RIL admis: Apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal,

Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii (RIL) de la ÎCCJ a decis astăzi: Apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal.

În ședința din 22 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, legal constituit în cauză, a soluționat un recurs în interesul legii, fiind pronunțată următoarea soluție:

Decizia nr.14 în dosarul nr. 957/1/2020

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 472 şi art. 491 din Codul de procedură civilă, apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluţii cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate şi/sau considerentele acesteia.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2020.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea

Cel două opinii care au dus la RIL. Prima este ”câștigătoare”

Intr-o primă opinie se consideră că dispoziţiile art. 491 alin. (1), art 472 alin. (2) şi art. 473 C.pr.civ. nu condiţionează formularea recursului/apelului incident/provocat de invocarea unor motive de recurs/apel care să vizeze doar dispoziţiile hotărârii atacate ce au fost criticate prin cererea de recurs/apel principal, apreciindu-se că motivele recursului/apelului incident/provocat pot tinde la casarea hotărârii atacate sub orice aspect care prezintă interes pentru intimatul ce declară apel/recurs incident/provocat.

Condiţionarea apelului/recursului incident/provocat de către cel principal este reglementată nu in perimetrul condiţiilor de admisibilitatea, ci al posibilităţii soluţionării pe fond. Astfel, conform art. 472 alin. (2) C.pr.civ., dacă apelul principal nu este cercetat pe fond, atunci cel incident rămâne fară efect. Regula tantum devolutum, quantum apellatum, care impune instanţei de apel să verifice legalitatea şi temeinicia numai în limitele criticii formulate prin motivele de apel, priveşte fiecare cerere de apel în parte, iar nu raportul dintre apelul principal şi cel incident.

S-a arătat că aceste dispoziţii privesc şi ipoteza în care intimatul din recursul/apelul principal nu are un interes pregnant de a formula ei Insuşi recurs/apel principal, dar, constatând că partea adversă a procedat la declararea căii de atac şi luând cunoştinţă de motivele acesteia, poate considera că apărarea poziţiei sale necesită formularea unui recurs/apel incident/provocat prin intermediul căruia să repună în discuţie cuprinse în decizie/sentinţă, în încheieri premergătoare şi pe care nu le-ar fi putut supune dezbaterii prin Intâmpinare întrucât, prin neatacare, ar fi intrat sub autoritatea lucrului judecat

Opţiunea legiuitorului nu este aceea de a limita recursul/apelul incident/provocat la cadrul procesual stabilit prin recursul/apelul principal, din perspectiva obiectului acestuia. Trimiterea făcută, în privinţa recursului, de art. 491 C.pr.civ. în sensul aplicabilităţii şi ale art. 488 C.pr.civ. subliniază că recursul incident trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se intemeiază partea, fără însă a se face vreo altă distincţie, sens în care rezultă cu evidenţă că aceste motive sunt proprii recursului incident şi determină independenţa acestuia faţă de recursul principal.

Totuşi, apelul/recursul incident se îndreaptă impotriva părţii cu interese contrare, care are calitatea de apelant/recurent în apelul/recursul principal. Dacă apelul/recursul incident vizează pretenţii formulate în legătură cu o parte care nu a declarat apel/recurs principal, acesta va fi respins ca inadmisibil.

Intr-o a doua opinie se consideră că recursul/apelul incident/provocat nu poate privi decât acea parte din hotărâre care a fost deja atacată prin recursul/apelul principal.

In susţinere se arată că recursul/apelul incident/provocat are un pronunţat caracter accesoriu, care rezultă din faptul că nu se poate în niciun caz declara şi înăuntrul termenului pentru recursul/apelui principal, deci nu va putea fi niciodată calificat drept recurs/apel principal, astfel că soluţia asupra sa va depinde întotdeauna de actul de dispoziţie al recurentului/apelantului principal sau de soluţia dată asupra recursului/apelului principal.

Acele aspecte ale litigiului care nu au fost atacate prin recursul/apelul principal se poate aprecia că au intrat sub autoritatea de lucru judecat la împlinirea termenului de recurs/apel, deci inainte ca recursul/apelul incident/provocat să poată fi declarat. Or, nu există nicio motivaţie rezonabilă pentru care să se acorde celui care a dat dovadă de pasivitate şi nu a exercitat apelul/recursul în termenul legal posibilitatea de a apela sau recura pe cale incidentală partea de hotărâre ce a intrat în puterea de lucru judecat şi în privinţa căreia instanţa de control judiciar nu a fost sesizată prin apeluVrecursul principal. De altfel, acceptarea opiniei opuse ar conduce la discriminarea evidentă între părţi, în sensul ❑feririi unor termene de exercitare a căii de atac diferite, respectiv mai lung pentru partea care a promovat recurs/apel incident/provocat.

S-a mai arătat că în acelaşi sens sunt considerentele cuprinse de Curtea Constituţională a României în Decizia nr. 280/2018, potrivit cărora (par. 25-26) apelul incident poate fi făcut numai la apelul introdus de partea cu interese contrare in proces, deci nu este o instituţie procesuală de sine stătătoare, ci o cale de atac formulată numai în corelaţie cu apelul principal.

In favoarea primeo opinii s-a reţinut, în Decizia nr. 42/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că s-au exprimat judecătorii de la Curtea de Apel Oradea – Secţia 1 civilă, Tribunalul Bihor Secţia a contenclos adminisţrativ  şi fiscal, Tribunalul Bacău, Tribunalul Neamţ, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia a II-a Tribunalul Vaslui, Tribunalul Constanţa Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civîlă, Tribunalul Gorj Secţia a II-a civilă, opinia minoritară la Curtea de Apel Cluj – Secţia i civilă, Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Tribunalul Cluj – Secţia civilă, Curtea de Apel Galaţi – Secţia a II-a civilă, Tribunalul Galaţi Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a civilă şi  parţial Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă şi instantele din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş.

Comments

comentarii