Gigi Mihalache, un sindicalist cunoscut de la Poșta Română, concediat după protestul angajaților din Cluj din toamna lui 2016, și-a recâștigat postul în instanță.

Curtea de Apel Cluj a menținut sentința Tribunalului, prin care s-a dispus anularea Deciziei de concediere din 25 ianuarie 2017 emisă de către Poșta Română pe numele lui Gigi Mihalache și s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei. ”Concedierea intimatului nu are o cauză reală, serioasă și obiectivă”, se arată în motivarea judecătorilor.

Mihalache a arătat în acțiunea judecătorească că a fost o bună perioadă lider de sindicat, sens în care apreciază că acest aspect a dus la introducerea lui pe lista celor vizați de concediere.

”În perioada octombrie – noiembrie 2016, la Cluj-Napoca, a fost un protest spontan la care a participat, fapt care a fost preluat în media (TV, presa scrisă și site-uri de socializare). Consider că toate acestea au deranjat actuala conducere a societății Compania Națională Poșta Română, conducere afiliata politic actualei puteri politice (PSD+ALDE), astfel că prin raportare la modul în care s-a derulat procedura de concediere pune în lumină vădita reacție a acesteia față de mine”, a susținut Mihalache în instanță.

De asemenea a arătat că susține în continuare drepturile angajaților din cadrul Companiei Naționale Poșta Română în sensul că este o persoană activă pe Facebook sau pe alte rețele de socializare și că este apreciat.

Aceasta a solicitat și daune morale de 7.500 de lei pentru că a fost afectat de concedierea nelegală. Mihalache a motivat cererea prin faptul că a fost angajat al Poștei începând cu anul 1989 și până în anul 2017, când a fost concediat în mod nelegal, iar cariera profesională și viața familiă i-au fost afectate. Curtea i-a respins însă această cerere.

 

DECIZIA CIVILĂ NR. 116/A/2018 – Curtea de Apel Cluj

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 4288 din 31 iulie 2017 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. 1925/117/2017, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul Mihalache Gigi în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română S.A., s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 340/25.01.2017 emisă de către pârâtă, s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei; a fost obligată pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data de 25.01.2017 și până la reintegrarea efectivă; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de daune morale; s-a respins cererea privind obligarea la cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată începând cu data de 11.03.1991 în funcția de oficiant, prevederile contractului suferind de-a lungul timpului mai multe modificări, părțile încheind în acest sens acte adiționale, în cele din urmă, acesta ajungând să ocupe funcția de inspector exploatare.

S-a reținut că în baza unui act adițional semnat în anul 2012 reclamantul a preluat atribuțiile de serviciu ale inspectorului de exploatare care coordonează Colectivul Control Ulterior, beneficiind în acest sens de un spor de conducere de 5%, ulterior, în anul 2015, reclamantul semnând fișa postului, respectiv pentru postul de inspector exploatare – responsabil Control Ulterior, fiind subordonat șefului Oficiului Județean de Poștă Cluj și având în subordine personalul din cadrul Colectivului Control Ulterior.

Reține instanța că prin Preavizul de concediere colectivă reclamantul a fost notificat de angajator cu privire la faptul că, având în vedere desființarea unui loc de muncă de natura celui ocupat și ținând seama de faptul că în urma desfășurării examenului de testare a cunoștințelor profesionale, a fost declarat respins și urmează a fi concediat, fiindu-i acordat un preaviz de 20 de zile, sens în care la data de 25.01.2017, pârâta a emis Decizia nr. 340 prin care a dispus concedierea reclamantului, în calitate de inspector exploatare, în temeiul art. 65 C. Muncii.

Într-o astfel de situație, de încetare a raporturilor juridice de muncă, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65, alin. 1 C. Muncii, s-a apreciat că instanța verifică în limitele competenței sale legalitatea și temeinicia măsurii, stabilind motivele și împrejurările care au condus la această măsură, controlul de legalitate, vizând existența dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării activității, ori caracterul efectiv al desființării locului de muncă, precum și cauza reală și serioasă a concedierii.

Referitor la cerința art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, instanța apreciază că pentru ca o cauză să fie reală și serioasă este necesar să aibă caracter obiectiv (să fie impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice sau o reorganizare a activității), să fie precisă, în sensul că nu disimulează un alt temei și să fie serioasă, în sensul că dificultățile economice, transformările tehnologice sau reorganizarea, după caz, să aibă o anumită gravitate, care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă, sau a unor locuri de muncă.

În ceea ce privește cele trei temeiuri, de desființare a locului de muncă indicate la art.65, alin.1 C. Muncii, dificultățile economice, transformările tehnologice ori reorganizarea activității, consideră instanța că acestea nu constituie condiții cumulative, incidența doar a unuia dintre ele permițând concedierea.

Afirmă instanța că reorganizarea activității unei companii este atributul exclusiv al conducerii, astfel că măsurile interne nu pot fi cenzurate de instanță, însă angajatorul are obligația legală, ca prin actul de concediere să prezinte salariatului motivele care au generat această situație pentru ca în funcție de acestea să se poată aprecia asupra gravității situației și obiectivității măsurii, care trebuie să fie în concordanță cu actele și normele generale asumate de angajator în situația unui proces amplu de concediere colectivă, respectiv cu toate obligațiile și procedurile agreate prin negocieri colective anterioare și cu planul general de măsuri.

Reține instanța că, din probele existente la dosarul cauzei rezultă în principal că la nivelul societății pârâte a fost aprobat prin Hotărârea nr. 88/09.11.2016  un amplu plan de disponibilizare, fiind vizat un număr de 343 de posturi care pot fi desființate din care 296 ocupate. În anexa nr. 1 au fost identificate posturile vizate pentru a fi desființate și numărul salariaților care urmează a fi afectați de concedierea colectivă.

S-a avut în vedere că la nivelul Oficiului Județean Poștal Cluj, la poziția nr. 213 au fost vizate două posturi de inspector exploatare. În privința susținerilor reclamantului legate de faptul că postul său, acela de inspector exploatare cu atribuții de coordonare a Colectivului Control Ulterior, nu a fost vizat de programul de concediere s-a reținut că au fost contestate de pârâtă, aceasta susținând că postul pe care îl ocupa era de inspector exploatare.

Sub aspectul cauzei reale și serioase, instanța de fond a constatat că sub acest aspect, măsura dispusă de angajator este netemeinică. În acest sens, a arătat că la data de 18.09.1995 a fost angajată în cadrul companiei numita S. M. I., ulterior Sancraian, pe funcția de factor prelucrător și care în mod similar, prin acte adiționale succesive a fost încadrată în funcția de inspector exploatare, calitate în care, aceasta a semnat la data de 31.01.2017, la câteva zile după concedierea reclamantului, fișa de post pentru postul de inspector exploatare – Responsabil Control Ulterior, cu aceleași atribuții, obligații și raporturi de subordonare cu cele deținute anterior de reclamant.

Are în vedere instanța că în organigrama Oficiului Județean de poștă Cluj, postul de inspector exploatare în cadrul Compartimentului Control Ulterior apare atât la data de 01.06.2016 cât și după reorganizarea afirmată de pârâtă la 01.02.2017, prin urmare nu poate fi primită susținerea pârâtei că și postul reclamantului a fost vizat de reorganizare..

Se subliniază în plus de instanță, că în cadrul procesului de inițiere, negociere și desfășurare a demersurilor privind concedierile colective, pârâta și-a asumat printre altele, criteriile și procedurile în vederea realizării concedierii, un prim criteriu reprezentându-l opțiunea voluntară a salariaților, care la data de 22.11.2016, respectiv 23.11.2016, salariații Tărău A. și Roschnafsky Bruno , ambii inspectori exploatare, și-au manifestat-o în sensul încetării contractului individual de muncă, urmare a desființării postului.

