Motivarea achitării lui Zgonea. Beizadelele din politică au liber la funcții publice

În motivara deciziei definitive a Curții de Apel București, prin care fostul președinte al Camerei Deputaților, PSD-istul Valeriu Zgonea, a fost achitat după condamnare la fond, se arată că fapta de trafic de influență imputată inculpatului nu este susținută de materialul probator administrat în cauză.

Curtea de Apel București: ”Declarațiile martorilor (între care Dan Nica, Victor Ponta și Liviu Dragnea – n.red) se coroborează și cu înscrisurile anexate la dosar privind ocuparea funcției de președinte al CNMSI (Centrului Național de Management pentru Societatea Informațională), din care rezultă că funcția pe care a ocupat-o martora Dobrică Ionela, în perioada 2013 – 2014, a fost una cu caracter politic, aceasta fiind propusă de organizația județeană din care făcea parte ca membru de partid și ulterior, aprobată de Biroului Permanent Național, nefiind identificate încălcări ale vreunei dispoziții legale.”

Extras relevant din motivare: ”referitor la acuzația adusă inculpatului Zgonea Valeriu Ștefan este de menționat, contrar celor reținute în rechizitoriu și sentința apelată, că din toate înscrisurile existente la dosar si declarația martorilor audiați în cauza (președintele de partid, secretarul general, președintele de organizație județeană, respectiv ministrul) se confirma caracterul politic al funcțiilor în care a fost numita fiica martorului Dobrică Dumitru, respectiv Dobrică Ionela Viorela.

Cu titlu prealabil, Curtea are în vedere că modalitatea numirii acesteia în funcțiile de președinte al Centrului Național de Management pentru Societatea Informațională din cadrul Ministerului pentru Societatea Informațională, respectiv subsecretar de stat în cadrul în cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, respectiv președinte al Agenției pentru Agenda Digitală a României, nu formează obiectul acuzației formulate împotriva inculpatului, acesta nefiind cercetat, respectiv inculpat cu privire la modalitatea numirii numitei Dobrică Ionela Viorela în funcțiile mai sus indicate.

Curtea are în vedere că martorul Nica Dan a declarat atât în cursul urmăririi penale,  cât și în cursul judecății în fond, că funcția pe care a fost numită fiica martorului Dobrică Dumitru era una politică și pentru care nu era necesara parcurgerea etapei prealabile a concursului și, ca urmare a rezultatelor foarte bune obținute în colegiul unde ar fi trebuit să candideze la alegerile parlamentare, martora Dobrică Ionela, a fost propusă în cele din urmă pentru funcția de președinte al CNMSI de Calapis Franz, secretarul general la minister în acea perioadă.

Aceste aspecte se coroborează și declarația martorului Boșcodeală Constantin,, care a arătat că în calitatea sa de președinte al organizației județene PSD din Buzău, nu a intervenit în nicio formă la numirea în funcția politică vizata, menționând că fiica martorului Dobrică Dumitru a fost propusă de către organizația județeană, deoarece au fost avute în vedere studiile superioare și remarcarea acesteia în campania electorala din anul 2012, nominalizarea fiind rezultatul direct al rezultatelor acestor alegeri.

Cele relatate de martorii arătați mai sus sunt confirmate și de declarațiile martorului Victor Ponta, prim ministru în perioada supusă atenției, ocazie cu care a arătat că propunerile pentru numirile în funcțiile politice la nivel central veneau de la organizațiile județene PSD și se depuneau la Secretarul General al PSD respectiv, martorul Dragnea Liviu Nicolae, fiind discutate în cadrul Biroului Permanent Național sau în Comitetul Național Executiv, iar propunerile județene acceptate erau înaintate la Secretarul General al Guvernului, urmând ca după verificările efectuate și de către alte organe ale statului, să se întocmească nota de legalitate de către același secretariat, în final fiind emisă Decizia primului ministru ce urma să se publice în M.Of. Aceleași aspecte sunt reținute în continuare și din declarația martorului Dragnea Liviu Nicolae.

