solicitant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate efectiv și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantumul. În speță, având în vedere documentele aflate în posesia sa, argumentele părților și criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde suma de 7.000 EUR pentru procedura în fața Curții, plus orice impozit care ar putea fi exigibil. către solicitant.

Încălcarea articolului 8

Curtea a reținut că nu are nicio bază pentru a decide dacă secretul profesional a fost sau nu compromis în cauza de față, și că nici reclamantul nu a susținut că a fost. Cu toate acestea, în opinia Curții, lipsa previzibilității în speță, din cauza lipsei de claritate a cadrului juridic și a lipsei garanțiilor procedurale referitoare în mod concret la protecția secretului profesional, nu respectă cerințele care decurg din criteriul că imixtiunea trebuie să fie în conformitate cu legea în sensul articolului 8 § 2 al Convenției. După ce a tras această concluzie, nu este necesar ca Curtea să verifice respectarea celorlalte cerințe prevăzute de această dispoziție.

În lumina celor de mai sus, Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție.

Soluția Curții:

Declară, cu majoritate, admisibilă plângerea referitoare la articolul 8 din convenție, iar restul cererii inadmisibilă;

Hotărăște, cu șase voturi împotriva unuia, că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție;

Reține, cu șase voturi la unu,

(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din convenție, suma următoare, care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării:

7.000 EUR (șapte mii de euro), plus orice taxă care poate fi percepută solicitantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile;

(b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare se vor plăti dobânzi simple la suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de neplată plus trei puncte procentuale;

Respinge în unanimitate, restul cererii solicitantului pentru satisfacție echitabilă.

Satisfacție echitabilă: 7.000 EUR (costuri și cheltuieli).

Hotărârea în limba engleză se poate vizualiza aici.

Comments

comentarii