S-a arătat în acest context, că un alt criteriu reglementat prin procedurile de concediere colectivă, respectiv testarea cunoștințelor profesionale, a rămas fără aplicabilitate, cei doi urmând a fi concediați în conformitate cu planul de măsuri.

S-a reținut că la aceeași dată, 23.11.2016, salariatul Roschnafsky Bruno a revenit asupra opțiunii, manifestarea sa de voință, fiind înregistrată sub nr. 310/5911, fiind avizată de către directorul pârâtei. În aceste condiții, instanța a apreciat că, criteriul privind testarea cunoștințelor a revenit în actualitate, procedurile asumate reglementând în mod neechivoc faptul că în perioada 24 – 29.11.2016, Direcția Resurse Umane va comunica către fiecare loc de muncă salariații care urmează a fi supuși procedurii de testare profesională, comunicare care s-a făcut la data de 06.12.2016, cu nerespectarea termenului impus, în aprecierea instanței angajatorul anunțând salariații , precum și pe reclamant cu privire la faptul că în data de 09.12.2016, orele 9,00, va avea loc testarea profesională sub formă de interviu.

Susținerile pârâtei legate de faptul că testarea ar fi constat în verificarea cunoștințelor specifice postului și că astfel absența reclamantului a fost nejustificată, nu au fost reținute de instanța, în contextul în care postul reclamantului nu a fost supus în mod real reorganizării, iar procedura de notificare nu a fost legal parcursă. În aceste condiții, consideră instanța că drepturile salariatului au fost semnificativ afectate, programarea testării peste două zile, fiind sub posibilitatea obiectivă a oricărei persoane de a se pregăti în vederea susținerii unui interviu profesional, în vederea păstrării locului de muncă.

Încălcarea procedurilor de concediere inițial stabilite constituie în aprecierea instanței un motiv de netemeinicie și nelegalitate a măsurii dispuse, indicând tocmai lipsa caracterului real și serios al concedierii.

Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior expuse, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 340/25.01.2017 emisă de pârâtă și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior concedierii.

De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii, 25.01.2017 și până la data reintegrării efective.

În ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă faptul că reclamantul a fost angajat al companiei pârâte din anul 1991, având o evoluție calitativă în plan profesional, dedicare în activitate, fidelitate în raport cu angajatorul și implicare în ce privește locul de muncă și domeniul de servicii.

S-a reținut că martorul audiat în cauză a declarat că reclamantul a fost semnificativ afectat de concediere, devenind dintr-o persoană jovială și mereu pusă pe glume, o persoană apatică, percepută ca fiind apăsată de probleme și îmbătrânită.

Martorul a relatat de asemenea, că reclamantul a fost afectat în plan personal și familial, evitând să își informeze familia de acest aspect, distanțându-se de cercul de prieteni și evitând discuțiile legate de locul de muncă. martorul a arătat totodată că reclamantul a avut nevoie de sprijin pe plan emoțional, sens în care s-a și deplasat cu reclamantul, ulterior concedierii, la un preot pentru a căpăta încredere.

Mai are în vedere instanța că din punct de vedere material, acesta a avut de suferit, martorul confirmând că l-a împrumutat cu bani și că perspectiva faptului că la vârsta de 50 de ani și-ar găsi cu greu un loc de muncă îl îngrijora și afecta.

De asemenea, instanța a apreciat că și sub aspectul formării personale, reclamantul a fost afectat de măsura de concediere, sens în care a arătat că martorul a arătat de asemenea, că cei doi erau și studenți ai facultății de drept, însă ulterior concedierii, reclamantului i-a fost redusă performanța școlară.

Astfel fiind, instanța de fond a apreciat că între fapta săvârșită de pârâtă, respectiv concedierea reclamantului în condițiile de nelegalitate și netemeinicie indicate și suferințele reclamantului pe toate planurile, profesional, familial, personal, școlar ori material, există o legătură directă, astfel că a admis în parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei.

Deși a fost parte căzută în pretenții, pârâta nu a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât reclamantul nu a dovedit suportarea acestora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Mihalache Gigi solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării pârâtei-intimate Compania Națională Poșta Română la plata în favoarea sa de daune morale în cuantum de 75.000 lei pentru nelegala concediere, a obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la fond în cuantumul solicitat de 3.000 lei, a obligării intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată din apel în cuantumul de 2.000 lei.

Apelantul reclamant face o prezentare a circumstanțelor cauzei, arătând că din anul 1989 și până la data de 31.01.2017 a fost angajat al Compania Națională Poșta Română în temeiul contractului de muncă nr. 72//08.08.1989, timp în care și-a desfășurat activitatea, succesiv, în funcțiile de factor poștal, mânuitor valori, șef depozit, revizor contabil, revizor gestiuni, inspector exploatare și inspector exploatare cu funcție de conducere Colectiv Control Ulterior din cadrul OFICIULUI – JUDEȚEAN DE POȘTĂ CLUJ- COLECTIV CONTROL ULTERIOR.

Arată apelantul că ultima funcție a ocupat-o începând cu data de 17.01.2012 conform actului adițional nr. 230/558/10.01,2012 la contractul de muncă inițial nr. 72/xxxxx/08.08.1989, până la data intrării în vigoare a deciziei de concediere atacată prin prezenta acțiune – 31.01.2017.

Raportându-se la decizia de concediere, apelantul arată că motivul pentru care s-a dispus concedierea este acela că pârâta s-a reorganizat, iar postul ocupat de către apelant a fost desființat ca și consecința directa a aplicării Hotărârii Consiliului de Administrație al societății Compania Națională Poșta Română nr. 88/09.11.2016 si 102/11.01.2017 .

Prezentând motivele reținute de prima instanța pentru anularea deciziei de concediere și pentru acordarea daunelor morale, apelantul consideră că aceste daune trebuiau acordate în integralitatea solicitării lui, acesta întrucât i-a fost afectată cariera profesională.

În acest sens a arătat că, din anul 1989 și până la data de 31.01.2017, a fost angajat al societății Compania Națională Poșta Română , în temeiul contractului de muncă nr. 72/…/08.08.1989.

A îmbrățișat această carieră profesională în anul 1989 cu un sacrificiu și risc însemnat în sensul că pentru a obține un post pe perioadă nedeterminată, a fost obligat să-și dea acordul privind detașarea sa la M.. începând cu 01.01.1990 pe o perioada de 6 luni, aceasta fiind politica vechiului sistem comunist, dovada în acest sens fiind cererea din data de 28.09.1989 cu nr. xxxxx, pe care a fost nevoit să o formuleze, cererea purtând acordul conducerii Poștei Romane din acea vreme, schimbările aduse de Revoluția din Decembrie 1989, însă au făcut ca cele 6 luni de mină să nu mai fie necesare, însă este de remarcat că riscul a fost asumat.

Mai precizează apelantul că „a rămas fidel Poștei Române și s-a dedicat cu maximă pricepere pentru a face ca ceea ce a depins de el să fie realizat în mod corespunzător, acesta fiind motivul pentru care a parcurs trepte în urcare în funcții ierarhice,în timp nu prea scurt, astfel că a ajuns să cunoască în detaliu modul în care „mecanismul” numit POȘTĂ funcționează.

Evidențiază că, la început a fost factor poștal, apoi mânuitor valori, ulterior a urcat pe treapta de conducere fiind șef depozit, revizor contabil, revizor gestiuni, iar începând cu anul 2010 inspector exploatare și din 2012, inspector exploatare cu funcție de conducere Colectiv Control Ulterior din cadrul OFICIULUI JUDEȚEAN DE POSTA CLUJ-COLECTIV CONTROL ULTERIOR.

