Curtea de Apel Cluj i-a condamnat pe doi bărbați, tată și fiu, dintr-o comună din Maramureș, la închisoare cu executare pentru că au amenințat cu moartea un polițist.

Un tânăr de 32 de ani și tatăl lui, în vârstă de 53 de ani, au fost condamnați, inițial, la fond, de către Judecătoria Baia Mare la 1 an închisoare cu executare, respectiv la 5.400 lei amendă penală (180 de zile amendă înmulțite cu suma de 30 lei corespunzătoare unei zile amendă). Tot la fond, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de câte 1.500 lei reprezentând daune morale, în favoarea părții civile.

Parchetul a atacat cu apel sentința, iar Curtea de Apel Cluj a schimbat sentința, aplicându-le amândurora inculpați pedepse cu închisoarea pe motiv că doar astfel se poate face reeducarea inculpaților. Mai jos puteți citi motivarea completă a judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj.

DECIZIA PENALĂ Nr. 941/2016 Curtea de Apel Cluj

Curtea, examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la apelul Parchetului

La data de 19.11.2014, în jurul orelor 10:00-11:00, inculpatul C.M.R  și fratele său C.Ș.C au fost invitați de către șeful Postului de Poliție Comunală Recea, numitul C.V, să se prezinte în ziua respectivă la sediul Poliției Recea pentru a li se comunica ordonanța efectuată în dosarul nr. 1063/P/2014, prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de ei.

Astfel, în jurul orei 13:00, cei doi, însoțiți de părinții lor, inculpatul C.M și numita C.S, precum și de concubinele lor, s-au prezentat la postul de poliție, unde au fost preluați de către ajutorul șefului de post, C.A.N, care, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a cerut inculpatului C.M.R și numitului C.Ș.C să-l însoțească în birou pentru a le comunica date despre dosarul penal în lucru al organelor de cercetare penală.

Nemulțumit de faptul că doar fiii lui au fost invitați în biroul de anchetă, inculpatul C.M a intervenit în discuție și i-a solicitat agentului de poliție C.A să-i permită și lui prezența la procedura care urma să se desfășoare, deoarece e tatăl lor și ar fi îndreptățit să știe ce se întâmplă.

Fiindcă l-a văzut pe inculpatul C.M mai agitat, agentul de poliție, din dorința de a evita un posibil scandal, i-a permis și acestuia accesul în birou.

După ce le-a citit suspecților ordonanța, inculpații C.M și C.M.R, pe rând, au început să-i adreseze agentului de poliție C.A amenințări cu acte de violență și cu moartea pe motiv că dorește să-l bage pe C.M.R la pușcărie fără să fie vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale, după care, cei doi au început să dea cu pumnii în birou, adresându-i în continuare persoanei vătămate amenințări cu moartea.

În acel moment, speriat de o eventuală lovitură din partea celor doi, persoana vătămată C.A.N a făcut un pas în spate și s-a îndreptat către telefonul fix din birou pentru a solicita sprijin de la Poliția Municipiului Baia Mare.

În urma discuției telefonice, cei din familia C au părăsit biroul și au așteptat sosirea echipajului în fața postului de poliție.

După sosirea polițiștilor din Baia Mare, cei implicați au fost conduși la Poliția Municipiului Baia Mare pentru continuarea cercetărilor în dosarul 1063/P/2014, moment în care C.M.R înainte de a urca în autospeciala de poliție l-a mai amenințat o dată cu moartea pe C.A.N.

Atitudinea inculpaților și modul de comitere al faptelor, nu pot fi omise, ele nefiind corect evaluate de judecătorie, în alegerea cuantumului pedepsei corespunzătoare pericolului sporit al activității ilicite și a persoanelor acestora.

Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai lor, materializate prin lipsa de respect față de prestigiul autorităților investite cu respectarea legii și a ordinii de drept, cărora au încercat să le distrugă bunurile și să le insulte, răspunderea lor penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale și vieții, prin amenințările grave, cu moartea, proferate la adresa lucrătorului de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Actele de violență și de amenințare cu moartea exercitate de inculpați în comiterea faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepselor.

Este îmbucurător faptul că actele de violență fizică nu au fost materializate, rămânând în stadiul de tentativă, alături de amenințările cu moartea, care au avut însă un caracter repetat și care i-au produs o stare de temere profundă victimei, care în aceste condiții, a apelat la Poliția Maramureș.