Curtea constată că declarațiile martorilor menționați anterior se coroborează și cu înscrisurile anexate la dosar privind ocuparea funcției de președinte al CNMSI, din care rezulta ca funcția pe care a ocupat-o martora Dobrică Ionela, în perioada 2013 – 2014, a fost una cu caracter politic, aceasta fiind propusă de organizația județeană din care făcea parte ca membru de partid și ulterior, aprobată de Biroului Permanent Național, nefiind identificate încălcări ale vreunei dispoziții legale.

Față de considerentele expuse, Curtea constată că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a fundamenta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, concluzia certă a existenței unei promisiuni din partea inculpatului în vederea determinării unor funcționari publici să o numească pe numita Dobrică Ionela într-o importantă funcție publică, în schimbul promisiunii martorului Dobrică Dumitru privind viitoare foloase necuvenite ce urmau să îi parvină.

În contextul relației de prietenie dintre inculpat și martorul Dobrică Dumitru, anterior prezentată, Curtea are în vedere că singurele mijloace de probă directe și neechivoce pe care s-a bazat acuzația formulată împotriva inculpatului au fost reprezentate de declarațiile martorului Dobrică Dumitru din cursul urmăririi penale, declarații modificate fundamental în cursul judecății în primă instanță și reiterate astfel în fața instanței de control judiciar.

Curtea nu va analiza veridicitatea susținerilor martorului Dobrică Dumitru privind motivele pentru care a înțeles să formuleze inițial declarațiile în acea formă, în cursul cercetărilor penale, acesta fiind conștient de consecințele juridice ale unei astfel de manifestări de voință, respectiv de urmările retractării declarațiilor date în calitate de martor, Curtea apreciind că martorul a procedat în această manieră în considerarea unor interese personale.

De asemenea, contrar argumentelor apărării, Curtea nu poate reține, nici în urma vizionării înregistrărilor audierilor martorului Dobrică Dumitru_ din cursul urmăririi penale, că acesta ar fi fost supus unor presiuni din partea organelor de urmărire penală, fiind evidentă însă înțelegerea anterioară realizată între martor și procurorul de caz, aspecte ce reies din modalitatea consemnării declarației în forma stabilită de procuror, martorul limitându-se, în esență, în a aproba cele susținute de procuror și în a clarifica anumite detalii, reținând în acest sens și aspectele declarate de martorul C.F.C, audiat în fața instanței de apel, acesta confirmând aspectele învederate de martorul Dobrică Dumitru privind modalitatea derulării audierilor în cursul urmăririi penale.

Totodată, se impune a preciza că judecătorul fondului nu a prezentat argumentele pentru reținerea declarației martorului Dobrică Dumitru din cursul urmăririi penale, în detrimentul celei din cursul cercetării judecătorești, rezumându-se în a prelua declarațiile martorilor din cursul urmăririi penale, astfel cum au fost prezentate în cuprinsul actului de sesizare.

În acest sens, Curtea va reține ca fiind verosimile declarațiile martorului Dobrică Dumitru din cursul judecății în primă instanță și din fața instanței de control judiciar, declarațiile acestuia coroborându-se cu susținerile celorlalți martori audiați, constatând că nu a rezultat, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. 2 teza finală Cod de procedură penală, dacă într-adevăr inculpatul i-a promis martorului Dobrică Dumitru susținerea sa în vederea numirii fiicei sale într-o funcție publică și dacă susținerea și ajutorul privind construcția fundației casei, astfel cum a fost stabilit de Curte, au fost acordate în considerarea strictă a unei astfel de înțelegeri sau dimpotrivă, dacă acest suport a fost acordat independent de o atare înțelegere, în considerarea relațiilor apropiate dintre aceștia.

Pentru clarificarea acestor împrejurări factuale, Curtea are în vedere conținutul coroborat al probatoriului testimonial și cu înscrisuri administrat în cauză, cu precădere declarațiile persoanelor direct implicate în operațiunile de pretindere și primire a unor sume de bani, astfel cum au fost analizate, declarațiile acestora fiind avute în vedere la soluționarea cauzei, sub rezerva coroborării între ele sau cu celelalte mijloace de probă, Curtea apreciind că declarațiile martorilor nu au prezentat caracter pro causa, martorii relatând evenimentele în funcție de percepția și nivelul de pregătire proprii, ținând cont și de perioada îndelungată de timp scursă de la producerea întâmplărilor analizate.