Apelantul mai arată că fiind dedicat carierei profesionale a gândit și a conceput un plan de reorganizare a serviciilor poștale care, în opinia sa, în condițiile punerii în practică, aducea un plus substanțial de valoare acestor servicii. De asemenea, a făcut diligențele necesare și a prezentat planul respectiv conducerii CNPR S.A din anul 2011-2012, care l-a agreat însă ca urmare a schimbării ulterioare a conducerii, planul a fost abandonat.

Prin prezentarea evoluției sale profesionale, apelantul subliniază nivelul la care a înțeles să se implice în cariera profesională.

Apelantul își exprimă mai departe dezamăgirea că  pregătirea și perfecționarea  profesională formată în ani de zile nu a fost avută în vedere în momentul disponibilizării sale, aspect care l-a afectat.

Mai arată apelantul că tocmai că s-a dedicat carierei profesionale de salariat poștal, în prezent fiind la vârsta de 50 ani îi este mult mai greu să găsească un alt loc de muncă în domeniu, piața privata în materie de servicii poștale în România fiind greu accesibilă, ceea ce îl determină  să se îndrepte spre alte domenii de activitate, în care va trebui să o ia de la început, cu consecința directă a ocupării unor posturi inferioare atât din punct de vedere salarial, cât și din cel al ierarhiei, vârsta reducându-i șansele de angajare față de persoanele mai tinere, așa cum toate studiile statistice o dovedesc.

De asemenea, solicită să se rețină că a fost și este afectat în plan moral, în familie și în societate.

Mai arată apelantul că este pus prin concediere într-o situație jenantă și umilitoare în raport cu soția, cu mama, socrii, rude, dar și cu prieteni și cunoscuți.

Astfel, susține că, cel puțin în raport cu mama și cu socrii săi a fost nevoit, pentru a-i proteja să nu fie afectați de ceea ce i s-a întâmplat, să le ascundă faptul că a fost concediat, iar atunci când veneau în vizită, era nevoit să plece de acasă în perioadele în care în mod firesc era la serviciu.

Apelantul mai precizează că situația era  oarecum similară cu rudele, prietenii, fiind-i jenă să le aducă la cunoștința situația creată.

Apelantul arată că în raport cu vecinii, nu a putut să ascundă situația creată și, cu jenă a  fost nevoit să le aducă la cunoștință că a fost concediat.

După maniera în care a avut loc, apelantul susține că, concedierea sa apare ca fiind o vădită reacție a actualei conduceri a Compania Națională Poșta Română în raport cu criticile personale pe care le-a formulat față de managementul politizat al societății Compania Națională Poșta Română .

Arată că, fiind dedicat intereselor legitime ale lucrătorilor poștali și văzând anumite derapaje și anomalii în managementul societății, a publicat pe blogul personal în cursul ultimilor ani o serie de critici personale, justificate cu înscrisuri făcute la rândul lor publice, care au avut priză la colegi și nu numai.

Mai arată apelantul că în egală măsură, în perioada octombrie – noiembrie 2016, la Cluj-Napoca, a fost un protest spontan la care a participat, fapt care a fost preluat în media (TV, presa scrisă și site-uri de socializare).

Consideră că toate acestea au deranjat actuala conducere a societății Compania Națională Poșta Română , conducere afiliata politic actualei puteri politice (PSD+ALDE), astfel că prin raportare la modul în care s-a derulat procedura de concediere a sa, pune în lumină, vădita reacție a acesteia față de apelant.

Mai arată apelantul că și-a pierdut dreptul de acces la documente clasificate și în ipoteza reîncadrării sale, va fi nevoit să urmeze din nou procedurile pentru a obține dreptul pierdut, fiind nevoit să deruleze unele proceduri pentru a obține certificatul ORNIS de acces la documente clasificate, ceea ce îi creează un disconfort moral.

În context, arată că efect al concedierii, a fost înștiințat prin adresă scrisă ce i-a fost adusă la cunoștință la data de 09.02.2017, că nu mai are acces la documente clasificate ca secrete de stat.

În drept, invocă prevederile art. 215 din Legea nr. 62/2011, Codul muncii, precum și cele ale NCPC – art. 466 și următoarele.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și pârâta Compania Națională ”Poșta Română” S.A,, solicitând admiterea apelului propriu, în sensul modificării în tot a sentinței atacate.

În cadrul susținerilor s-a arătat că începând din anul 1989  și până la data concedierii colective, reclamantul și-a desfășurat activitatea succesiv, în CNRP în cadrul mai multor subunități/servicii poștale, pe diverse funcții.

Astfel s-a arătat că în baza referatului Oficiului Județean de Posta Cluj nr. 230.3/259/09.01.2012 și a Actului Adițional numărul 230/558/10.01.2012, începând cu data de 17.01.2012, acesta a ocupat postul de inspector exploatare, preluând atribuțiile de serviciu ale inspectorului exploatare ce coordonează Colectivul Control Ulterior din cadrul Oficiului Județean de Posta Cluj – post pentru ocuparea căruia nu este necesara îndeplinirea unor condiții speciale și nici organizarea vreunul concurs.

Se precizează că funcția ocupată de reclamant se regăsește în organigrama Oficiului Județean de Poștă, fiind subordonată Directorului Oficiului Județean de Poșta Cluj, denumită simplu – Inspector exploatare care este încadrata la secțiunea III: PERSONAL FUNCȚIONAL ADMINISTRATIV, poziția 34 în Lista funcțiilor din Contractul Colectiv de Muncă 2008 – 2018, revizuit, modificat și actualizat, neexistând o funcție specială, o funcție denumită în mod distinct „Inspector exploatare cu atribuții de coordonare a Colectivului Control ulterio”.

În ce privește reorganizarea CN Posta Romana SA, s-a arătat că s-a făcut în baza Planului de disponibilizare „NOIEMBRIE 2016” înregistrat sub nr. 110/5074/03.11.2016, reorganizarea fiind impusă de situația economică precară cu care se confrunta CN Poșta Romana SA în ultimii ani, astfel că prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 88/09.11,2016, a fost aprobat planul de disponibilizare «„NOIEMBRIE 2016” înregistrat sub nr. 110/5074/03,11.2016, lista posturilor propuse pentru desființare, precum și organigramele rezultate în urma procesului de optimizare a personalului, în conformitate cu propunerile formulate prin nota nr. 110/5075/03.11.2016 elaborată de către Direcția Resurse Umane din cadrul CN Posta Romana SA.

Se arată că în Notificarea nr. 101/4572/09.11.2016/ adresată de CNPR SA, Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România, se precizează faptul ca vor fii desființate un număr de 343 de posturi din care 31 de posturi de inspector exploatare poștală, la poziția 213 din lista posturilor propuse pentru desființare (anexa nr. 1 la planul de disponibilizare nr. 110/5074/03.11.2016 – poziția 6), atașată planului de disponibilizare, menționându-se faptul ca în cadrul Oficiului Județean de Poștă Cluj vor fi desființate un număr de 2 posturi de inspector exploatare, desființarea posturilor fiind o consecința a analizei amănunțite a necesitaților funcționale existente la nivelul companiei, respectiv la nivelul Oficiului Județean de Poștă Cluj.

În privința concedierii  reclamantului s-a arătat că s-a făcut prin decizia nr. 340/25.01.2017, în temeiul dispozițiilor art. 65, art. 66 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare, a art. 26.1 și art. 26.3 din Contractul Colectiv de Muncă 2008/2018 revizuit, modificat și actualizat, art. 1 alin. 2 din decizie stabilind că „concedierea salariatei/salariatului se dispune din motive care nu țin de persoana sa ca urmare a desființării efective a postulai ocupat, ca o consecință directa a aplicării Hotărârilor Consiliului de Administrație CN Poșta Romana SA nr. 88/09.11.2016 și nr. 102/21.01.2017″, hotărâre  prin care „se aproba Planul de disponibilizare „NOIEMBRIE 2016” înregistrat sub nr. 110/5074/03.11.2016, lista posturilor propuse pentru desființare, precum și organigramele rezultate în urma procesului de optimizare a personalului, în conformitate cu propunerile formulate prin nota nr. 110/5075/03.11.2016 elaborată de către Direcția Resurse Umane din cadrul CN Posta Romana SA”.

