Curtea de Apel Timișoara a sesizat Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte cu privire la interpretarea textului din OUG nr.30/2020 prin care s-au acordat indemnizații de sprijin Covid avocaților. Sezizarea vine dintr-un dosar în care un avocat stagiar a ataca în instanță decizia AJPIS prin care i s-a respins cererea pentru indemnizație.
Obiectul sesizării: ”Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. XV alin. (1 ind.1) raportat la art. XV alin. (1) din OUG nr. 30/2020, condiţia „realizării încasării cu minim 25% mai mici” comparativ cu media lunară pe anul 2019 include şi ipoteza nerealizării unor venituri pe anul 2019 ca urmare a dobândirii calităţii de avocat doar începând cu anul 2020, respectiv, anterior instituirii stării de urgenţă prin Decretul nr.195/2020, dar ulterior datei de 01.01.2020.”
Punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunii de drept sesizate:
”Pot fi identificate argumente atât pentru respingerea cât şi pentru adrniterea acesteia:
Astfel, interpretarea stricto sensu a art.XV alin.1 ind.1 din OUG nr.30/2020, vizând situaţia avocaţilor pe perioada stării de urgenţă decretată în considerarea prevenirii răspândirii pandemiei cu SARS-COV.2, introdus prin OUG nr.53/2020, conduce spre interpretarea potrivit căreia, numai în ipoteza verificării cerinţelor de text, avocaţii pot beneficia de indemnizaţia instituită ca măsură de protecţie socială prin ordonanţă: în luna pentru care solicită indemnizaţia, aceştia să fi realizat încasări cu minimwn 25% mai mici decât media lunară pe anul 2019 şi aceste încasări să nu depășească câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020.
Este real că dobândirea calităţii de avocat la finele anului 2019 ori în cursul anului 2020 reprezintă. o împrejurare obiectivă, independentă de ideea vreunei culpe a persoanei cu această calitate, însă o aşa împrejurare, dacă ar fi luată în considerare, independent de cerinţele cumulative impuse de art. XV alin.1 ind.1 din OUG nr.30/2020 privind veniturile obţinute în raport de media lunară a acestora aferent anului 2019 şi de câştigul salarial mediu brut prevăzut de Lg. nr.6/2020, ar genera o aplicare a normei legale, cu eludarea condiţiilor impuse de legiuitor, altor situaţii particulare decât celor circumscrise textului legal. Dacă legiuitorul ar fi dorit să acorde indemnizaţia în discuţie şi avocaţilor ce nu au obţinut venituri în anul 2019, fără a avea relevanţă că sunt stagiari sau definitivi, nu ar mai fi instituit condiţionarea impusă încasărilor din luna pentru care se cere indemnizaţia de media lunară a încasărilor din anul anterior, 2019.
În ce priveşte pretinsa discriminare dintre avocaţii stagiari şi definitivi, este de remarcat faptul că legea impune condiţiile acordării indemnizaţiei şi chiar dacă s-ar evidenţia o diferenţă de tratament intre avocaţii definitivi şi cei stagiari legat de aplicarea textului legal supra redat, ea derivă din lege; or, este cunoscut că, însăşi Curtea Constituţională. prin Deciziile nr.818/2008 şi nr.820/2008 a reţinut că, art.1, art.2 alin.3 şi art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituţionale „in măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţă să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”. Aşa fiind, o constatare a discriminării referitoare la acordarea indemnizaţiilor prevăzute la art. XV alin.1 ind.1 din OUG nr.30/2020 ar avea efectul nesocotirii deciziilor Curţii Constituţionale, obligatoriu a fi respectate cu rigoare, deoarece instanţa s-ar substitui în mod nepermis, practic, legiuitorului, prin acordarea unui drept neprevăzut de lege.
Într-o interpretare teleologică, raportată la scopul edictării prin lege a măsurilor de protecţie socială instituite de OUG nr.30/2020, între care şi indemnizaţia acordată avocaţilor conform art. XV alin.1 ind.1, scop definit prin preambulul ce a justificat adoptarea ordonanţei, s-ar putea reţine, însă, şi că art. XV alin.1 ind.1 stabileşte anumite criterii în configurarea beneficiarilor indemnizaţiei, iar în situaţia în care se prevede acordarea acestei indemnizaţii pentru avocaţii definitivi care au realizat anumite venituri în anul anterior, cu atât mai mult, de acelaşi beneficiu ar trebui să beneficieze şi avocatul stagiar, ce nu avea această calitate în anul 2019 şi, prin urmare, obiectiv, nu a putut realiza venituri, context în care, prima condiţie instituită de norma legală nu îi este aplicabilă, nu că nu se verifică în cazul său. Fiind evident că el este în situaţia de a nu putea să se situeze cu veniturile sub nivelul prevăzut pentru anul anterior, care nivel pentru el nici nu exista în anul precedent.”
CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.


