CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
O femeie care susține că a avut o relație cu un preot din Oradea și care i-a trimis mii de mesaje a fost condamnată la amendă penală de 5400 lei pentru hărțuire prin mijloace de comunicare la distanță.
Inculpata, în vârstă de 43 de ani, fără antecedente penale, a primi aceeași pedeapsă atât de la Judecătoria Oradea, cât și de la Curtea de Apel Oradea – 5400 lei amendă penală, echivalent a 180 de zile amendă.
Starea de fapt:
”La data de 9 mai 2019 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a fost înregistrată plângerea penală formulată de către numitul C.I. împotriva numitei C.D.K. cu privire la săvârșirea de către aceasta din urmă a infracțiunilor de șantaj și hărțuire.
Cu ocazia formulării plângerii penale, persoana vătămată a anexat, în copii, articolele apărute în presa locală în legătura cu persoana acestuia, cât și listingul apelurilor și comunicațiilor efectuate de către C.D.K. către acesta.
În plângere, persoana vătămată a arătat faptul că în perioada ianuarie 2019-februarie 2019 a purtat mai multe discuții cu numita C.D.K. în mediul online, prin aplicația Messenger. În urma discuțiilor purtate, pe diferite teme, la sfârșitul lunii februarie 2019, i-a făcut o vizită numitei C.D.K. la adresa acesteia de domiciliu. Numita C.D.K. a încercat să se apropie mai mult de el, fapt ce l-a determinat să se retragă și să refuze orice contact personal cu aceasta, precum și să o ștergă din lista de prieteni de pe site-ul de socializare Facebook și să-i blocheze mai multe numere de telefon.
Cu toate acestea inculpata C.D.K., l-a contactat în repetate rânduri prin intermediul aplicației Messenger, cât și prin mesaje text tip SMS. Toate mesajele trimise de către inculpată către persoana vătămată erau trimise de la posturile telefonice: ……. Astfel, în perioada, sfârșitul lunii februarie-începutul lunii aprilie 2019, inculpata C.D.K. a continuat să-l contacteze telefonic pe numitul C.I, prin mesaje text tip SMS prin aplicația WhastApp, mesajele fiind nejustificate prin frecvență, acestea ajungând în acea perioadă la ordinul sutelor.
În data de 17 aprilie 2019, susnumita s-a prezentat la sediul Episcopiei Reformate din mun. Oradea unde a formulat o plângere împotriva persoanei vătămate, solicitând excluderea acesteia din profesie.
În data de 06 mai 2019, suspecta C.D.K. a formulat o sesizare la sediul Direcției de Sănătate Publică Bihor prin care le aducea acestora la cunoștință faptul că persoana vătămată C.I. deține animale și păsări de curte. Astfel, la data de 23 mai 2019 la adresa de domiciliu a persoanei vătămate C.I. s-a deplasat Direcția de Sănătate Publică a Județului Bihor care în urma controlului efectuat a constatat existența unor păsări mici de curte și a unui iepure domestic, clinic sănătoase, ținute în condiții corespunzătoare fără a se sesiza vreun miros neplăcut, astfel că s-a concluzionat că cele sesizate nu se confirmă ( f.191-193 vol. II u.p.)
La data de 21 mai 2019, suspecta C.D.K. l-a apelat de peste 50 de ori pe persoana vătămată, până la orele 09:50.
La data de 28 iunie 2019, în preziua aniversării zilei de naștere a fiicei persoanei vătămate, suspecta i-a expediat persoanei vătămate un transport de 10 (zece) pizza, iar în data de 22 iulie 2019, suspecta a trimis la adresa de domiciliu a persoanei vătămate o coroană mortuară, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de hărțuire.”
Motivarea Curții
”Curtea de Apel mai constată că instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate o corectă stare de fapt, însă în ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpată fiind necesare unele precizări.
Astfel, inculpata C.D.K. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de hărțuire, prev. de art. 208 alin. 1 și respectiv 2 din codul penal (chiar dacă s-a omis inserarea dispozițiilor art. 38 cod penal în actul de sesizare). Potrivit art. 208 alin. 1 cod penal, fapta de hărțuire constă în urmărirea în mod repetat și fără drept sau interes legitim a unei persoane, ori, în aceleași condiții, supravegherea locuinței unei persoane, locul de muncă sau alte locuri frecventate de acea persoană. Potrivit actului de acuzare, se încadrau în cele de mai sus faptele inculpatei C.D.K., de a trimite mai multe pizza și o coroană mortuară la domiciliu persoanei vătămate.