Referindu-se la Notificarea nr. 101/4572/09.11.2016, adresată de Companiei de Poștă, Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România și la conținutul procesului-verbal nr. 101/4696/16.11.2016, prin care au fost stabilite criteriile pentru reducerea de personal urmare a reorganizării apelanta susține că Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România a fost informat despre concedierile ce se vor desfășura, toți salariații poștali fiind informați despre procedura de concediere ce urma sa se desfășoare, despre locurile de muncă ce urmau, sa se desființeze, criteriile In baza cărora se vor departaja salariații a căror posturi erau afectate de concediere precum etapele ce vor fi parcurse prin procesul verbal sus-menționat, reclamantului și colegilor acestuia care au ocupat postul de Inspector exploatare poștali fiindu-le adus la cunoștință următoarele:

– se vor desființa doua posturi de Inspector exploatare din cadrul Oficiului Județean de Posta Cluj;

– aplicarea efectivă a reducerii de personal se va face ținând cont de prevederile CCM 2008/2013 revizuit, modificat si actualizat si de: evaluarea realizării obiectivelor de performanta în conformitate cu prevederile art. 69 alin. 3 din Codul Muncii; opțiunea salariaților privind concedierea colectivă; examen pentru testarea cunoștințelor profesionale prevăzute în fisa postului;

– în situația în care pana la data de 23.11.2016 nu vor exista 2 salariați (inspectori exploatare) care sa opteze pentru concedierea colectiva, se va parcurge următoarea etapa: testarea profesionala – concret; verificarea cunoștințelor profesionale specifice postului pe care-l ocupa salariații – Inspector exploatare;

S-a precizat că la data prelucrării notificării și procesului verbal sus-menționat, nu se cunoșteau date certe despre opțiunea salariaților privind concedierea colectiva, astfel că nu se cunoștea dacă va fi pus în aplicare și criteriul 3 de selecție: examen pentru testarea cunoștințelor profesionale prevăzute în fișa costului”, situație în care salariații care nu aveau intenția de a opta pentru concediere și erau conștienți de faptul că nu sunt prea bine pregătiți pentru postul pe care-l ocupa, aveau posibilitatea da a se pregăti încă de la momentul prelucrării celor doua înscrisuri (notificarea și procesul verbal).

Subliniază apelanta faptul că interviul a constat în verificarea cunoștințelor specifice postului, cunoștințe pe care orice salariat este obligat să le dețină în virtutea postului pa care-l ocupa, în baza contractului Colectiv de Muncă, a Contractului Individual de Muncă, a Regulamentului Intern și a Fisei Postului.

S-a subliniat că reclamantul, invocând faptul ca nu a avut timpul necesar sa se pregătească pentru interviu în condițiile în care interviul consta în testarea cunoștințelor specifice postului ocupat, nu s-a prezentat la interviul organizat in vederea aplicării afective a reducerii de personal, astfel că, concedierea acestuia s-a dispus din motive care nu au ținut de persoana sa, drept urmare a desființării efective a postului ocupat, ca o consecința directa o aplicării HCA nr. 38/09.11.2016 si nr. 102/11.01.2017 prin care au fost aprobate planul de disponibilizare nr. 110/5074/03.11.2016, lista posturilor propuse spre desființare precum si organigramele rezultate In urma procesului de optimizare a personalului, în conformitate cu propunerile formulate prin nota nr. 110/5075/03.11.2016 elaborata de către Direcția Resurse Umane din cadrul CN Posta Romana SA si a neprezentării sale la testarea profesionala.

În aprecierea apelantei, susținerile reclamantului potrivit cărora postul sau nu s-a desființat și se regăsește în continuare in organigrama CN Posta Romana SA, fiind un post distinct, sunt nereale.

În acest sens se arată că acest aspect rezultă cu evidenta din lecturarea Actului Adițional la CIM al intimatului, înregistrat sub numărul 230/55B/10.0l.2012 prin care acestuia nu i s-a modificat denumirea funcției, ci doar unele atribuții de serviciu/ ca urmare a coordonării Colectivului Control Ulterior, atribuții pentru care a beneficiat de spor de coordonare, prin acest act adițional s-a convenit doar asupra modificării unor elemente ale CIM.

Astfel evidențiază că art. l al actului adițional prevede: „începând cu data de 17.01.2012 salariatul va prelua atribuțiile de serviciu ale inspectorului exploatare care coordonează Colectivul Control Ulterior din cadrul OJP (Oficiul Județean de Posta) Cluj-Napoca”; Art. 2 prevede: „începând cu aceasta data, va beneficia de spor de conducere: 5%”; Art. 3 prevede: „Celelalte clauze contractuale rămân neschimbate”.

Apreciază apelanta că din Actul Adițional la CIM al intimatului. înregistrat sub nr. 230/558/10.01.2012 și din considerentele expuse, rezultă cu evidență că funcția ocupată de acesta a fost inspector exploatare, funcție încadrata în Lista Funcțiilor din Contractul Colectiv de Muncă 2008 – 2018. revizuit, modificat si actualizat, la Secțiunea III, poziția 34 PERSONAL FUNCȚIONAL ADMINISTRATIV, si NU la Secțiunea IV PERSONAL DE CONDUCERE, cum lasă să se înțeleagă intimatul/ inducând în eroare instanța de fond.

Consideră apelanta că în mod eronat a reținut instanța de fond că „Sub aspectul cauzei reale și serioase, (…) măsura dispusa de angajator este netemeinică”, apreciind că postul ocupat de reclamant nu a fost vizat de programul de concediere deoarece postul acestuia nu a fost de inspector exploatare si la câteva zile după concedierea reclamantului, salariata Sancralan M.I. a fost încadrata pe funcția de Inspector exploatare – Responsabil Control Ulterior, cu aceleași atribuții, obligații și raporturi de subordonare cu cele deținute anterior de reclamant.

Referitor la funcția ocupată de reclamantul respectiv de: «Inspector exploatare» este încadrată la Secțiunea III, poziția 34: PERSONAL FUNCȚIONAL ADMINISTRATIV, în lista Funcțiilor din Contractul Colectiv de Muncă 2008 – 2018, a arătat că nu există o funcție distincta denumita; «Inspector exploatare cu atribuții de coordonare a Colectivului Control ulterior».

S-a subliniat că funcția ocupată de intimat – inspector exploatare – se regăsește in organigrama Oficiului Județean de Posta Cluj, fiind subordonata Directorului OJP Cluj, astfel că în mod eronat a reținut Instanța de fond ca postul ocupat de reclamant nu a fost vizat de programul de concediere, câtă vreme în Notificarea nr. 101/4572/ 09.11.2016 adresata de CNPR SA, SLPR, se precizează ca vor fii desființate un număr de 343 de posturi din care 31 de posturi de inspector exploatare poștala, iar la poziția 213 din lista posturilor propuse pentru desființare anexată la planul de disponibilizare nr. 110/S074/03.11.2016 – poziția 8), atașata planului de disponibilizare, se menționează că în cadrul oficiului județean de posta Cluj vor fi desființate un număr de 2 posturi de inspector exploatare.

Consideră apelanta că în mod eronat a reținut instanța de fond și faptul ca la câteva zile dupa concedierea reclamantului, salariata Sancraian M.I. a fost încadrata pe funcția de inspector exploatare – Responsabil Control Ulterior, cu aceleași atribuții, obligații și raporturi de subordonare cu cele deținute anterior de reclamant, sens în care a arătat următoarele:

– în doctrina si jurisprudența s-a subliniat în mod constant ca, pentru a se retine îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, aste suficient ca angajatorul sa urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea;

– art. 69 alin. 3 din Codul muncii reglementează modalitatea de departajare a salariaților, referindu-se fa acele criterii care vor fi aplicate în situația in care urmează a fi desființate doar o parte din posturile de aceeași natura, situație in care, angajatorul trebuie sa fa masuri de redistribuire a lucrărilor și atribuțiilor exercitate de către salariatul concediat.