În acest sens, evaluând declarațiile martorului Dobrică Dumitru în contextul procesual în care a fost audiat, Curtea constată că se impune valorificarea din punct de vedere probator doar a elementelor de fapt ce se coroborează cu restul probatoriului administrat.

Astfel, niciunul dintre martorii audiați, nici inculpatul, nu contestă că martorul Dobrică Dumitru ar fi înaintat acele sume de bani aferente proiectului, manoperei și materialelor de construcție, martorii în unanimitate învederând că Dobrică Dumitru_ a efectuat o serie de plăți, personal, prin intermediari sau prin intermediul societății pe care o administra, în contul inculpatului și a partenerei sale de viață, Curtea apreciind ca fiind rezonabil a considera că martorul a procedat în acest sens din considerente practice, acesta efectuând frecvente drumuri în Buzău, respectiv Comandău.

Cu toate acestea, nu se întrevede niciun argument pentru a înlătura declarațiile martorului Dobrică Dumitru (din cursul judecății cauzei), ale martorei G.C. (soția lui Zgonea – n.red) sau ale inculpatului, privind restituirea ulterioară a sumelor de bani înaintate de martor, ținând cont și de valoarea derizorie atât a excursiei în Viena, cât și a lucrărilor efectuate la fundația casei din Comandău, eliminând valoarea materialelor de construcție ce în mod evident nu au fost încorporate în fundație, ținând cont și de perioada îndelungată în care s-au efectuat aceste plăți, prin raportare la stadiul lucrărilor (iulie 2012 – aprilie 2013), plățile efectuându-se eșalonat, într-o perioadă de 10 luni, neputându-se reține că inculpatul sau partenera sa de viață nu ar fi dispus de acele sume de bani, necesitând a-și trafica influența din poziția de înalt demnitar în care tocmai fusese numit, pentru a beneficia de o sumă de aproximativ 13.000 euro (raportat la cursul valutar al BNR din perioada iulie 2012 – aprilie 2013).

De asemenea, din niciuna din declarațiile martorilor audiați nu reies indicii în sensul că martorul Dobrică Dumitru ar fi intenționat să suporte personal acele cheltuieli. În acest sens, martorul O.N care a arătat că martora G.C. și-ar fi achitat integral obligațiile față de Dobrică Dumitru. De asemenea, martorul B.D.Ș a susținut că martorul Dobrică Dumitru nu face astfel de gesturi,  Curtea reținând că martorul nu a avut intenția de a efectua astfel de cheltuieli fără a recupera ulterior sumele de bani înaintate.

Curtea constată ca fiind rezonabil a considera că martorul Dobrică Dumitru a întreprins astfel de demersuri în baza relației de prietenie cu inculpatul, dar și în baza relațiilor și intereselor specifice ce se derulau în cadrul partidului, în considerarea funcției în care a fost numit inculpatul, ținând cont de cuantumul redus al sumelor înaintate, de modalitatea eșalonată de plată, într-o perioadă de 10 luni, precum și de siguranța recuperării sumelor de bani de la inculpat și de la partenera acestuia de viață.

De asemenea, Curtea are în vedere că existența unei promisiuni din partea inculpatului, în vederea determinării unor funcționari publici să o numească pe numita Dobrică Ionela Viorela într-o funcție publică, în schimbul promisiunii martorului Dobrică Dumitru privind viitoare foloase necuvenite ce urmau să îi parvină, nu este susținută de niciun mijloc de probă, acest aspect fiind indicat de către martorul Dobrică Dumitru în declarațiile oferite inițial, în cursul urmăririi penale, retractate ulterior.

Curtea are în vedere că nu poate fi ignorată construcția sintactică a conținutului infracțiunii, modul de îmbinare a cuvintelor evidențiind o anume plasare temporală a elementelor incriminate, în sensul că promisiunea de determinare a funcționarului public succedă ori este concomitentă pretinderii, primirii ori acceptării promisiunii de bani sau alte foloase.

