CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Toate instanțele din Maramureș au întors clasările procurorilor care încearcă să împingă dosarele cu tăieri ilegale spre prescripție, în ciuda faptului că și din satelit se vede dezastrul și suntem trași la răspundere de Comisia Europeană. Recent, o ordonanță de clasare emisă de Parchetul Judecătoriei Vișeu de Sus privind tăierea la ras a peste 100 de hectare de pădure din Munții Maramureșului a fost desființată de un judecător de cameră preliminară, care i-a trimis dosarul înapoi procurorului să mai lucreze la el. Între timp, proprietarul păgubit a revenit cu un memoriu la ministrul Cătălin Predoiu, sperând că va face mai mult ca Stelian Ion, care a fost și el sesizat anterior.
Soluția pe scurt: ”În temeiul art. 341 alin 6 lit. b din codul de procedură penală, admite plângerea formulată de petentul G.C.I., împotriva ordonanţei de clasare din data de 22.04.2021, emisă în dosarul nr. 906/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, confirmată prin ordonanța nr. 48/II/2/2021 din data de 12.07.2021, emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Viseu de Sus, pe care o desființează si trimite cauza procurorului în vederea completării urmăririi penale pentru motivele care se vor arăta în cuprinsul încheierii. În temeiul art. 275 alin.3 din codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.”
Petentul Crin Gălățean din Cluj, prin avocatul Eugen Iordăchescu, a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluţiei de clasare raportat la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu.
”Subliniem faptul că suprafaţa de 108,5 ha aferentă u.a. – urilor 90A, 91A, 93A şi 93B din UP VIII Ţibău, Borşa, jud. Maramureş, face parte integrantă din aria natural protejată Parcul Natural Munţii Maramureşului, fiind încadrată in zona de management durabil al parcului, conform Adresei nr. 20750/DCP.05.02.2018 întocmită de Regia Naţională a Pădurilor — Romsilva. De asemenea, potrivit Ordinului nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 in România, această suprafaţă face parte şi din situl Natura 2000 ROSCI Munţii Maramureşului, sit ce se suprapune peste Parcul Natural Munţii Maramureşului. In aceIaşi sens este şi adresa nr. 203/02.02.2018 emisă de Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului, 1n cadrul căreia se arată că suprafaţa antemenţionată face parte din aria protejată de interes naţional Parcul Natural Munţii Maramureşului, conform HG nr. 2151/30.11.2004, publicată 1n M. Of. nr. 38/12.01.2005.
Fiind arie natural protejată, aceasta este guvernată de dispoziţille OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor natural protejate, OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi evident dispoziţilie din Codul Silvic aplicabile acestor suprafeţe. Ca atare, potrivit dispoziţiilor legaleln vigoare, in vederea exploatării materialului lemnos de către societatea Horber SRL in acea zonă, era necesară obţinerea unui aviz suplimentar şi doar ulterior se puteau emite autorizaţiile de exploatare de către Ocolul Silvic Borşa.”
”Prin urmare, analizând dispoziţiile legale invocate, este dincolo de orice îndoială existenţa unui abuz în serviciu sau cel puţin al unei neglijenţe în serviciu, raportat la refuzul instituţiilor abilitate şi implicit a funcţionarilor acestora, de a proceda la efectuarea tuturor demersurilor în a împiedica exploatarea în mod nelegal a suprafeţei totale de 108,5 ha.
În acest sens, precizăm faptul că, ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii din cadrul Direcţiei Silvice Baia Mare — Ocolul Silvic Borşa, întreaga suprafaţă de pădure de pe cele 108,5 ha a fost „tăiați la ras” rezultând tăieri ilegale a unui volum de aproximativ 35.000 mc. Această suprafaţă de 108,5 ha corespunde suprafeţei de pe care a fost vândută către societatea Horber SRL „masa lemnoasă pe picior”, care putea fi exploatată cu respectarea normelor silvice privind exploatarea masei lemnoase, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr. 720/02.04.2007.
