Uluitor! Dispoziții din legea 55/2020 fac trimitere la un alineat inexistent. A fost sesizată CCR

Legislativul românesc nu încetează să ne uimească. În recenta lege cu nr.55/2020, în baza căreia s-a instituit starea de alertă, unele dispoziții de la capitolul ”răspunderi și sancțiuni” fac trimitere la un alineat inexistent din aceeași lege!

Avocatul Poporului, Renate Weber, a sesizat Curtea Constituțională cu privire la mai multe dispoziții din Legea 55/2020, inclusiv cele cu trimiteri la prevederi inexistente.

Potrivit Avocatului Poporului, Legea 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 are trei probleme majore: încalcă principiul separației puterilor în Stat, adaugă la textele constituționale privind controlul Parlamentului asupra activității Guvernului și lipsa de claritate și previzibilitate a unor prevederi referitoare la constatarea contravențiilor. 

”În aplicarea textului legal precitat, Guvernul este abilitat să adopte o hotărâre prin care instituie starea de alertă în vederea stabilirii unor măsuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Practic, în lipsa unei asemenea hotărâri de Guvern, starea de alertă nu poate fi instituită in contextul pandemiei de Covid-19, iar Legea nr. 55/2020, în ansamblul său, nu işi găseşte aplicabilitatea.

Mai mult„,Atunci când starea de alertă se instituie pe cel puţin jumă tate din unităţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul ţării, măsura se supune încuviinţării Parlamentului. Parlamentul se pronunţă în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor Senatului, în termen de 5 zile de la data solicitării de incuviinţare” [art. 4 alin. (3)], iar Parlamentul poate încuviinţa măsura adoptată de Guvern integral sau cu modificări [art. 4 alin. (4)].

Prin dispoziţiile legale criticate, Parlamentul, nemulţumit de eventualele măsuri adoptate de Guvem, printr-un act administrativ normativ ce aparţine eminamente puterii executive, şi-a arogat competenţa de a modifica conţinutul unei hotărâri a Guvernului.

Ca atare, Parlamentul, care a adoptat Legea nr. 55/2020, prin care a îndrituit Guvemul să adopte o hotărâre în executarea acestui act normativ, îi impune puterii executive să revină în faţa sa, pentru aprobare integrală sau cu modificări.

Având în vedere aceste elemente, apreciem că intervenţia Parlamentului asupra unui act exclusiv al Guvernului, emis tocmai în aplicarea unui act normativ primar, este de natură să înfrângă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, viciu care afectează prevederile art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 55/2020.

Plecând de la principiul amintit, potrivit căruia„,Statul se organizează potrivit principiului separaţiei echilibrului puterilor – legisfativă, executivă  judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”, observăm că, de fapt, Parlamentul acţionează în sfera de competenţă a autorităţii executive, singura autoritate publică cu atribuţii în organizarea executării legilor, prin adoptarea actelor cu caracter administrativ.”, se arată în sesizarea trimisă la CCR.

În ce privește lipsa de previzibilitate şi claritate a unor prevederi referitoare la constatarea contraventiilor, se arată următoarele:

”Din examinarea Capitolului III cu denumirea marginală “Răspunderi şi sancţiuni” constatăm o serie de inadvertenţe în legiferare, în sensul că:

Dispoziţiile art. 65 lit. s) şi lit. ş) din Legea nr. 55/2020 fac trimitere la un alineat inexistent în cuprinsul art. 5 al aceluiaşi act normativ, şi anume alineatul (4), întrucât articolul 5 cuprinde doar trei alineate. Astfel, potrivit art. 65 lit. s) şi lit. ş) „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale inftacţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: (…) s) neefectuarea lucrărilor pentru demolarea parţială sau totală a unor construcţii, instalaţii sau amenajări, mutarea/dezmembrarea unor bunuri/mijloace mobile ori pentru inundarea controlată a unor terenuri, culturi, plantaţii sau păduri, de către persoanele fizice saujuridice ori de către personalul instituţiilor şi autorităţilor publice desemnate potrivit art. 5 alin. (4) g); ş) împiedicarea de către orice persoană fizică a efectuării lucrărilor pentru demolarea parţială sau totală a unor construcţii, instalaţii sau amenajări, mutarea/dezmembrarea unor bunuri/mijloace mobile ori pentru inundarea controlată a unor terenuri, culturi, plantaţii sau păduri, stabilite potrivit art. 5 alin. (4) lit. h)”.

Prin prevederile 66 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 55/2020 sunt sancţionate contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. s), ş) şi t), iar în temeiul art. 67 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ, „Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 65 aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 66 se fac de către: (…) b) personalul de control din cadrul Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi subofiţerii şi ofiţerii de pompieri şi protecţie civilă, pentru contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. b), c), d), e), , g), h), i), j), k), l), m), n), o), s), ş) t)” .

În aceste condiţii, textele de lege criticate sunt imposibil de aplicat în practică, deoarece fie sancţionează contravenţii al căror conţinut constitutiv nu este clar, de exemplu, (ş) impiedicarea de către orice persoană fizică a efectuării lucrărilor pentru demolarea parţială sau totală a unor construcţii, instalaţii sau amenaj ări, mutarea/dezmembrarea unor bunuri/mijloace mobile ori pentru inundarea controlată a unor terenuri, culturi, plantaţii sau păduri, stabilite potrivit art. 5 alin. (4) lit. h)”, fie nu stabilesc cu claritate personalul desemnat pentru constatarea contraven_ţiei.

in opinia noastră, prevederile adoptate în acest mod, şi anume prin trimitere la norme legale inexistente, aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în privinţa clarităţii şi previzibilităţii legii.

Toate aceste referiri în materie contravenţională sunt realizate de legiuitorul primar fără a se lua în considerare că, anumite fapte contravenţionale nu pot fi reglementate ca atare din lipsa normei legale la care face trimitere. Acelaşi raţionament există şi pentru situaţia în care acelaşi legiuitor a impus sancţionarea unei fapte care nu există [a se vedea art. 66 lit. c) din Legea nr. 55/2020, prin care se sancţionează fapta de la art. 65 lit. t)].

Normele legale criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, din moment obiectul material al contravenţiei este incert şi ambiguu, din cauza trimiterii la o normă legală inexistentă în fondul activ al legislaţiei. De altfel, problema legislativă nu este lipsită de efecte practice, deoarece modul inadecvat de reglementare intervine în domeniul contravenţiilor. Or, în ipoteza contravenţiilor, pentru a respecta principiul legalităţii, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea fie la un text de lege din cuprinsul legii, fie la un alt act normativ de rang egal cu care textul sancţionator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei contravenţiei.”

Situația penibilă privind trimiterea la alineat inexistent poate fi observată pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, acolo unde nu s-a putut da link la alineatul respectiv, așa cum se obișnuiește în actele normative publicate pe legislatie.just.ro

Sesizarea completă a Avocatului Poporului privind legea 55/2020

Comments

comentarii