Așa fiind, inculpații trebuiau să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, C.M.R, care este recidivist și C.M, care deși nu are antecedente penale, au manifestat nesinceritate în tot cursul procesului penal, nerecunoscând faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu au despăgubit victima infracțiunilor, din punct de vedere material și moral.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorilor, contribuind la reeducarea lor, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care sunt supuși aceștia, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și inculpatului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al apelantului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și inculpatului.

Faptele sunt neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că acțiunea violentă a inculpaților era să aibă drept consecință pierderea unei vieți omenești sau vătămarea corporală gravă, ceea ce demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă, nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme, care să fie în deplin acord cu dispozițiile Codului penal.

La dozarea și individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților C.M.R și C. M., Curtea va avea în vedere atât pericolul social ridicat al faptelor, dar și datele ce caracterizează persoana acestora, care, în pofida dovezilor de vinovăție, au negat constant acest lucru, în declarațiile din faza de urmărire penală din fața procurorului din 19 noiembrie 2014 de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și din fața instanței de fond din 13 mai 2015, încercând astfel să obstrucționeze aflarea adevărului, ceea ce duce la concluzia că pentru reeducarea lor se impune aplicarea unui tratament juridic adecvat, respectiv, aplicarea unor pedepse exemplare.

Curtea va ține cont, că în fața sa, inculpații s-au prezentat, dar la 20 iulie 2016 au învederat că își mențin pozițiile procesuale exprimate în fața instanței de fond, nedorind să dea declarații suplimentare.

Poziția adoptată de către inculpați în fața autorităților judiciare de nerecunoaștere a infracțiunilor, constituie un aspect negativ cu privire la faptele comise, astfel că nu este de natură, prin ea însăși să formeze convingerea judecătorilor că pentru reeducarea lor este suficientă și o pedeapsă rezultantă mai redusă.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpaților care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanțele reale efective, condiții în care nu este oportună și nici posibilă recunoașterea de circumstanțe atenuante.

Față de modul de săvârșire a faptelor, urmările produse în sensul că partea vătămată a încercat un sentiment de profundă temere raportat la amenințările cu acte de violență și cu moartea, atitudinea recalcitrantă a inculpaților fiind stopată doar prin intervenția polițiștilor din Baia Mare și având în vedere că inculpații nu i-au plătit până în prezent suma de 3000 de lei cu titlu de daune morale, Curtea apreciază că reeducarea inculpaților nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse de 1 an și 5 luni închisoare pentru inculpatul C.M.R și de 1 an închisoare pentru inculpatul C. M, la individualizarea judiciară a pedepselor instanța ținând cont de faptul că C.M.R este recidivist, fără ocupație, iar C.M nu posedă antecedente penale, ambii fiind nesinceri în cursul procesului penal.

Cuantumul pedepsei principale rezultante aplicată de Curte, va asigura realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpaților C. ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestora, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptelor lor, în vederea unei reinserții sociale reale a acestor.

Executarea pedepselor prin privare de libertate, sancțiune aplicată de Curte, va constitui un avertisment adecvat pentru inculpați, față de reprobabilitatea faptei lor și le va crea o atitudine potrivită față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, pe care le-au încălcat cu brutalitate.

Este demn de remarcat că inculpații C. nu au manifestat regret în fața instanței de judecată, față de infracțiunea comisă, nici empatie față de victimă, nu au acoperit nici măcar parțial daunele provocate acesteia, aspecte care vor fi avute în vedere de către Curte, la alegerea modului de executare a pedepsei.

Din piesele dosarului, nu a rezultat că inculpații au conștientizat propriile acțiuni și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați, lipsind exersarea asumării responsabilității pentru propriile fapte.

Consolidarea resurselor personale trebuie să vizeze în egală măsură și dobândirea unor percepții corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor și manifestărilor de frustrare, generate de inserția lor în mediul carceral. Toate aceste aspecte, necesită o intervenție de lungă durată și centrată pe conștientizarea motivelor care au determinat infracțiunea, înțelegerea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul lor și consecințele grave produse – vătămarea corporală a unei persoane, chiar moartea acesteia -, controlul furiei și identificarea unor noi modalități de comportare în societate. Gestionate corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpații s-ar putea baza în viitor.

Așa fiind, Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

 

Comments

comentarii