În mod corect a reținut instanța de fond, faptul că din situația de fapt prezentată în actul de sesizare, astfel cum a reieșit din probele legal administrate, nu pot fi reținute acțiuni ale inculpatei care să se circumscrie laturii obiective constând în urmărirea repetată a persoanei vătămate, fără drept sau fără un interes legitim, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de către aceasta. Prin urmare, soluția de achitare cu privire la această infracțiune, în temeiul art. 16 alin.1 lit. a Cod procedură penală, este una corectă. Astfel, în cazul acestei infracțiuni (de obicei) fiecare acțiune în parte, nu are relevanță penală ci doar toate la un loc (privite ca un ansamblu de acțiuni a autorului) realizează conțiutul constitutiv al acestei infracțiuni.
Hărțuirea este o infracțiune de obicei. În varianta simplă, hărțuirea se săvârșește prin urmărirea victimei sau supravegherea locuinței, locului de muncă sau altor locuri frecventate de acesta. Urmărirea presupune a merge, a se deplasa după cineva, pe urmele cuiva. Supravegherea locuinței, locului de muncă sau a altor locuri frecventate de o persoană presupune observarea, pândirea acestora fără a avea importanță dacă persoana hărțuită se află sau nu în aceste locații. Făptuitorul se plasează într-un loc și observă activitățile subiectului pasiv. Pentru existența infracțiunii este necesară îndeplinirea a două condiții esențiale și anume caracterul repetat al acțiunii incriminate și săvârșirea acestora să se facă fără drept sau fără un interes legitim. Aceste acțiuni trebuie să producă victimei o stare de temere; lipsa acesteia face ca infracțiunea să nu subziste. Infracțiunea se comite cu intenție ceea ce presupune cunoașterea de către făptuitor a faptului că acțiunile sale de urmărire și/sau supraveghere sunt șicanatoare, ostile și intimidante.
Prin urmare, faptele inculpatei C.D.K., de a trimite mai multe pizza și o coroană mortuară la domiciliu persoanei vătămate, nici măcar nu pot fi încadrate în textul legal, nefiind acțiuni de urmărire sau supraveghere mai sus descrise. De asemenea, nici fapta de a-l denunța (nefondat) pe partea civilă la DSP, sau la forurile bisericești, nu pot fi încadrate în nici una din variantele infracțiunilor de hărțuire, însă aceste acțiuni pot fi privite ca fiind complementare, un factor de agravare a acțiunilor tipice reținute în sarcina inculpatei, care sunt de natură să amplifice teama persoanei vătămate.
Criticile părții civile sub acest aspect sunt nefondate. Chiar dacă inculpata a fost văzută în mod cu totul izolat în preajma locuinței persoanei vătămate, nu se poate omite faptul că acolo funcționează și biserica unde slujește acesta din urmă, astfel încât orice persoană poate fi prezentă. În orice caz, nu se poate reține sub nici o formă că inculpata ar fi urmărit în mod repetat persoana vătămată sau că ar fi supravegheat locuința acestuia în mod repetat, astfel încât, din această perspectivă, să creeze o stare de teamă persoanei vătămate. Cu alte cuvinte, prin folosirea de către legiuitor a termenului, repetat, nu înseamnă că sunt necesare spre ex. două acte/fapte de urmărire sau supraveghere, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de hărțuire în această variantă, ci trebuie coroborat cu partea finală a textului legal, și anume să existe suficiente motive ca respectivele acțiuni repetate să poată creea o teamă persoanei vătămate. În speță, acțiunile reținute în sarcina inculpatei C.D.K., mai sus arătate, pe lângă faptul că sunt izolate, pot fi interpretate ca fiind cel mult șicanatoare, astfel încât nu se încadrază în textul legal.
Potrivit alin. 2 al art. 208 cod penal, această variantă a infracțiunii de hărțuire constă în efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin fracvență sau conținut, cauzează o temere persoanei vătămate.
Prin urmare, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală constând în transcrierea apelurilor (nu a conținutului acestora ci doar a duratei lor sau consemnarea unor apeluri nepreluate) și mesajelor (tip SMS sau pe alte rețele de socializare), dar și cele depuse în faza de judecată, trimise de inculpata C.D.K._ către persoana vătămată C.I, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, atât prin frecvență cât și prin conținutul lor au fost de natură să creeze o reală temere persoanei vătămate. De menționat că textul legal prevede două modalități prin care aceste apeluri/mesaje pot crea teamă persoanei vizate, și anume, fie prin frecvența lor, fie prin conținutul lor, or în speță sunt îndeplinite ambele modalități, apelurile/mesajele fiind de ordinul miilor și având un conținut total neadecvat.
