Observ anumite luari de pozitie in ultima vreme, nu numai ale colegilor mei, dar in special ale unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, care transmit ultimatumuri insititutiei prezidentiale (imuna dealtfel la orice apel public de acest gen) cu referire la deconsiprarea agentilor acoperiti din justitie – initiative dealtfel laudabile – daca nu am uita ca am trecut sub tacere ce s-a intamplat la inceputul anului 2014.

Imi permit totusi sa improspatez memoria, mai ales a colegilor membri CSM, ca au fost primii care au generat aceasta situatie prin Hotararea CSM 140 din 2014 transmisa tuturor instantelor din tara prin care incercau sa limiteze sau sa “reglementeze” accesul magistratilor – al oamenilor pe care ii reprezinta – la informatiile clasificate.

Vedeți la finalul hotărârii angajamentul ce trebuia semnat!

Alaturi de aceasta hotarare, pe care nu a atacat-o in contencios administrativ nicio asociatie profesionala – ni s-a transmis in teritoriu un ANGAJAMENT (cel putin neconform) prin care, peste juramantul depus la intrarea in profesie, ni s-a solicitat sa ne mai “angajam”‘ in plus la pastrarea secretului de stat si de serviciu, fara a se mentiona in fata cui ne angajam si pentru ce, cand obligatia de confidentialitate este o parte intrinseca a atributiilor noastre de serviciu.

Mesajul meu este unul menit sa le reaminteasca celor care acum, de la inaltimea unor functii, reclama transparenta totala ca prin aceasta hotarare, in loc sa fi protejat sistemul judiciar, l-au subordonat implicit unor institutii obscure si nedenumite. Ceva de genul “cel al carui nume nu il rostim”..

Este o istorie intreaga cum au ajuns judecatorii sa semneze aceste angajamente. In unele locuri acestea au fost lasate pe masa lor la corespondenta de catre femeia de serviciu, in alta parte au fost duse de grefierii sefi, in alte parti s-au facut sedinte de sectie. In volumul enorm de activitate pe care il avem, este poate o negljenta (nu stiu daca grava) sa il semnezi alaturi de zeci de inscrisuri care iti sunt lasate in mapa, pe principiul ca o hartie in plus sau in minus nu mai conteaza.

Uite ca in economia acestor evenimente aceasta hartie poate conta..Intr-o societate in care independenta si integritatea justitiei vor fi mereu piloni de reper, o astfel de fituica poate conta…

Undeva prin anii 2007 cred pe un forum de discutii al judecatorilor un actual membru CSM spunea ca am dreptate, ca judecatorii nu au nevoie de un certificat ORNISS. Optica se schimba brusc din anumite dimensiuni.

Tot ce pot sa spun este ca Sectia Penala a Curtii de Apel Cluj a refuzat in unanimitate sa semneze acest angajament si ca la fel ca noi au mai fost colegi din tara, poate nu multi, insa suficienti.

Deci as ruga membri CSM, cand mai apeleaza la inalte principii de integritate, sa isi aminteasca ce au facut in propria lor ograda in ultimii ani. Si nici macar ultimii 5 🙂

Iar noi acum nu numai ca ne facem ca am cauta la dinti Calul Troian, ba ii mai punem si plombe!

Comments

comentarii