– preluarea atribuțiilor și lucrărilor salariatului disponibilizat de către un alt salariat care exercită și o parte din atribuțiile sale, exercitate până la acel moment, nu poate conduce la concluzia ca postul salariatului disponibilizat nu a fost desființat.

Susține apelanta că salariata Sancraian M.I.), nu a preluat atribuțiile reclamantului cum în mod eronat a reținut instanța de fond, fără a analiza comparativ fișele de post ale celor doi, salariatei Sancraian M.I. fiindu-i redisribuite și atribuțiile intimatului, pe lângă păstrarea unor atribuții pe care le-a exercitat nana la momentul preluării atribuțiilor exercitate de către reclamant.

Faptul că CN Poșta Romana SA în calitate de angajator a luat masuri de redistribuire a lucrărilor și atribuțiilor exercitate de către salariatul concediat, în condițiile în care nu s-au desființat toate posturile de aceeași natură ci doar o parte din aceste posturi, respectiv 2 posturi de Inspector exploatare postală, în scopul restrângerii și rentabilizării activității, nu poate conduce, în opinia apelantei, la concluzia ca atribuțiile postului desființat au fost preluate de către un alt salariat, astfel cum a reținut instanța de fond.

În cazul criticilor s-a arătat că instanța de judecată nu este abilitată sa analizeze temeinicia reorganizării societății și a desființării anumitor posturi, nu poate cenzura modalitatea prin care s-a procedat la redistribuirea atribuțiilor aferentă posturilor desființate printre care și al salariatului din prezenta cauză, aceasta fiind prerogativa exclusivă a angajatorului.

Consideră apelanta că, condițiile impuse de legiuitor au fost îndeplinite, având în vedere planul de disponibilizare noiembrie 2016 ce cuprinde numărul total de salariați existent la data de 31.10.2016, numărul de posturi care vor fi desființate, numărul de salariați care vor fi afectați de concedieri colective, postul deținut de contestator, regăsindu-se în lista posturilor propuse pentru desființare în Anexa nr. 1 la Planul de disponibilizare nr. 110/5074/03.11.2016, iar ulterior încheierii procesului de disponibilizare, postul ocupat de contestator nu se mai regăsește în organigrama Oficiului Județean de Poștă Cluj.

S-a subliniat că în doctrina și jurisprudență s-a subliniat în mod constant că, pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.

Susține apelanta că nu poate fi restrânsă libertatea angajatorului de a reduce efectivele întreprinderii și de a avea dreptul de a reorganiza si de a conduce întreprinderea.

În acest sens invocând jurisprudența unor instanțe într-o concediere  a unui inspector specialist exploatare poștală a arătat s-a arătat că s-a reținut următoarele: “În speța de față, instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile impuse de legiuitor, avându-se în vedere planul de disponibilizare noiembrie 2016 ce cuprinde numărul total de salariați existent la data de 31.10.2016, numărul de posturi care vor fi desființate, numărul de salariați care vor fi afectați de concedieri colective, postul deținut de contestator, (…) regăsindu-se în lista posturilor propuse pentru desființare în Anexa nr. 1 la planul de disponibilizare nr. 110/5074/03.11,2016 (…)”

«(,..) in ceea ce privește îndeplinirea condiției cauzei reale st serioase, probele administrate demonstrează ca au existat suficiente motive care sa determine desființarea locului de muncă ocupat de contestator, Planul de disponibilizare – noiembrie 2016 menționând, printre altele, reorganizarea structurata radicala (care a avut loc la data de 30.05.2012 care a dus la desființarea sucursalelor tip «Direcția Regionala de Posta», precum și a sucursalelor specializate Servicii Financiare, Posta Rapida și Servicii Integrate) si excedentul de posturi (rezultat din analiza interna făcuta de conducătorii de structuri organizatorice raportat la volumul de activitate și atribuțiile compartimentelor).

(…) instanța de judecata nu este abilitata sa analizeze oportunitatea menținerii sau nu a postului deținut de contestator în noua structura organizatorica, sa analizeze temeinicia măsurii reorganizării societății si a desființării anumitor posturi, întrucât nu poate cenzura modalitatea prin care s-a procedat la redistribuirea atribuțiilor aferente posturilor desființate printre care si ale salariatului din prezenta cauza, aceasta fiind prerogativa exclusiva a angajatorului. Instanța de judecata este abilitata sa analizeze doar daca adoptarea măsurii concedierii s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 65 Codul muncii, sa analizeze legalitatea și temeinicia măsurii, analiza la care era îndreptățită conform art. 76 Codul muncii.

Susține apelanta că este nereal și faptul că în cadrul procesului de inițiere, negociere și desfășurare a demersurilor privind concedierile colective, parata și-a asumat printre altele criteriile și procedurile in vederea realizării concedierii.

În condițiile în care din actele dosarului rezultă respectare procedurii de notificare  conform Contractului Colectiv de muncă și a procesului verbal  încheiat cu Sindicatul nr. 101/4696/16.11.2016.

În ce privește notificarea reclamantului cu privire la data interviului, apelanta a arătat că acest a luat la cunoștință de această dată la 23.11.2016 când unul dintre apelanții pentru concediere a revenit asupra ei, reclamantul având cunoștință de acest lucru, astfel că nu se poate susține că a avut timp de pregătire doar 2 zile cum reține prima instanță.

Consideră apelanta că în cauză au fost respectate integral și prevederile art. 69 din Codul Muncii.

În privința daunelor morale, apelanta susține că depoziția martorului audiat este nejudicioasă, în condițiile în care reclamantului i se acorda eșalonat (lunar) un număr de 25 de salarii compensatorii, raportat la vechimea pe care a vut-o în sistemul poștal, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 3 ale Deciziei de concediere, potrivit cărora reclamantul beneficiază de 25 salarii compensatorii plătite în rate lunare egale, începând cu data concedierii, echivalente cu salariul de bază aferent ultimei luni anterioare concedierii, la salariile compensatorii, echivalente cu salariul de bază se adaugă indemnizația de șomaj.

În concluzie, reclamantul beneficiază lunar, o perioadă de 12 luni de salarii compensatorii echivalente cu salariul de bază plus indemnizația de șomaj, cele două venituri depășind venitul de care intimatul a beneficiat în perioada în care era angajat, după împlinirea celor 12 luni, intimatul urmând a beneficia în continuare încă 13 luni de salarii compensatorii echivalente cu salariul de bază.

Referitor la reținerea primei instanțe că sub aspectul formării personale, reclamantul  a fost afectat de măsura de concediere, având în vedere că martorul a arătat că cei doi erau studenți  ai facultății de drept, însă ulterior concedierii li s-a redus activitatea școlară, apelanta susține că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că intimatului i s-a redus performanța școlară.

S-a subliniat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral, motiv pentru care nu este posibilă acordarea de daune morale. În acest sens a invocat decizia civilă nr. 3173/R din 6 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale  unde în considerente se reține  faptul că trebuie respinsă cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 10.000 lei formulată de contestator, având în vedere că, contestatorul a făcut dovada  suferințelor de ordin moral la care a  fost supus prin concedierea nelegală.

Apelantul Mihalache Gogi a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania Națională Poșta Română S.A. solicitând respingerea acestuia cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Solicită a se observa că parata a solicitat pronunțarea unei soluții care nu este prevăzuta de Codul de procedura civila si anume a dispune modificarea sentinței atacate, iar nu schimbarea sentinței atacate așa cum prevede art. 480 din Codul de procedură civilă, solicitare care o găsește ca fiind inadmisibilă.