În ce privește numărul mare al apelurilor/mesajelor, dar și conținutul lor, reiese din simpla lecturare a mesajelor trimise de inculpată, astfel cum ele se regăsesc la dosarul cauzei. Referitor la teama la care face referire textul legal, trebuie precizat că poate fi vorba de orice teamă, cum ar fi spre exemplu, teama de a-și pierde familia sau locul de muncă, teama de a fi agresat sau orice altă frică ce poate fi insuflată de numărul foarte mare de apeluri/mesaje.
O altă precizare care trebuie făcută și care a fost corect punctată de instanța de fond, este faptul că nu are nici o relevanță din punct de vedere al existenței acestei infracțiuni, dacă anterior, între inculpată și persoana vătămată a existat sau nu o relație personală, de afecțiune, de natură sexuală sau de orice altă natură. Prin urmare, indiferent de relațiile care au fost între cei doi, inculpata nu avea nici un drept să apeleze și să trimită mii de mesaje cu un conținut amenințător și defăimător persoanei vătămate, întrucât în acest fel nu a făcut altceva decât să-l hărțuiască în sensul prevăzut și incriminat de codul penal.
Cu toate acestea, Curtea constată că, deși instanța de fond a dispus achitarea inculpatei cu privire la infracțiunea de hărțuire în varianta de la art. 208 alin. 1 cod penal, în mod eronat, la încadrarea în drept a variantei pe art. 208 alin. 2, cu privire la care a dispus soluția de condamnare, a reținut și unele acțiuni ale inculpatei care nu se circumscriu acestui text legal, precum trimiterea celor 10 pizza sau trimiterea coroanei mortuare la domiciliul persoanei vătămate. Prin urmare, Curtea nu va avea în vedere în conținutul constitutiv al infracțiunii de hărțiure, reținut în sarcina inculpatei, prev. de art. 208 alin. 2 cod penal cele două acțiuni săvârșite de inculpata C.D.K. însă se impune menținerea dispoziției de condamnare la pedeapsa amenzii penale în cuantumul stabilit de instanța de fond, fiind o pedeapsă legală și temeinică. Apreciem că din eroare s-a reținut în secțiunea, în drept, de către instanța de fond cele două acțiuni ale inculpatei.
Solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa în baza art. 16 alin. 1 lit. b cod procedură penală este îndeobște nefondată. Așa cum s-a arătat mai sus, existența apelurilor și mesajelor într-un număr foarte mare în perioada de referință dar și conținutul acestora a fost în mod evident de natură să creeze o teamă persoanei vătămate.
Astfel, față de gravitatea concretă a faptei săvârșite de inculpată, văzând și criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 cod penal, apreciem că aplicarea pedepsei mai blânde ca natură, din cele prevăzute alternativ de textul incriminator, respectiv amenda penală într-un cuantum îndreptat spre minim, cu executare efectivă, este suficientă și proporțională, de natură să atragă în mod serios atenția inculpatei că astfel de comportamente antisociale nu pot fi tolerate și astfel să îndeplinească scopurile procesului penal.
Prin urmare, față de cele mai sus expuse, solicitarea persoanei vătămate C.I., de a se aplica inculpatei o pedespasă cu închisoarea, este nefondată.
În concluzie, Curtea constată că toate circumstanțele faptei și cele personale ale inculpatei, au fost corect valorificate de către prima instanță în procesul de individualizare a răspunderii penale, sentința apelată fiind legală și temeinică și în ce privește aceste aspecte contestate.
Fără daune morale
În ce privește constituirea de parte civilă a persoanei vătămate, cu suma de 1001 lei, apreciem în consens cu instanța de fond că este nefondată. Astfel, pe lângă argumentele corect arătate de judecătorul fondului, arătăm că persoana vătămată nu poate justifica existența unui prejudiciu moral care să justifice acordarea unei sume de bani cu caracter reparator. Chiar dacă acesta a avut o teamă că ar putea pății ceva rău (precum oprobiul public sau al enoriașilor, probleme în căsnicie, etc) ca urmare a instabilității și imprevizibilității acțiunilor inculpatei, ne referim în special la conținutul mesajelor expediate de inculpată, totuși este vorba, pe de-o parte de un prejudiciu (moral) eventual, care nu poate fi reparat, iar pe de-altă parte și peroana vătămată a contribuit prin comportamentul său față de inculpată, la conturarea cadrului factual și emoțional, care a dus la șăvârșirea faptei de către inculpataC.D.K.. Astfel, una din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească prejudiciul, pentru a se putea acorda o renumerație reparatorie, chiar și în cazul prejudiciului de natură morală, este ca acesta să fie unul actual, nicidecum eventual, precum în speță. Pe de-altă parte, simpla soluție de condamnare a inculpatei C.D.K., pentru infracțiunea de hătțuire, este de natură să aducă părții civile satisfacția morală și totodată reabilitarea sa în ochii enoriașilor și a familiei.”