Astfel, deşi tăierile la ras erau interzise potrivit dispoziţiilor din legislaţia primară la care am făcut referire anterior, se poate constata că au fost exploataţi arborii de pe suprafaţa de 108,5, în integralitate, cu încălcarea dispoziţiilor legale. Aceste conduită infracţională a avut un mediu propice de dezvoltare, 1n contextul în care funcţionarii silvici care aveau obligaţia de a preveni aceste fapte —functionarii din cadrul DS Baia Mare — OS Borşa, respectiv ITRSV Cluj-Napoca – nu au procedat la efectuarea controalelor necesare pe aceste suprafeţe, deşi se aflau în adrninistrarea acestora.”. se arată în plângerea împotriva ordonanței de clasre.
Nici DNA nu vrea să lucreze în acest caz
Doi procurori din cadrul DNA Baia Mare, primul fiind celebrul Ioan Ulici, au cercetat angrenajul prin care a dispărut pădurea fără ca nimeni să vadă și nu au găsit vinovații. Două clasări, din 2017 și 2018, au fost desființate de Tribunalul Maramureș, iar dosarul a fost trimis înapoi la DNA, unde procurorul Ioan Tomoiagă a emis recent o nouă ordonanță de clasare, care a fost atacată la șeful DNA Cluj, Ionuț Vasile. ”Să sperăm că va analiza atent situația”, spune proprietarul păgubit Crin Gălățean.
Despre cum a fost desființată a doua clasare DNA AICI
Un nou memoriu al clujeanului care se luptă cu mafia lemnului din Maramureș:
”Subsemnatul, Gălățean Crin Iosif, având calitatea de petiționar în dosarul mai sus amintit, formulez prezentul memoriu prin care:
Vă solicit să îmi comunicați care este stadiul cercetărilor pe care le-ați demarat ca urmare a solicitării subsemnatului înregistrată în evidențele Serviciului de registratură generală, grefă, arhivă și relații cu publicul sub nr. 6159/2021
Fac următoarele mențiuni cu privire la situația juridică a subsemnatului pe care am adus-o și în atenția dumneavoastră prin petiția la care am făcut referire mai sus:
Arătam în cadrul memoriului pe care vi l-am adresat faptul că apelez la instituția dumneavoastră în calitate de ultim resort, întrucât subsemnatul nu am fost doar victima tăierilor ilegale masive din Maramureș dar, în același timp, am fost și victima indolenței autorităților care s-a transformat în timp într-un act de complicitate față de autorii acestor furturi.
În intervalul de timp scurs de la momentul sesizării mele și până în prezent, nu doar că organele de urmărire penală care gestionează dosarele mele nu au ieșit din pasivitatea care le caracterizează, ci, din contră, două dintre dosarele penale în care am calitatea de persoană vătămată au fost clasate.
Cu privire la dosarul numărul 398/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus arătam faptul că acesta stagnează din anul 2012, în ciuda faptului că acesta vizează tăieri ilegale cu un prejudiciu de 35-40 de milioane de euro.
În mod cu totul surpinzător, în pofida tuturor probelor existente la dosarul cauzei, doamna procuror Vlad Lăcrămioara a înțeles să claseze și acest dosar cu o motivare identică cu cea pronunțată în dosarul nr. 906/P/2017. Deși am semnalat inclusiv prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus faptul că ordonanța de clasare din dosarul nr. 398/P/2012 este absolut identică cu cea din dosarul 906/P/2017, fiind improprie dosarului, acest aspect a fost ignorat cu desăvârșire, plângerea împotriva clasării fiind respinsă cu o motivare stereotipă.
Maniera în care s-a încercat degrevarea de acest dosar de urmărire penală este absolut incalificabilă: dat fiind faptul că ordonanța este un copy paste după soluția dată într-un alt dosar, organele de urmărire penală au omis faptul că cele două dosare au totuși o configurație probatorie diferită, în ciuda faptului că cercetează, în mare, aceleași fapte materiale.