Susține intimatul că apelanta a invocat, în esență, următoarele motive apreciate ca fiind de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate:

Greșit s-a apreciat ca postul ocupat anterior de apelant, acela de inspector de exploatare cu atribuții de coordonare a compartimentului control ulterior s-a datorat reorganizării și concedierea nu a avut o cauză serioasă, în  realitate postul fiind desființat;

Greșit s-a apreciat ca procedura de concediere nu a fost respectata fața de acesta întrucât, la fel ca si toți colegii săi au luat la cunoștința cu 30 zile de desființarea la nivelul OJP CLUJ a doua posturi de inspector de exploatare si avea obligația sa se pregătească pentru o eventuala examinare;

Greșit au fost acordate daune morale, întrucât concedierea a fost legala, iar pretențiile nu au fost dovedite,              ‘

Analizând aceste motive de apel intimatul arată următoarele:

În mod legal a reținut instanța de fond ca postul ocupat de către apelantul reclamant – inspector de exploatare cu atribuții de coordonare a compartimentului control ulterior – nu a fost supus concedierii colective prin disponibilizare si că în realitate acesta nu a fost desființat, astfel ca măsura concedierii sale nu a avut o cauza reală și serioasă, ORGANIGRAMA OJP CLUJ (din 01 iunie 2016) și STATUL DE FUNCȚII AL OJP CLUJ ( din 15.01.2016), ambele în vigoare până la data reorganizării ce a condus la concedierea sa și  ORGANIGRAMA OJP CLUJ și STATUL DE FUNCȚII AL OJP CLUJ ambele din 01 februarie 2017, data reorganizării ce a condus la concedierea sa.

A subliniat că examinarea comparativa a organigramelor menționate, pun în lumina în mod clar că, COLECTIVUL CONTROL ULTERIOR, este distinct de restul structurilor din OJP CLUJ și este subordonat direct directorului OJP CLUJ, având relații de colaborare cu celelalte structuri, atât pana la momentul reorganizării, cat si după.

De asemenea a arătat că examinarea comparativă a STATELOR DE FUNCȚII menționate, fac și mai multă lumină întrucât la pct 1.1.1 COLECTIV CONTROL ULTERIOR, componenta este aceeași, atât înainte, cât și după reorganizare, în concret, este prevăzut la pct 1.2.01, un singur “inspector de exploatare”, și 6 posturi de oficianți: superiori, posturi care apar ocupate atât înainte cat si după reorganizare.

În context  arată că postul de inspector de exploatare din cadrul COLECTIVULUI CONTROL ULTERIOR, l-a preluat conform art. 1 din Actul adițional nr. 230/558/10.01.2012 la Contractul de muncă nr. 72/1004/08.08.1989, începând cu data de 17.01.2012, primind astfel si atribuții de coordonare a Colectivului Control Ulterior, conform art. 2 din același act adițional, începând cu aceeași data a beneficiat de spor de conducere de 5%. începând cu data de 01.10.2014 prin Actul Adițional nr. 119/xxxxx/30.10.2014 a beneficiat de indemnizație de conducere în suma fixa în valoare de 125.00 lei.

O concluzie ce se impune este în aprecierea intimatului că singurul post de inspector de exploatare cu atribuții de coordonare din cadrul COLECTIVULUI CONTROL ULTERIOR care se regăsește în vechea și în noua organigramă și respectiv vechiul si noul stat de funcții, desființarea lui nu putea fi vizata de planul de reorganizare.

Subliniază că dovada in acest sens, sta împrejurarea arătata in acțiunea introductiva si dovedita de probele administrate in cauza, privitoare la ocuparea postului deținut de acesta având aceleași atribuții, de către d-na inspector de exploatare SANCRAIAN M.I., care anterior si-a desfășurat activitatea în cadrul Compartimentului funcțional-administrativ din cadrul OJP CLUJ.

În realitate, susține intimatul, nu a avut loc nicio desființare a postului ocupat de către el, ci o schimbare a persoanei sale cu d-na SANCRAIAN M.I. și de aceea decizia de concediere este nelegala, iar soluția instanței de fond in mod legal si-a Întemeiat soluția data pe aceasta împrejurare de fapt si de drept.

Mai arată apelatul că nu sunt fondate nici criticile apelantei – pârâte cu privire la faptul ca ar fi respectat procedura de înștiințare privitor la testarea profesională.

În acest sens a arătat că, conform Codului muncii și Contractului colectiv de muncă 2008-2018, CNPR S.A. a inițiat procedura de concediere colectiva, sens în care, prin Notificarea nr. 101/4572/06.11.2016 fiind demarate consultările cu Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, finalizate prin procesul verbal  din 16.11.2016 care stabilește criteriile  de aplicare a reducerii de personal respectiv, au fost stabilite în cascadă: mai întâi criteriul calificativelor, primii vizați fiind și cei cu calificativul “nesatisfăcător”, apoi criteriul opțiunii angajatului in sensul concedierii, urmând criteriul examenului pentru testarea cunoștințelor profesionale prevăzute in fisa postului, urmat de criteriul abaterilor disciplinare in ultimele 12 luni,  de cel al neafectării soților care lucrează in aceeași unitate și în fine,  de criteriul femeilor care au în îngrijire copii, bărbații văduvi sau divorțați care au copii in îngrijire, întreținători unici de familie.

La Capitolul II, din procesul-verbal menționat, au fost stabilite etapele pentru exercitarea opțiunii angajaților, cat si procedura pentru testarea cunoștințelor profesionale prevăzute in fisa postului.

Astfel, potrivit Cap II, pct 1 din actul menționat, Direcția Resurse Umane, în perioada 17-18.11.2016. urma să comunice fiecărui loc de muncă posturile care se desființează, ca urmare a aplicării planului de reorganizare.

În continuare, conform pct. 2, pana la data de 23.11.2016, salariații care au dorit sa fie concediați voluntar au putut sa își exprime opțiunea, în scris, în acest sens.

Apoi, la pct. 3, s-a stabilit că în perioada 24-29.12.2016, Direcția Resurse Umane va comunica către fiecare loc de muncă, salariații care urmează a fi supuși procedurii de testare profesională.

Arată că din probele administrate în cauză rezultă că în cadrul OJP CLUJ, la data de 23.11.2016, au optat pentru concediere voluntară, prin cerere scrisă un număr de 2 inspectori exploatare din cadrul Compartimentului funcțional-administrativ, respectiv d-nul ROSCHNAFSKY BRUNO și d-na TARAU A. fiind astfel făcut anunțul că nu e cazul la OJP CLUJ sa fie organizat un concurs, împrejurare necontestata de apelanta – pârâtă.

S-a subliniat că în aceeași zi d-nul ROSCHNAFSKY BRUNO a depus si i s-a aprobat de către d-l director, o cerere prin care a renunțat la opțiunea exprimată, situație în care  ar fi trebuit să procedeze la convocarea unei noi ședințe și sa  îi înștiințeze ca examinarea va avea loc.

Susține că abia la data de 06.12.2016, a avut loc o noua ședința, cu aceeași participanți, ocazie cu care d-nul director SACARA O.I._ a anunțat că-unul dintre cei doi inspectori exploatare, respectiv d-l ROSCHNAFSKY BRUNO și-a retras opțiunea de concediere voluntara si, drept consecința, se va organiza examen de testare profesionala.

În acest context, în aceeași zi, a primit adresa cu nr. 119.3/6509/06.12.20l6, prin care DIRECȚIA RESURSE UMANE din cadrul Dispersiei Teritoriale Cluj, l-a anunțat ca pe data de 09.12.2016, ora 9.00  va avea loc testarea profesionala (sub forma de interviu) a salariaților care ocupa posturi de natura celor desființate, respectiv inspector exploatare, fără a menționa si funcția ocupata de apelant – inspector exploatare cu atribuții de coordonare a Colectivului Control Ulterior.

