Parlamentul întoarce România în epoca ceaușistă prin limitarea accesului la justiție

Avizul CSM asupra proiectului de lege a fost înaintat cu observații. Observațiile magistraților, chiar dacă nu cuprind toate aspectele de neconstituționalitate, nu au fost avute în considerare la formularea amendamentelor depuse de Comisia juridică decât pentru lucruri de minimă importantă, mai mult formale, lăsând însă intact miezul abuziv al acestui proiect, sesizat chiar de magistrați.

Dacă opiniile profesioniștilor în drept, atât al CSM-ului care emite aceste avize, dar și ale UNBR-ului sau, individual, ale avocaților care transmit opinii la astfel de proiecte de lege sesizând neconstituționalitatea lor încă înainte de adoptare, nu sunt avute în vedere de către senatori și deputați, nu vom avea niciodată niște legi puțin mai bune decât în prezent. Parlamentarii adopta proiectele de lege din perspectiva lor pur politică, dar profesioniștii în drept fac o analiză de legalitate și de constituționalitate asupra acestor proiecte. Dacă parlamentarii beneficiază de indemnizații pentru „muncă intelectuală” de adoptare a unui proiect de lege, profesioniștii în drept fac acest lucru în mod voluntar, doar în ideea de o justiție de care să fim mândri la nivel european.

Ce se urmărește în concret cu acest proiect de lege? Pe perioada stării de urgență sau de asediu, indiferent din ce motiv ar fi ea (deci nu doar în caz de pandemie), se vor judeca numai cauze referitoare la protecția relațiilor de familie și la măsurile dispuse prin decretul Președintelui României. Atât! Cu toate că art. 3 ind. 2 din OUG 1/1999 prevede la lit. d faptul că nu se poate restrânge accesul la justiție pe perioada stării de urgență sau de asediu, iar CCR sau CEDO nu ar fi de acord cu deputații noștri.

Partea și mai interesantă este că nici avizul Consiliului Legislativ nu a fost avut în vedere de către deputați astfel încât putem interpreta că nici măcar în plângerile formulate cu ocazia măsurilor privative de libertate nu mai avem acces la justiție. Adică cetățenii României pot fi arestați în perioada stării de urgență sau de asediu, dar, cum nu vom putea să ne plângem în fața unui judecător, vom plânge în pumni în fața colegului de celulă.

Poate vă întrebați cum ați putea fi arestați dacă nu comiteți infracțiuni, nu? Răspunsul vine din faptul că, în perioada stării de urgență sau de asediu, orice ministru poate da un ordin prin care să schimbe ordinea de drept cunoscută până atunci astfel încât, surpriză, poate să apară un ministru cândva care să spună într-un act cu caracter normativ că „dacă strănuți, ai comis o infracțiune” și atunci iată cum ai obținut un sejur gratuit într-o celulă, cu 3 mese incluse.

Probabil că te gândești că un astfel de ordin ar trebui contestat, anulat, dar pentru acest lucru ai nevoie de o instanța și, din păcate, tu nu ai acces la o instanța pentru că a fost adoptată o astfel de lege de către Parlamentul României.

Nu am prins perioada, dar cred că nici pe vremea lui Ceaușescu nu am avut, totuși, asemenea legi așa că e posibil că acest proiect să nu ne întoarcă în timp în epoca ceaușistă, ci undeva înainte de apariția dreptului.