CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii (RIL) de la Înalta Curte a stabilit cum se calculează diurna de care beneficiază judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care sunt delegați sau detaşaţi în altă localitate decât cea de domiciliu.
Decizia nr.3: ”Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție și, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, pentru cuantificarea diurnei de care beneficiază judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care sunt delegați sau detaşaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, se va avea în vedere timpul efectiv lucrat, iar nu totalitatea zilelor calendaristice ce intră în calculul perioadei de delegare sau detașare, după caz.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.”
Procurorul general al României a sesizat Înalta Curte cu un recurs în interesul legii (RIL) pentru a decide dacă diurna în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară se stabileşte prin raportare la întreaga perioadă pentru care s-a dispus delegarea sau detaşarea ori proporţional cu perioada efectiv lucrată.
În a doua opinie din sesizarea RIL se arăta că ”diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 se acordă doar pentru zilele efectiv lucrate, fiind excluse zilele libere, sărbătorile legale, perioadele în care magistratul s-a aflat în concediu de odihnă, concediu medical, concediu de studii, etc., întrucât delegarea şi detaşarea vizează exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, în intervalul programului de lucru.
Diurna reprezintă un drept al magistratului care este delegat sau detaşat şi se raportează la perioada delegării, respectiv a detaşării, în sensul de perioadă în care îşi desfăşoară activitatea, fiind cuvenită pentru efortul suplimentar depus, însă în cadrul programului de lucru la instituţia la care a fost delegat sau detaşat, ceea ce înseamnă că nu se poate acorda decât pentru perioada efectiv lucrată, nu pentru zilele nelucrătoare în condiţiile în care şi indemnizaţia lunară se calculează tot în funcţie de numărul zilelor lucrate într-o lună.
Astfel, dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 trebuie coroborate, în virtutea alin. (3) al aceluiaşi articol, cu dispoziţiile din Codul muncii care prevăd delegarea şi detaşarea salariaţilor, având în vedere că magistraţii constituie o categorie specială de personal care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis, astfel încât acestora li se aplică Codul
Potrivit art. 44 alin. (2) şi art. 46 alin. (4) din Codul muncii, salariatul delegat sau detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare/detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă.
Aşadar, indemnizaţia de detaşare (sau diurna) reprezintă un drept material în legătură cu munca, stabilit în procente din indemnizaţia de încadrare brută lunară cuvenită magistratului şi are rolul de indemnizaţie suplimentară cuvenită acestuia, ca urmare a faptului că îşi desfăşoară activitatea profesională într-o altă localitate decât cea de domiciliu, ceea ce implică, în mod evident, un efort suplimentar, sub toate aspectele, din partea respectivului magistrat, fiind destinată să acopere cheltuielile de hrană, cheltuielile mărunte, uzuale, precum şi costul transportului în interiorul localităţii în care salariatul îşi desfăşoară activitatea.
În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a reţinut că indemnizaţia de detaşare reprezintă un drept în legătură cu munca, fiind concepută pentru a compensa cheltuielile suplimentare ce pot fi suportate de un angajat pentru perioada în care se află temporar plecat de la locul său de reşedinţă şi nu este plătită cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detaşare.
in plus, potrivit art. 106 alin. (2) din Codul muncii, drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru, astfel încât calculul diurnei trebuie să respecte aceste prevederi legale privind proporţionalitatea, ce se raportează la timpul efectiv lucrat, nu la zilele calendaristice.
De altfel, în perioada în care magistraţii se află în concediu de odihnă sau în concediu medical, aceştia nu primesc indemnizaţia de încadrare brută lunară, în raport de care se calculează diurna de 2%, ci o indemnizatie de concediu, respectiv indemnizaţia de concediu medical, indemnizaţia de încadrare brută lunară calculându-se tot în funcţ–ie de numărul zilelor rămase, efectiv lucrate dintr-o lună.
Aşadar, diurna se raportează la perioada în care judecătorul/procurorul îşi desfăşoară activitatea, nu la perioadele de concediu de odihnă, concediu medical, concediu de studii, zile libere sau alte concedii prevăzute de lege ori la zilele necesare deplasărilor interne sau externe (când de altfel, se acordă distinct diurnă de deplasare), o astfel de abordare fiind în acord cu raţiunea acordării indemnizaţiei de detaşare, respectiv compensarea cheltuielilor suplimentare de întreţinere pe care persoana în cauză este nevoită să le efectueze în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.”