Cu atât mai puțin ar putea fi acceptate acele situații în care organele judiciare prezumă existența promisiunii, dar nu din existența unui fapt cunoscut (dovedit ca atare), ci din presupunerea existenței acestuia din urmă.

Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumțiile de fapt sunt admisibile doar în măsura în care sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de către persoana interesată (Cauza Salabiaku contra Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988); prezumțiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu prezumția de nevinovăție cu condiția să fie rezonabile și proporționale cu scopul vizat (Cauza Falk contra Olandei, hotarârea din 19 octombrie 2004), iar acestea trebuie să se încadreze în limite rezonabile, care să țină cont de gravitatea situației prezumate și să păstreze o limită pentru ca dreptul la apărare să poată fi exercitat (Cauza Phillips contra Marii Britanii, hotărârea din 5 iulie 2001).

Astfel, Curtea constată că ansamblul probatoriului administrat nu este de natură a susține, cu certitudinea impusă de exigențele art. 103 alin. 2 Cod de procedură penală, teza acuzării privind remiterea respectivelor foloase în considerarea – exclusivă sau cel puțin determinantă – a promisiunii sprijinului pe care inculpatul ar fi urmat să îl acorde în sensul numirii martorei Dobrică Ionela într-o funcție publică.

În concret, Curtea nu a putut identifica indicii privind existența acțiunii de acceptare a promisiunii și respectiv, cea a promisiunii de intervenție în acest sens, cu atât mai mult neputându-se vorbi de o concomitență a acestora.

De asemenea, nu se poate avea în vedere prezumția că inculpatul Zgonea Valeriu Ștefan a comis acțiunile ce i se impută, respectiv de acceptare a promisiunii și cea a promisiunii de intervenție prin raportare doar la relațiile de prietenie cu martorul denunțător, calitatea de colegi de partid al celor doi și atenția sau ajutorul pe care în general oamenii și-l acordă reciproc în diferite situații, neptuându-se proceda la tragerea la răspundere penală în baza unor prezumții.

Prezumția de nevinovăție decurge în esență din cerința ca nicio persoană nevinovată să fie trasă la răspundere, constituind în final o garanție pentru orice persoană, ca în lipsa probelor de nevinovăție, aceasta să nu poată fi condamnată. De asemenea, mai este de arătat că instanța de apel pornește de la premisa că procesul penal trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și la persoana inculpatului, orice persoană fiind considerată nevinovată până la stabilirea nevinovăției sale.

Sarcina răsturnării acestei prezumții revine organelor judiciare, care trebuie să stabilească vinovăția inculpatului. Din moment ce vinovăția inculpatului a fost ridicată la rang de principiu în art. 4 C.p.p., aceste dispoziții legale corespund și exigențelor cerute de art. 6 paragraf 2 CEDO unde se stipulează în mod expres, că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.

Noțiunea de inexistență a faptei, în accepțiunea art. 16 alin.1 lit. a) C.p.p., se rezumă la inexistența acțiunii sau inacțiunii care constituie elementul material al textului de incriminare, chiar dacă o anumită acțiune sau inacțiune există, dar care excede elementului material al infracțiunii, aspecte care impun în final achitarea inculpatului Zgonea Valeriu Ștefan, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin.1 N.C.pen., întrucât fapta imputată nu există.

Pentru aceste considerente, constatând că fapta imputată inculpatului nu este susținută de materialul probator administrat în cauză, în temeiul art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.proc.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.126/03.02.2020, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. _____, față de motivele invocate în susținerea căii de atac, respectiv de majorare a pedepsei stabilite de instanța de fond.

Curtea, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a din C.proc.pen., va admite apelul formulat de inculpatul Zgonea Valeriu Ștefan împotriva sentinței penale nr.126/03.02.2020, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. ____, pe care o va desființa în integralitate și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C.proc.pen. îl va achita pe inculpatul Zgonea Valeriu Ștefan sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.”

Comments

comentarii