În aprecierea intimatului se poate cu ușurința observa ca înștiințarea lui a avut loc cu o întârziere de 7 zile fata de data convenita intre sindicat si angajator, astfel ca a fost in imposibilitatea fizica de a parcurge tematica si bibliografia pe seama căreia urma sa aibă loc interviul, având la dispoziție doar 2 zile in care se putea pregăti.

A mai arătat apelantul reclamant că nu pot fi primite nici criticile formulate de către apelanta – parata în privința daunelor morale solicitate.

În esență, relativ la daunele morale, a susținut că sunt nefondate pretențiile întrucât e culpa apelantului reclamant ca nu a participat la testarea profesionala, ca decizia de concediere e legala, ca a beneficiat de drepturi compensatorii si de șomaj, iar instanța de fond in mod greșit a reținut contrariul:

Susține intimatul că, criticile relative la nedovedirea daunelor morale nu pot fi primite întrucât pe de o parte, înscrisurile din dosar pun in lumina o concediere abuziva a apelantului reclamant ceea ce dă dreptul la despăgubiri morale, cu atât mai mult cu cat a intervenit după o activitate de lunga durata in cadrul POȘTEI ROMÂNE, căreia i-a dedicat întreaga carieră, iar pe de altă parte martorul audiat în instanță, a confirmat susținerile apelantului reclamant referitoare la intensitatea afectării sale pe mai multe planuri, ca si consecința a concedierii abuzive și este de notorietate și faptul că pierderea unui loc de muncă cauzează importante prejudicii morale oricui, cu atât mai mult atunci când concedierea este din inițiativa angajatorului, este nelegală și abuzivă, ca și în cazul său.

Nu în ultimul rând, intimatul a solicitat a se avea în vedere că la vârsta sa, aceea de 50 de ani, găsirea unui nou loc de muncă în același domeniu este foarte dificilă, cu atât mai mult cu cât în poștei firmele private încă nu sunt locuri de muncă.

Mai arată apelantul reclamant că apelanta – pârâtă a înțeles însă, în primă fază, sa creeze un post nou pentru el și nu  să-l reintegreze exact pe postul pe care  fost, însă după ce a notificat-o a fost repus pe postul deținut anterior.

Cu titlu de înscrisuri noi, a depus notificările si deciziile privind punerea in aplicare, in parte, a hotărârii instanței de fond.

Pentru a pune cat mai clar in lumina împrejurarea că postul  deținut  nu a fost desființat și doar el a fost înlocuit cu o altă persoana, depune   ORGANIGRAMELE și STATUL DE FUNCȚII  înainte și după reorganizare.

Apelanta pârâtă Compania Națională Poșta Română  S.A. a formulat întâmpinare la apelul apelantului reclamant,  solicitând respingerea în totalitate a acestuia.

În susținerea întâmpinării, apelanta reia motivele prezentate în susținerea apelului propriu și cele privind caracterul nefondat al apelului reclamantului.

Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din motivele de apel, și apărărilor din întâmpinări, precum și a dispozițiilor art. 476-478 din N.C.P.C., Curtea constată următoarele:

Apelul pârâtei Compania Națională Poșta Română.

Concedierea intimatului a fost făcută în cadrul unei concedieri colective, fapt necontestat în cauză.

Intimatul începând cu data de 17.01.2012 și data concedierii, dispusă prin Decizia nr. 340/25.01.2017, a ocupat funcția de inspector de exploatare cu atribuții de coordonare a Colectivului de control Ulterior din cadrul Oficiului Județean Poștal Cluj, conform actului adițional a Contractul individual de muncă nr. I2/.08.08.1989.

Conform Organigramei de la 1 iulie 2015 Colectivul Control Ulterior, funcționa ca o structură autonomă în cadrul Oficiului Județean de Poștă Cluj, fiind subordonată direct directorului Oficiului.

Aceeași configurare o are și în organigrama din 1.06.2016, inclusiv în privința existenței Structurii Colectiv Control Ulterior, cu singura deosebire că în această organigramă apare și numărul de posturi ale acestei structuri respectiv 6, fără precizarea denumirii acestora.

În Statul de funcții al Oficiului Județean de Poștă Cluj în vigoare de la 15 ianuarie 2016 apare la Colectiv Funcțional Administrativ un număr de 7 posturi de inspector exploatare, iar la Colectiv Control Ulterior – personal Funcțional administrativ – inspector exploatare 1 post ocupat.

Coroborând datele prezentate din  actul  adițional la contractul de muncă, Organigrame și Statul de funcții se poate concluziona că funcția de inspector de exploatare ocupat de intimat era distinct de celelalte postului de inspector de exploatare, întrucât acest post nu face parte din comportamentul funcțional administrativ, ci dintr-un colectiv distinct Colectiv Control Ulterior cu o subordonare proprie și cu o componență de posturi proprie distinctă de a compartimentului funcțional administrativ.

De altfel și în susținerile orale ale reprezentanței apelantei cu ocazia dezbaterilor în fond, a fost susținut că postul intimatului era de oficiant superior, ceea ce apare ca o realitate având în vedere denumirea posturilor din cadrul acestui colectiv, regăsită în Statul de funcții.

Din fișa postului de inspector exploatare – Responsabil Control Ulterior rezultă că postul este subordonat Șefului Oficiului Județean de Poștă Cluj; postul are în subordine personalul din cadrul Colectivului Control Ulterior; are atribuții de cooperare cu personalul funcțional administrativ, diriginții Oficiilor poștale, atribuții, lucrări, sarcini.

Aceste ultime împrejurări vin să confirme concluzia anterior arătată că postul ocupat de intimat era distinct de cel de inspector de exploatare regăsit în compartimentul funcțional administrativ.

Postul intimatului nu era unul funcțional administrativ ci unul configurat de conducere.

Organigrama și Statul de funcții al Oficiului Județean de Poștă Cluj, în vigoare de la 1 februarie 2017, ulterior concedierii intimatului, confirmă că postul ocupat de acesta, nu a fost desființat urmare a planului de reorganizare al apelantei.

De altfel din planul de disponibilizare înaintat conducerii apelantei de Direcția de Resurse umane a acesteia nu rezultă desființarea postului de inspector exploatare specialist, la nivelul Oficiului Județean de Poștă Cluj.

Același lucru rezultă și din Notificările făcute de apelantă Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă Sector 2 București, Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București, Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România, respectiv că propunerea – la desființare au fost posturi de inspector exploatare și nu post ocupat de apelant.

Din actul adițional din 06.02.2017 și fișa postului cu valabilitate din 06.02.2017 f 31 – 32 dosar fond vol. II reiese că postul de inspector exploatare – Responsabil Control Ulterior, este ocupat începând cu 06.02.2017 de S.I.

Aceasta confirmă, contrar susținerilor apelantei că nu a avut loc dosar o redistribuire  a atribuțiilor avute de intimat către S.I., ci chiar ocuparea postului ocupat de intimat.

Concluzia este confirmată de analiza comparativă a fișelor postului inspector exploatare – Colectiv Control Ulterior, întocmite pentru intimat (f. 48 – 51 dosar fond vol. I și pentru S.I., cele două fișe relevând în esență aceleași relații ierarhice, funcționale, de cooperare, de control, de reprezentare și, în esență, aceleași atribuții, sarcini, lucrări, diferența constă doar într-o altă viziune de prezentare a acestora.

În altă ordine de idei, Curtea reține că prin atribuțiile de responsabil control ulterior practic are loc o transformare a postului de inspector de exploatare în inspector de exploatare – Colectiv Control Ulterior, ceea ce este confirmat de organigrame și Statele de funcții.

