Judecătoare pensionată de la CA Cluj: ”Peste 2 ani de zile am visat dosare, termene, ședințe de judecata pe care nu le puteam gestiona. Inspecție, termene depășite, reclamații…”

Însă lucrurile nu au fost și nu sunt ușoare. În continuare ma judec pentru drepturile mele. Nici nu mai știu exact cate cauze am pe rol,cred ca peste 10. Am și câștigat, am si pierdut. Dar nu prea am avut o zi sau noapte liniștite. Peste 2 ani de zile am visat dosare, termene, ședințe de judecata pe care nu le puteam gestiona. Inspecție, termene depășite, reclamații, certuri cu foști colegi. Inclusiv am visat ca eram propusa la arestare. Coșmarurile au început sa dispară din clipa când am reușit sa îmi educ subconștientul sau ce o fi și sa îmi zic în vis ca sunt în pensie. Atunci ma trezeam.

Ce vreau sa va spun, nici eu în activitate nu am realizat cât de mult am înmagazinat în noi. Câte frustrări, câte temeri, câte patimi. Cata durere și cât din viețile celor pe care i am judecat. Câte spaime și frici.

Iar la final, când te aștepți totuși la un confort și la o viata liniștită, decenta vin trimestrial sau mai des unii sau alții la putere si schimba regulile. Nu știi de la o luna la alta cât va fi pensia și pana când.

Mai nou suntem amenințați cu moartea, cu violul, cu epurarea. Mai rău ca în 1945. Nu vreau sa îmi fac apologia, însă nu reușesc sa identific ce rău am făcut eu acestei tari. Am judecat cu onoare si conștiința în fiecare dosar și nu doar cele penale ca m a dus viata și prin cele civile. Am respectat fiecare justițiabil în parte, indiferent de ce a fost acuzat sau din ce mediu provenea. Cu majoritatea colegilor mei grefieri am fost prietena, uneori și confidenta. Am respectat avocații și procurorii și gărzile de la penitenciar. Am încercat sa fiu neconflictuala chiar și atunci când în interiorul meu erau dezastre și conflicte. Am avut curajul sa dau achitări mereu, inclusiv pe vremea când DNA tăia și spânzura. Am rezistat la presiuni, interioare sau exterioare. Pentru ca știam ca exista totuși un final după 25 de ani. Ca mai trebuie totuși sa mai trăiesc o viata pe acest pământ pentru ca viata de magistrat nu mai era viata. Era o colivie. Poate aurita, dar tot colivie care nu se înțelegea deloc cu nesupunere mea și dorința infinita de libertate. Ca și eu sunt om, big surprize! Însă aveam rate, obligații, un copil, și nevoia absoluta sa fiu liniștită la pensie.

Iacătă ca nu se poate. Nu știu ce categorie sociala e mai hartuita, mai amenințată, mai denigrata. Cineva a vrut sa ne transforme în principalii dușmani și a reușit. Călcând în picioare tot, și magistrați pensionari, și pe cei în activitate.

Acum 10 sau 15 ani nu a existat asa ceva. Și eram tot noi, nu alții. Și la pensionare se mai dădeau și 7 indemnizații compensatorii. Nici măcar Băsescu și nici Johannis nu au făcut asa ceva.

Acum este o demonizare curata, constanta, periculoasă și nu trebuie sa vina nimeni sa îmi explice ca acest fenomen nu ar fi rezultatul unor minți bolnave. Cineva vrea sa pună la pământ justiția iar unul dintre ei are și frâiele și spune ca nu îl interesează destabilizarea justitiei. Iar hoarda aplauda, fiind incapabila sa gândească ce înseamnă asta.

Urate vremuri trăim! Cumplit de urate! Eu tot îmi caut planeta!”, a postat Adina Lupea.