Întrebare la testarea psihologică pentru INM: ”Aveți o viața sexuală activă?”

”Am avut neşansa sǎ fiu printre cei RESPINŞI anul acesta dupǎ proba psihologicului la Concursul de admitere la INM, având în vedere ca anul trecut am fost admis(ǎ) dupǎ aceasta probǎ. M-am înscris la acest concurs cu dorința de a-mi îndeplini visul şi anume, acela de a deveni magistrat. Aceasta cursǎ a început încǎ din anul I de facultate când am participat la primul curs de Drept Civil susținut în Aula Facultații de Drept din Bucureşti. Pe parcursul anilor am parcurs toate materiile cu seriozitate şi mi-am dedicat majoritatea timpului studiului individual, dar şi pentru a lucra pentru a-mi acoperii cheltuielile necesare traiului în Bucureşti, pǎrinții mei, neavând posibilitatea de a mǎ întreține.

În anul 4 de facultate mi-am dat seama cǎ sunt mai atras(ǎ) de Dreptul penal şi am început sǎ aprofundez foarte bine aceastǎ materie, mergând în repetate rânduri la şedințele de judecatǎ care aveau ca obiect judecarea cauzelor penale, dar si prin participarea la diferite activitǎți organizate în cadrul facultații cum ar fi, procesele simulate.

M-am înscris la acest concurs cu gândul cǎ în curând îmi voi atinge obiectivul propus în acest an şi anume, acela de a deveni auditor de justiție în cadrul INM. Am trecut de prima etapa cu o medie de peste 8,00 si am ocupat o poziție bunǎ în clasament.

M-am prezentat la a doua etapǎ a concursului care presupune proba scrisǎ pentru psihologic, iar dupǎ aceasta probǎ a urmat interviul.

Am ajuns la ora stabilitǎ la care eram programat (ǎ), m-am prezentat, iar psihologul nr. X, care nu a avut nici bunul simț sǎ se prezinte, s-a uitat la mine şi prima reacție a acestuia fiind, aceea de a mǎ certa: “Dumneavoastrǎ ați terminat foarte repede testul cognitiv! Ce explicație aveți?” În acel moment mi-am dat seama cǎ ceva nu e în regulǎ şi cǎ urmeazǎ ceea ce e mai rǎu. De unde ştia cât de repede sau cât de încet am terminat eu testul? A urmat altǎ întrebare: “Ați mai susținut un astfel de test?” I-am rǎspuns: Da, anul trecut, când am fost admis(ǎ) s-a dat acelaşi test, cu mici modificǎri.”

Mi-a spus sǎ fac o micǎ prezentare a mea, dupǎ care m-a întrebat: “AVEȚI O VIAȚǍ SEXUALǍ ACTIVǍ?” Am rǎmas surprins(ǎ) de întrebarea aceasta şi la rându-mi am întrebat: “De unde reiese aceastǎ întrebare?” …mi s-a spus cǎ aşa a reieşit din testul de personalitate….Dupǎ rǎspunsul psihologului nr. x, i-am explicat cǎ viața mea sexualǎ mǎ priveşte exclusiv şi ce legǎturǎ are cu accederea în aceastǎ profesie? Psihologul nr. X a devenit foarte agresiv(ǎ), ititat(ǎ) de rǎspunsul meu şi dupa câteva minute de alte discuții referitoare la: -cum gestionez o situație stresantǎ, cum iau deciziile, mi-a zis sǎ extrag un cartonaş. Cartonaşul presupunea niste persoane pe scaune, probabil se aflau la cinema, la un spectacol sau la teatru, iar în centrul rândului din fațǎ se afla o persoanǎ care nu avea partener. L-am discutat spunându-i ca mǎ regǎsesc în aceastǎ imagine, dupǎ care mi-a zis: “Interviul s-a terminat!” Acest interviu a durat in jur de 7-9 minute. Am plecat fǎrǎ cuvinte din birou, cu un salut politicos la care n-am primit nici un rǎspuns.