Astfel, în ordonanța de clasare comunicată subsemnatului se face referire la declarații de martori ce nu au fost niciodată audiați în dosar (exemplificativ: Mihalyi Vasile, Coman Mircea, Coman Vasile, Horj Lupu), aceștia fiind audiați doar în dosarul nr. 906/P/2017. Totodată, în respectiva cauză nu au fost niciodată audiați o serie de martori ce au fost încuviințați de organele de urmărire penală, ulterior admiterii cererii în probațiune a subsemnatului, apreciindu-se faptul că declarațiile lor sunt necesare și utile pentru aflarea adevărului în cauză. Așa fiind, în ciuda faptului că prin ordonanța din 22.05.2019 a fost admisă audierea numiților Tomoiagă Grigore Barabou (pădurarul denunțat de subsemnatul, persoană condamnată definitiv pentru tăieri ilegale în parcele învecinate cu cele deținute de mine), Horj Lupu (administrator al SC HORBER SRL, societate cu privire la care există probe certe că a fost implicată în sustragerea ilegală de material lemnos de pe parcelele mele), Barany Vasile Dan, Barany Ioan, Rad Ștefan, Coman Vasile, aceste persoane nu au fost niciodată audiate.
Tragi-comic este faptul că această ordonanță de clasare poartă mențiunea că au fost respectate normele legale care garantează aflarea adevărului, în ciuda faptului că soluția este foarte departe de adevăr.
Ambele soluții de clasare nu reprezintă, de fapt, actul final al unei urmăriri penale complete și legale, ci sunt doar răspunsuri la contestațiile privind durata procesului pe care subsemnatul le-am promovat de-a lungul timpului. De exemplu, în raport de dosarul nr. 906/P/2017, subsemnatului i-au fost admise nu mai puțin de două astfel de contestații. În ciuda faptului că doi judecători de cameră preliminară au stabilit nu unul, ci două termene până la care urmărirea penală să fie finalizată, între momentul admiterii primei contestații privind durata procesului și momentul clasării dosarului nu a fost administrată nici măcar o probă. Acest interval a fost de aproximativ doi ani de zile, timp în care nu s-a mai administrat niciun mijloc de probă.
La fel de tragică este și poziția procurorilor de ședință cu ocazia contestațiilor privind durata procesului, care au încercat înduplecarea instanței în sensul că dosarul este unul extrem de complex, că cercetările sunt în toi și că gradul mare de încărcare al parchetului împreună cu complexitatea extremă a dosarului întârzie soluționarea acestuia. Or, în contextul în care timp de doi ani de zile de la momentul primei contestații privind durata procesului, după ce parchetul invocă complexitatea dosarului, să nu fie administrat niciun mijloc de probă, iar dosarul să fie clasat cu lejeritate, apreciez că acest demers nu este doar unul imoral dar trădează și conduite aflate la limita legalității din partea acestei unități de parchet.
Suplimentar, arăt că subsemnatul am cerut reunirea dosarelor 398 și 906, aflate ambele pe rolul Parchetului Vișeu de Sus, arătând faptul că acestea cercetează în mare aceleași fapte materiale, iar pentru o mai bună înfăptuire a justiției și administrarea unui probatoriu complet se impune efectuarea cercetărilor într-un singur cadru (dosar), iar nu dispersarea eforturilor judiciare în mai multe dosare identice. Această solicitare a fost respinsă de aceeași doamnă procuror Vlad Lăcrimioara Mărioara prin ordonanța din 12.03.2019 în dosarul penal nr. 874/P/2017, în care arată că nu se poate vorbi de o mai bună înfăptuire a justiției, atât sub aspectul administrării probelor, dar având în vedere și faptul că dosarele sunt instrumentate de lucrători de poliție diferiți.
Această argumentație este una neconformă adevărului pentru că în ambele dosare referatul cu propunere de clasare poartă semnătura ofițerului de poliție din cadrul Direcției Delicte Silvice, Radu Cristian, polițist ce a efectuat urmărirea penală în ambele dosare. Chiar și în lipsa acestei împrejurări, vă las pe dumneavoastră să calificați buna credință a unui procuror care respinge o cerere de reunire a dosarelor pentru că nu se poate vorbi de o mai bună înfăptuire a justiției ca apoi să pronunțe două ordonanțe de clasare identice în ambele dosare, omițând faptul că în anumiți martori nu au fost audiați în dos. nr. 398 (dar la ale căror presupuse declarații se face referire), iar dosarul nr. 906 cerceta și alte fapte decât cel cu nr. 398/P/2012 (deși soluția cu privire la faptele necercetate se regăsesc și în cuprinsul acestuia din urmă).