Păstrarea denumirii postului de inspector de exploatare rămâne fără relevanță cât timp pârâta căreia îi revenea sarcina probei, conform art. 272 din Codul Muncii nu a făcut dovada că în fișa postului de inspector exploatare – responsabil control ulterior se regăsesc atribuții de post de inspector exploatare, nefiind depusă la dosar o asemenea fișă.

Curtea nu-și însușește susținerea apelantei, că postul intimatului ar fi fost de inspector exploatare care a fost supus desființării motivat de faptul că postul de inspector exploatare – Colectiv Control Ulterior, nu se regăsește în lista posturilor Anexa 7 la Contractul Colectiv de Muncă valabil pe perioada 2008 – 2018.

Aceasta întrucât, Anexa identifică doar genul postului de inspector exploatare nu și specia acestuia respectiv inspector exploatare – Colectiv Control Ulterior.

Pornind de la această distincție, care este justificată de însăși denumirea posturilor, precum și de organigramele și statele de funcții, la care s-a făcut referire, Curtea concluzionează că postul ocupat de intimat nu a fost supus desființării urmare a programului de reorganizare.

Din această perspectivă îndeplinirea cerințelor art. 65. al. 1 din Codul Muncii nu poate fi reținută, concedierea intimatului, neavând o cauză reală, serioasă și obiectivă în sensul că nu are la bază fapte sau ipoteze care să excludă o abordare subiectivă a acesteia.

În privința celorlalte critici referitoare la procedura de selecție în vederea concedierii, se constată că o analiză a acestora nu mai este necesară, cât timp, așa cum rezultă din cele anterior expuse, postul intimatului nu a fost vizat de desființare.

Referitor la critica adusă hotărârii privind acordarea de daune morale intimatului, Curtea o găsește întemeiată.

Prima instanță a dat eficiență, pentru acordarea daunelor morale, declarației martorului audiat, reținând că intimatul a fost afectat în plan personal, familial și profesional, aceasta urmare a concedierii, având nevoie de sprijin financiar și respectiv acestuia i-au scăzut performanțele școlare, fiind student.

Evaluarea probei testimoniale de către prima instanță sub aspectul dovedirii prejudiciului moral, este în opinia Curții greșită.

Având caracterul de „satisfacție morală” acordarea daunelor morale nu trebuie să le deturneze de la finalizarea și scopul lor prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzată în prejudiciul suferit și consecințele acesteia.

Curtea are în vedere că potrivit jurisprudenței Î.C.C.J. „daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.”

De asemenea, tot în jurisprudența Î.C.C.J. , pentru judecata în echitate a daunelor morale, a statuat că „în materia daunelor morale, atât instanțele naționale cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în care stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.”

În acord cu această jurisprudență Curtea consideră că scopul acordării daunelor morale este de a se oferi victimei, în funcție de particularitatea fiecărui caz în parte, o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, despăgubirea însă trebuie să fie nu numai efectivă ci și rezonabilă, neputându-se constitui într-o îmbogățire fără justă cauză.

Așadar, pornind de la cele arătate, acordarea daunelor morale , nu este consecința automată a luării de către angajator a unei măsuri nelegale sau netemeinice, ci trebuie dovedit prejudiciul constând în suferințe fizice sau psihice.

Concedierea presupune, implică, în mod firesc un disconfort psihic, mai accentuat sau mai puțin accentuat, în funcție de construcția psihică a persoanei și raportat la circumstanțele concrete ale concedierii.

Un asemenea disconfort în situația unei concedieri nelegale își găsește „reparația” mai mult sau mai puțin, prin anularea ei, a reintegrării pe post și acordării drepturilor bănești de care a fost lipsită persoana.

Fidelitatea față de angajator și dăruirea profesională, susținute de intimat și reținută de prima instanță, sunt expresia îndeplinirii obligațiilor din contractul de muncă și nu pot fi convertite într-un prejudiciu moral.

Nerecunoașterea unor asemenea calități de către angajator cu ocazia unei concedieri colective, poate fi o dezamăgire a salariatului, pe care a invocat-o și intimatul, însă această stare nu are consistența producerii unui prejudiciu moral care să fie reparat, separat de satisfacerea morală produsă de anularea concedierii și a reintegrării pe post.

Lipsa unor mijloace de subzistență, invocată de intimat drept o suferință morală și reținută de prima instanță, nu este însușită de Curte, întrucât acesta cu ocazia concedierii a primit 25 de salarii compensatorii, fapt neinfirmat intimat. Prima instanță  a reținut lipsa mijloacelor financiare pe baza declarației martorului, care însă a relatat doar că el nu cunoaște primirea salariilor compensatorii de către intimat nu că nu ia-au fost acordate.

Afectarea stimei de sine în raport cu unii membri de familie și prieteni așa cum reține prima instanță, pe baza martorului audiat, că s-a întâmplat cu intimatul, nu este o dovadă concludentă pentru a reține prejudicierea morală a intimatului care să genereze o reparație, distinctă decât de cea a anulării deciziei de concediere și reintegrare pe postul avut.

Pentru o reparație distinctă se impunea dovezi concludente  privitoare la existența unor trăiri psihice intens negative care să-i afecteze sănătatea, în sensul unor depresii cu consecințe negative asupra evoluției acesteia.

O dovadă ar fi putut fi, prezentarea unor acte medicale, a unei evaluări psihologice post concediere, care să evidențieze  și deteriorarea  stării de sănătate psihice sau fizice , ceea ce în speță nu s-a făcut.

Se mai are în vedere că practica C.E.D.O., este rezervată în acordarea de daune morale pentru încălcări ale convenției apreciind că este suficientă reparația prin constatarea acestor încălcări.

Nici invocarea faptului că în cazul reintegrării, ar trebui să urmeze demersurile pentru obținerea certificatului ORNIS  nu poate justifica acordarea de daune morale, în condițiile în care nu a furnizat date concrete despre eventualele eforturi pe care ar trebui să le depună, care să-i aducă anumite presiuni psihice.

Așadar, pe baza tuturor argumentelor expuse, Curtea constată că apelantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit prin concediere care să determine acordarea de daune morale, așa cum corect a reținut și prima instanță.

Drept consecință în baza art. 480 al. 2 din N.C.P. C. urmează a fi admis în parte apelul pârâtei, în privința daunelor morale și în consecință va schima în parte hotărârea în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.

Urmează a fi păstrate celelalte dispoziții din hotărârii.

Apelul reclamantului Mihalache Gigi.

În cazul criticilor se invocă greșita apreciere a primei instanțe în privința cuantumului daunelor morale acordate.

Arată în susținerea criticii că prima instanță nu  a avut în vedere în mod suficient fidelitatea manifestată față de pârâtă prin desfășurarea activității ca salariat al ei într-o lungă perioadă de timp.

De asemenea nu s-a avut în vedere suficient, atât dăruirea profesională de care a beneficiat pârâta, cât și situația umilitoare în care a fost pus față de familie și prieteni precum și reducerea sensibilă a șanselor de angajare.

Criticile susmenționate au făcut obiect de analiză în apelul pârâtei, cu referire la acordarea de daune morale apelantului, astfel că argumentele acolo prezentate pentru caracterul întemeiat al criticilor pârâtei, justifică din perspectivă simetric invers caracterul neîntemeiat  al criticilor din prezentul apel, referitoare la stabilirea unui cuantum necorespunzător al daunelor morale, respectivele argumente nemaifiind cazul a fi relevate.

Concluzia argumentelor, din perspectiva arătată, este că apelantul nu a făcut dovada unui prejudiciu moral ce s-ar impune a fi „reparat”, distinct de reparația dată prin anularea concedierii, a reintegrării pe postul avut și acordării drepturilor bănești de care a fost lipsit.

Pentru motivele arătate în baza art. 480 al. 1 din N. C. P.C. urmează a fi respins ca nefondat apelul reclamantului.

Comments

comentarii