Tribunalul Neamț are a doua cameră specială pentru audierea minorilor din țară, amenajată cu ajutorul avocaților

Un exemplu de urmat: Conducerea Tribunalului Neamț a hotărât să transforme un spațiu din instanță în camera specială pentru adudierea minorilor, iar avocații au adus designer, mobilier și jucării.

Avocata Mădălina Scutelnicu din Sibiu a vizitat și fotografiat camera specială, scriind desprea ea pe blogul ei:

”TRIBUNALUL NEAMȚ este a doua instanță din țară, după cea din Arad, care a implementat proiectul Camerei speciale pentru audierea minorilor în procesele civile. Nu știu să mai fie vreuna în România, în acest moment.

În ultimii ani, magistrații din multe județe au solicitat fonduri pentru amenajarea unor spații destinate exclusiv audierii copiilor în dosarele de divorț, adopții, plasament, stabilirea locuinței acestora, șamd., însă s-a tot amânat alocarea bugetului pentru așa ceva.
Copiii care trec pragul instanțelor nu pot fi, însă, amânați. Ei trebuie audiați și e absolut necesar să fie primiți în spații potrivite vârstei lor, care să le ofere confort, destindere, încredere, camere menite să contribuie, până la urmă, și la realizarea unei conexiuni rapide cu magistrații.

Exact după modelul de la Arad, și conducerea Tribunalului Neamț a pus la dispoziția voluntarilor o cameră aflată în sediu, încăpere în care funcționa, până atunci, un soi de bibliotecă. Între a ține un spațiu destul de mare ocupat doar cu câteva rafturi cu cărți și a-l transforma în ceva minunat și extrem de util, doamna judecător Cristina Florea, președintele instanței, a ales a doua variantă. Iar Camera s-a umplut, în câteva zile, cu mobilier, jucării și rechizite, prin grija Asociației Excelsior (Asociația Tinerilor Avocați Neamț). Ce gest frumos din partea colegilor mei, îi felicit!

Ce câștig pentru Justiție! În sediul Tribunalului, avocații au adus designer care să dea spațiului destinația mult-visată, apoi, împreună cu acesta, au ales culorile, covorașele, tablourile… Ce câștig sufletesc pentru copii!

Aceasta e rețeta care cred că se poate aplica cel mai rapid, la nivelul fiecărei instanțe în parte. O cameră disponibilă în sediu și voluntari care să o amenajeze potrivit scopului nobil.”

 

Avocata a arătat efectul noii camere:

”JUDECĂTORUL intră în Camera specială cu atitudinea celui mai bun și vechi prieten al lui R. și îl observă pe COPIL cu coada ochiului, cum stă stingher pe canapea. Zâmbește spre el, îi zice pe nume „ – Salut, R.!”, ca și cum s-ar cunoaște de mult, și merge direct pe covorașul desenat atât de reușit, de poți jura că-i șotron veritabil:
– Unu, doi, cinci, 6-7!, spune adultul, în timp ce sare fix pe cifrele pe care are grijă să le rostească în gura mare.
– Nuuu așa, râde copilul. Trebuie să sari și pe 3 și 4!, zice el, în timp ce uită, pe loc, de sfială, coboară iute de pe canapea și se apropie în grabă de șotron, arătând cu degetul cifrele omise, în mod intenționat, de magistrat.

Câte secunde au trebuit pentru ca cei doi să devină parteneri de joacă și de dialog? Mai puțin de 1 minut. Ce a ajutat? Mediul. CAMERA. Covorașul-șotron, teancul de jucării, cărțile de colorat, căluțul din lemn…

V-ați fi închipuit, vreodată, că într-o sală a unui TRIBUNAL din România stă, mândru-foc, un căluț din lemn? Nici eu! Dar există. La etajul 3 al Tribunalului Neamț, el există. L-am văzut eu, cum își așteaptă, semeț, micuții călăreți…”

Mai multe AICI

Comments

comentarii