Merită să menționez faptul că plângerea împotriva ordonanței de clasare din dosarul nr. 906/P/2017 a fost admisă de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Judecătoriei Vișeu de Sus în dosarul nr. 1531/336/2021. Soluția nu este până în prezent motivată.
Desigur că am ajuns să mă bucur de normalitatea soluției pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, dar apreciez faptul că pasivitatea organelor de urmărire penală nu ar trebui să fie cenzurată abia în procedurile de control efectutate de instanțele de judecată. În opinia mea, conduita Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus nu este conformă cu exigențele bunei credințe, iar astfel de situații nici nu ar trebui să ajungă pe masa vreunui judecător de cameră preliminară care să constate faptul că termenele rezonabile de soluționare a urmăririi penale sunt flagrant încălcate sau că unele soluții de clasare se emit doar pentru ca organele de urmărire penală să fie degrevate de anumite dosare.
Fac mențiunea că plângerea împotriva soluției de clasare din dosarul nr. 398/P/2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus cu numărul 2172/336/2021, având termen în data de 12.01.2022. Dat fiind faptul că aceeași ordonanță de clasare a fost deja cenzurată în dosarul nr. 1531/336/2021, cred că soluția va fi aceeași și în acest dosar.
Cu toate acestea, arătam faptul că m-am adresat in extremis tuturor instituțiilor (inclusiv dvs.) cu abilități în domeniul juridic sau silvic tocmai pentru că apreciez că situația subsemnatului-persoană vătămată nu este tratată cu seriozitate de organele de urmărire penală, cu precădere de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus.
Suplimentar față de cele expuse în petiția inițială, arăt că inclusiv Direcția Națională Anticorupție a clasat dosarul în care am calitatea de persoană vătămată de două ori, ambele soluții fiind infirmate de judecătorul de cameră preliminară. Așa fiind, DNA recurge acum la declinarea competenței în ceea ce privește infracțiunile silvice, trimițându-le la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, cimitirul dosarelor silvice. Procurorul din cadrul DNA a constatat faptul că există probe certe pentru infracțiunile de tăieri ilegale și furt, dar cu toate acestea încă nu s-au luat niciun fel de măsuri procesuale la nivelul parchetului local.
Totodată, în ciuda tuturor probelor administrate până în prezent, nu s-au făcut niciun fel de cercetări cu privire la amenajamentele silvice falsificate cu complicitatea Gărzii Forestiere Cluj, institutie cu competente de validare si verificare a amenajamentului și actelor și avizelor premergătoare. În egală măsură a fost ignorat cu desăvârșire faptul că o parte covârșitoare a suprafețelor defrișate sunt în proprietatea statului și/sau în zonă de protecție a Parcului Natural Munții Maramureș și nu s-a făcut niciun fel de cercetare cu privire la infracțiunile vizând fraudele la fondurile europene comise de reprezentanții autorităților silvice din Maramureș.
În egală măsură, până în prezent nu s-a făcut niciun fel de cercetare cu privire la faptele de evaziune fiscală și spălare a banilor comise de către societățile și persoanele care au defrișat ilegal, în ciuda faptului că am solicitat în repetate rânduri acest lucru. Culminând seria ilegalităților, arăt faptul că nicio unitate de parchet nu a făcut minime cercetări în sistemul SUMAL pentru a constata faptul că au fost comise infracțiuni de fals informatic și alte asemenea cu ocazia introducerii datelor în fișele SUMAL aferente suprafețelor defrișate. Alte aspecte pe care le-am sesizat și cu privire la care unitățile de parchet sunt mute constau în faptul că ocoalele silvice și Garda Forestieră nu au făcut procese verbale de constatare a infracțiunilor și fișele de calcul al prejudiciului (astfel cum imperativ cere legea), acte ce constituie temelia recuperării prejudiciului.”