În urma reexaminǎrii la CSM, am avut “onoarea” sǎ o cunosc pe doamna psiholog OTILIA ZSIGMOND (foto jos), pe domnul LEFTER AUREL şi pe domnul Augustin Iordache. Doamna psiholog Otilia avea o atitudine foarte agresivǎ, sfidǎtoare şi avea un zâmbet fals care exprima mai degrabǎ o razbunare.  Punea întrebǎri cu sens opus fațǎ de cele pe care le-am notat la al doilea test şi era foarte ironicǎ. Avea un rânjet straniu, dornic de razbunare. Parcǎ abia mǎ aștepta. N-am înțeles de ce se comporta aşa. Domnul LEFTER AUREL nu era deloc atent şi îşi butona telefonul, iar din când în când se amuza.

Domnul Iordache Augustin era mai echilibrat, era atent și punea întrebǎri de bun gust, acest aspect aratǎ ca omul acesta lucreaza în cadrul INM şi stie cum se desfaşoarǎ un astfel de interviu, participând la multe astfel de interviuri şi întelegând cǎ e penibil sǎ pui întrebǎrile din test cu sens opus. La acel moment am crezut cǎ pot clarifica situația de la primul interviu şi chiar voiam sǎ aflu CE LEGǍTURǍ ARE VIAȚA SEXUALǍ cu aceastǎ profesie? Nu am reuşit sǎ mǎ lǎmuresc deoarece acest interviu a durat 14 minute, (contrar Regulamentului care prevede cǎ, interviul  psihologic dureaza CEL PUȚIN 30 min), iar doamna OTILIA era suveranǎ în fața laptopului şi nimeni nu vorbea peste domnia sa. Tot timpul era sfidǎtoare si avea o privire agresivǎ.

În urma acestei experiențe, am rǎmas foarte dezamagit(ǎ) de modul cum am fost tratat(ǎ) şi nu mǎ gândeam vreodatǎ cǎ la acest concurs pe care l-am crezut a fi transparent, obiectiv se pot întâmpla astfel de nedreptǎți. Am luat legǎtura cu alți colegi care au fost ADMIŞI în urma unui interviu de 7-8 min, la alt psiholog, dupǎ care li se spunea “SUCCES LA INTERVIU”.  Consider cǎ aceastǎ etapǎ este doar o loterie si ține de noroc, nu de abilitǎțile şi personalitatea ta. De, asemenea consider cǎ aceastǎ modalitate de examinare nu este legalǎ, neavând posibilitatea sǎ-ți vezi propriul raport şi trebuie sǎ-ți explici viața sexualǎ pentru a fi admis(ǎ).

În CONCLUZIE, pentru a deveni magistrat trebuie:

-SǍ DAI EXPLICAȚII CU PRIVIRE LA VIAȚA TA SEXUALǍ;

-sǎ accepți un interviu de 7-9 minute, respectiv 14 minute, în care nu ai acces la rǎspunsurile pe care le-ai dat la proba scrisǎ, sǎ suporți ironia, aroganța şi autoritatea doamnei OTILIA şi nepǎsarea domnului AUREL LEFTER care probabil a terminat încǎ un joc pe telefonul mobil în etapa reexaminǎrii;

-sǎ te rogi ca anul viitor aceastǎ probǎ sǎ devinǎ transparentǎ şi înregistratǎ audio-video, pentru a avea posibilitatea contestǎrii acesteia;

-sǎ speri cǎ, în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii mai existǎ oameni care conştientizeaza GENOCIDUL pe care aceşti psihologi l-au produs şi vor lua mǎsurile legale;

-SǍ-ȚI ADUNI TOATE PUTERILE CHIAR DACǍ EŞTI ZDROBIT(Ǎ) DE DURERE ŞI NEDREPTATE ŞI SǍ CONTINUI  LUPTA PENTRU VISUL TǍU. ”